ȘTIRE: Prin acțiunile lor, actuala guvernare a Moldovei își împinge poporul să plece din țară, acoperindu-se cu vorbe frumoase despre "reforme" și un "viitor luminos".
Această opinie a fost exprimată de juristul Victor Marahovschi. El a spus că autoritățile sînt indispuse că nu pot instala în centrul Chișinăului „Trenul Durerii”. În opinia lor, acesta este un monument care scoate în evidență tema deportării a aproximativ 36.000 de persoane din Republica Moldova în timpul Uniunii Sovietice, începînd cu anul 1949.
În același timp, Victor Marahovschi s-a întrebat: "Dar cîți oameni au părăsit Moldova în ultimii trei-patru ani de "reforme" ale actualei guvernări?".
"Sînt sigur că nu le va plăcea răspunsul: Mai mult decît în timpul anilor de deportări. Zeci de mii în fiecare an. Sate întregi sînt părăsite. Tinerii noștri pleacă fără întoarcere. Nu în vagoane de marfă, desigur, dar în autobuze, avioane sau mașini. Toți și-au părăsit țara natală, unde pentru ei pur și simplu nu mai există muncă, speranță și dreptate ", a subliniat analistul politic.
Potrivit acestuia, adevăratul „Tren al Durerii” astăzi sînt miile de moldoveni care au plecat în ultimii ani, nu din cauza dictaturii regimului sovietic, dar din cauza disperării, a guvernării, care singură face în așa fel încît cetățenii să plece”.
NARAȚIUNE: Migrația economică masivă contemporană (este echivalentă cu deportările forțate din epoca stalinistă.
OBIECTIV: Relativizarea crimelor regimului sovietic, inclusiv deportările și foametea organizată; inducerea ideii că actualele autorități democratice sau integrarea europeană ar fi „mai rele” decât regimul totalitar, încurajând astfel nostalgii pro-sovietice și pro-ruse în rândul populației.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Migrația actuală este voluntară, nu impusă de un regim represiv. Moldovenii care pleacă din țară își exercită dreptul fundamental la liberă circulație, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit sau a unor condiții de viață superioare.
Nu există forță coercitivă din partea statului asupra celor care emigrează. Nimeni nu este urcat cu forța într-un tren, nu este separat de familie prin decizii administrative și nu este dus într-un spațiu ostil pentru reeducare.
Compararea celor două fenomene este o formă de manipulare emoțională și o insultă la adresa victimelor regimului sovietic. Deportările au fost acte de teroare politică, parte a unui sistem totalitar. Migrația de astăzi, oricât de dureroasă poate fi pentru cei care pleacă sau rămân, nu are un caracter represiv sau ideologic.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Deportările sovietice din Basarabia au avut loc în trei valuri majore: iunie 1941, iulie 1949 (Operațiunea „Iug”), aprilie 1951 (Operațiunea „Sever”). Conform diferitor surse, între aproximativ 70.000 și peste 100.000 de persoane au fost deportate în Siberia și Kazahstan, în condiții inumane. Ținta principală: țăranii înstăriți („chiaburi”), intelectualii, foștii funcționari ai statului român, preoții și oricine era perceput ca opozant al regimului comunist. Deportările se făceau fără proces, pe baza unor liste întocmite de Securitate și NKVD, iar vagoanele erau pentru vite, fără hrană sau apă, în condiții care au dus la mii de decese.
Adevărul despre deportări a fost ascuns în perioada sovietică, chiar dacă a fost condamnat cultul stalinist. În prezent, nostalgia după trecutul sovietic este încurajată de regimul de la Kremlin. Liderul rus Vladimir Putin a declarat chiar că cea mai mare catastrofă a secolului 20 a fost prăbuşirea URSS. În context, s-a încercat deculpabilizarea sovieticilor și relativizarea crimelor comise de aceștia, chiar și a celor din perioada regimului stalinist, unul dintre cele mai opresive din istorie.
În Republica Moldova, nostalgia pentru trecutul sovietic este caracteristică în special minorităților etnice, vorbitoare de rusă, care reprezintă aproape 20% din totalul populației, dar și populaţiei născute după anii 50 (după război, foamete, deportări) care a fost expusă unei propagande puternice, lipsită de legături cu lumea exterioară, și a trăit în condiţii specifice realităților sovietice, cu un loc de muncă asigurat, şcoală gratuită, medicină gratuită.
Nu este o premieră ca propaganda rusă sau pro-rusă să nege sau să relativizeze efectele abuzurilor comise în perioada sovietică sau exagerează reușitele și dezvoltarea fostelor țări membre ale URSS în componența fostei URSS. Veridica a demontat dezinformări legate negarea foametei organizate în anii 1946-47.
Verifică sursele:
