Europenii vor să prelungească războiul chiar și prin trimiterea de trupe pe front, potrivit unei narațiuni false promovate în România de controversatul analist Dan Dungaciu.
ȘTIRE: Summitul de la Londra de la începutul acestui an a avut ca scop doar prelungirea războiului din Ucraina, consideră profesorul universitar, Dan Dungaciu. Într-o analiză a ultimelor evenimente, sociologul consideră că în urma summitului de la Londra, unele țări europene, plus UE, vor prelungirea războiului, chiar dacă asta ar însemna trimiterea de trupe în Ucraina. Problema, în viziunea lui Dungaciu, este că acest scenariu ar putea duce la un eșec și mai mare pentru Ucraina și țările care o susțin, pentru că ar putea determina Rusia să ajungă până la Prut. [...]
Sociologul s-a întrebat cine l-a mandatat pe președintele interimar Ilie Bolojan să se ducă la Londra și să vorbească în numele României. „Domnul Bolojan, din păcate, postura asta seamănă cu piesa aceea a celor de la Paraziții: Dacă aș fi pentru o zi președinte, v-aș amaneta pe toți și nu v-ați prinde. Cam așa e. Cine ți-a dat mandat, dintr-o dată, să ne ducă acolo? Bolojan nu a fost ales, nu a fost votat, nu are validată poziția strategică. Pe dl. Bolojan nu l-a votat nimeni să știm unde ne duce. Dacă vine un președinte, în campania electorală, ne spune unde ne duce. A pus proiectul, românii se uită și aleg. Bolojan nu a fost votat de nimeni, asta e marea problemă.
NARAȚIUNI: 1. Uniunea Europeană doreşte continuarea războiului din Ucraina. 2. Preşedintele interimar Ilie Bolojan nu are legitimitate şi nu poate reprezenta România, pentru că nu a fost ales de nimeni.
OBIECTIVE: Promovarea discursului antiucrainean şi prin extensie filorus, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
Ca să obţii pacea, trebuie să te pregăteşti de război
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: În urma deciziei Washingtonului de a suspenda orice ajutor pentru Ucraina, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut statelor membre ale Uniunii o propunere de creștere a cheltuielilor pentru apărare, despre care a spus că ar putea mobiliza până la 800 de miliarde de euro. Astfel, UE se angajează să continue sprijinul pentru Ucraina, dar și să-şi dezvolte propriile capacități defensive.
Această decizie nu poate fi interpretată ca o dorință de război decât în logica strâmbă a propagandei ruse, mascată într-o „luptă pentru pace” a suveraniștilor antieuropeni. Conform oricărei doctrine militare și logicii elementare, pacea de durată poate fi construită doar pe un puternic fundament al capacității de apărare. Într-o intervenție la RRA, săptămâna trecută, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei şi reprezentant al României la comandamentul NATO de la Bruxelles spunea că „fără o forţă militară evidentă a Europei, nu putem să spunem că oferim propriile garanţii, nu numai legate de integritatea teritorială, de suveranitate şi de apărarea libertăţilor democratice, dar și pentru a păstra războiul departe de propriul teritoriu”. Paradoxal, oricât de cinic ar suna, pacea pe termen lung poate fi atinsă doar prin pregătiri extinse pentru război. Cu cât o țară sau alianță este mai puternică din punct de vedere militar, cu atât este mai în siguranță, pentru că un agresor trebuie să se gândească de multe ori înainte de a începe o acţiune militară împotriva unui adversar cu o armată excelent pregătită. Orice agresor atacă, de regulă, adversari slab pregătiți, aflați în criză, nu entități puternice, bine organizate militar și cu instituții stabile și eficiente. Acesta este și motivul pentru care, deși afirmă constant că în Ucraina luptă împotriva NATO, Rusia nu a atacat până acum nici măcar un stat membru al alianței.
În ce privește sprijinul pentru Ucraina, înalții oficiali europeni au declarat la unison că acesta vizează consolidarea capacităților defensive ale Ucrainei, doar până când condiţiile de pace vor fi acceptabile pentru ambele părţi implicate în conflict, nu doar pentru Rusia. De altfel, înarmarea excesivă pentru război a fost declanșată de Moscova, nu de Europa, și asta încă din perioada premergătoare invadării și anexării Crimeei în 2014.
Ilie Bolojan, deși asigură doar interimatul funcției de președinte al României, are tot dreptul, potrivit Constituției, să vorbească în numele țării și să angajeze statul român în tratate și parteneriate internaționale. Singurele atribuții prezidențiale pe care nu le poate exercita un președinte interimar sunt dizolvarea Parlamentului, declanșarea unui referendum și adresarea de mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii Legislativului. Mai mult, Bolojan a ajuns în această poziție în urma a două rânduri de alegeri. Prima dată a fost votat de alegătorii din circumscripția sa pentru a-i reprezenta în Senatul României, iar a doua oară a fost votat de majoritatea senatorilor pentru a fi președintele camerei superioare a Parlamentului României. „Ilegitimitatea” sa este invocată de spectrul suveranist pro-rus doar pentru a justifica protestele la adresa clasei politice și mai ales susținerea pentru candidatul cu discurs legionar și afinități pro-ruse, Călin Georgescu, anchetat în prezent, printre altele, pentru instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale.
Europa are nevoie de o forță de apărare proprie
CONTEXT: În cursul săptămânii trecute, lumea politică internațională a fost zguduită de decizia administrației de la Casa Albă de a opri ajutorul militar de orice tip pentru Ucraina, care urma să rămână în vigoare până când Trump va stabili că președintele ucrainean Volodimir Zelenski este „gata de a purta discuții de pace”. Măsura afectează decisiv capacitatea de apărare a Ucrainei, iar specialiștii spun că ar putea provoca victime civile inutile, deoarece Ucraina nu va putea să răspundă eficient atacurilor aeriene rusești, după ce va rămâne fără rachete de apărare aeriană.
Din acest motiv, liderii europeni au inițiat mai multe runde de întâlniri, discuții și negocieri privind un plan comun de apărare împotriva unei eventuale agresiuni rusești în viitorul apropiat, dar și pentru continuarea sprijinului pentru Ucraina, stat care luptă într-un război de apărare contra Moscovei de peste trei ani de zile.
Dan Dungaciu este unul dintre cei mai cunoscuți analiști de politică externă din România, fiind promovat asiduu de o parte din mass-media. De activitatea sa în calitate de director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale, post din care a fost schimbat în octombrie 2023, se leagă acuzații că nu a depus declarații de avere, fapt pentru care a fost amendat de Agenția Națională de Integritate, precum și faptul că, în mandatele sale, instituția ar fi devenit o platformă de promovare soft-power a intereselor Rusiei şi Chinei. În plus, Dungaciu a fost trimis în judecată de Direcția Națională Anticorupție, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în perioada în care s-a aflat la conducerea Institutului. De asemenea, lui Dungaciu i se reproșează faptul că, înainte de atacul Rusiei asupra Ucrainei din februarie 2022, a susținut, în mod repetat, că Moscova nu va ataca Kievul. „Nici nu se pune problema unui război”, declara el în martie 2021. „Nu va fi nici un război, scopul Rusiei e federalizarea Ucrainei”, spunea Dungaciu cu câteva zile înainte ca Rusia să declanșeze invazia în Ucraina.
După anularea turului doi al alegerilor prezidențiale din România, în 2024, și declanșarea unei puternice campanii mediatice de contestare a anulării și susținere a fostului candidat Călin Georgescu la Realitatea TV, Dan Dungaciu, care intrase într-un con de umbră pe fondul problemelor sale penale, a început să fie tot mai prezent în emisiunile postului respectiv.
De notat și că în revista Mișcarea, din anii ’90, o publicație cu conținut extremist, apar și texte semnate Dan Dungaciu, dintre care cităm un editorial apărut pe prima pagină din Nr. 14 (35), Anul III, 1 – 14 octombrie 1994 în care Dungaciu comenta o știre cu privire la adoptarea de către Germania a unei legi prin care cei care negau Holocaustul puteau fi sancționați inclusiv cu sentințe la închisoare.
În materialul respectiv, se sugerează existența unei conspirații internaționale care i-ar avea în spate pe evrei (idee tipică anti-semitismului promovat de extrema dreaptă), și este pusă la îndoială istoria Holocaustului, pus între ghilimele și catalogat drept „aserțiunea învingătorului”: „[...]Dacă după 1944 sistemul comunist a cucerit Răsăritul, cei care l-au inițiat, finanțat și susținut au cucerit lumea. Ei sunt adevărații biruitori ai celui de-al doilea război mondial. Vreme de cincizeci de ani, au fost un învingător care nu iartă și nu face greșeli. Au fabricat instituțiile și oamenii de care aveau nevoie [...] Monstruosul aparat de propagandă s-a dovedit insuficient. În sprijinul aserțiunilor învingătorului vine acum și norma juridică. Totul, desigur, în numele „drepturilor omului”. Curat „drepturi”! [...] Statul Israel a obținut despăgubiri din partea Germaniei, pentru „holocaust”, peste 90 de miliarde de mărci, transformând, precum Midas, cenușa și oasele presupuselor victime în munți de aur”
Numărul 14 din Mișcarea mai include și alte articole care conțin elemente de discurs xenofob, anti-semit și conspiraționist, doar pe prima pagină fiind trimiteri la articole despre „Iudeo-masoneria”, „Holocaustul – o minciună mare cât secolul” și o caricatură care cere ieșirea dintr-o Europă cu musulmani, evrei, și masoni – ultimele două fiind elemente tipice discursului neo-nazist.
---copie-image.webp)
