Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Editoriale

Criza gazelor: victorie a la Pirus a Chișinăului în negocierile cu Gazprom

Criza gazelor: victorie a la Pirus a Chișinăului în negocierile cu Gazprom
©EPA-EFE/GAZPROM PRESS-SERVICE/HANDOUT  |   O fotografie pusă la dispoziție pe 29 octombrie 2021 de serviciul de presă Gazprom îi arată pe președintele Comitetului de management al Gazprom, Alexey Miller (3d-L) și directorul general al Gazprom Export Elena Burmistrova (2nd-L) discutând cu Andrei Spinu, Viceprim-ministru și Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova, și Vadim Ceban, Președintele Consiliului de Administrație al Moldovagaz, în timpul negocierilor privind aprovizionarea cu gaze a Moldovei la Sankt Petersburg, Rusia, 29 octombrie 2021.

Anunțat cu mare pompă drept un mare succes al Republicii Moldova pentru livrările de gaze din Rusia, noul contract cu Gazprom nu este tocmai cel mai reușit, nici punct de vedere economic și nici din punct de vedere politic.

Un contract negociat, la Moscova, în spatele ușilor închise

În primul rând, negocierile au fost netransparente și s-au purtat numai în Federația Rusă, acolo unde rușilor le este mai confortabil să discute în spatele ușilor închise. Nimic nu a transpirat de acolo, decât amenințările directe și concertate ale Gazpromului și Kremlinului potrivit cărora „plătiți sau înghețați, sunteți la mâna noastră”.

Republica Moldova nu a negociat de facto cu Moscova ca părți egale, ci mai degrabă Chișinăul a stat cu sabia lui Damocles deasupra capului într-o stare vecină cu teroarea. Neexperimentalul vice-premier Andrei Spînu a părut în toate zilele care au premers semnarea contractului mai degrabă un politician timorat și pe alocuri speriat de o perspectivă apocaliptică, amintind de Mihail Saakașvili cu tancurile rusești la porțile Tbilisiului, în august 2008.

În toată această secretomanie, vinerea trecută, pe seară, Spînu a ieșit cu o postare triumfalistă pe pagina Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale anunțând printr-un mesaj victorios și o poză cu șeful Gazprom, Alexei Miller, căruia i se citea pe față atât relaxare cât și un zâmbet enorm, că a „înfrânt”.

Rușii au și de ce să zâmbească, așa cum a făcut-o Miller. După cum a venit să ne explice domnul ministrul Spînu, Republica Moldova a obținut un preț de 450 de dolari momentan și o înțelegere pe cinci ani, una dintre cele mai lungi din istoria de trei decade ale Republicii Moldova.

„Ultima rundă de negocieri a durat trei zile, în perioada 27-29 octombrie la Sankt Petersburg și s-a încheiat cu semnarea de către mine și Alexei Miller a unui protocol care stabilește detalii referitor la agenda comună pe problema gazelor și semnare de către MoldovaGaz și Gazprom a contractului de livrarea a gazelor pentru țara noastră începând cu 1 noiembrie”, a scris Spînu pe Facebook.

Ceea ce însă dânsul nu a dezvoltat și este încă un secret este formula după care se va calcula prețul gazelor pentru perioada contractului, respectiv următorii cinci ani. Dacă în mesajul de mai sus dânsul a ținut să își aroge meritele personale pentru semnarea acordului, când a venit vorba despre transparența formulei, acesta s-a ascuns din nou în spatele secretului comercial, lăsând loc speculațiilor și a „calculelor pe surse”.

„Dat fiind că e vorba de o relație comercială între Moldova-Gaz și Gazprom, doar dacă vor decide aceste companii va fi făcută publică această formulă, dar ce pot spune la moment este că, în baza prețurilor actuale pe piață, pentru luna noiembrie prețul va fi aproximativ în jurul cifrei de 450 de dolari per mia de metri cubi, iar ulterior prețul ar urma să scadă în funcție de cotația prețului la gaze pe burse”, a explicat Spînu.

Cu alte cuvinte, ministrul moldovean a negociat contractul în numele companiei MoldovaGaz, deținută de facto prin pachetul de control de aproape două treimi de Gazprom, dar când a venit vorba de formula de preț, care de altfel a fost propusă de partea moldovenească, acesta a arătat lipsă de transparență, lăsând din nou loc la reinterpretări.

Costul ascuns al contractului cu Gazprom: amânarea conectării la sistemul energetic european

Statisticile ultimilor zece ani spun că Republica Moldova a cumpărat gaze de la Gazprom cu o medie de circa 270 de dolari, adică de aproape două ori mai puțin decât suma convenită acum, de 450 de dolari mia de metri cubi. Din start, aceasta nu este o afacere bună, mai ales că vorbim și despre următorii cinci ani de zile. Prețul de import al gazelor rusești în ultimii 10 ani a variat între 150 și 560 de dolari, cel mai mare preț fiind plătit în 2021. Cu alte cuvinte, viitorul contract va tinde mai degrabă spre valoarea maximă a acestei medii.

Lăsând la o parte declarațiile triumfaliste și doza de populism aferentă, lucrurile nu stau tocmai bine pentru Republica Moldova care a negociat un preț mare, când afara sunt 15 grade Celsius. Mai mult, lunile critice erau – conform specialiștilor din domeniu – noiembrie și decembrie, după care contractele forward (cele cu preț fix) se vor învârti pe la circa 600 de dolari, fața de aproximativ 1.000 de dolari cât sunt în prezent pe piețele libere internaționale.

Numai din cele 60 de milioane de euro primite de la Bruxelles săptămână trecută, Republica Moldova ar fi putut să reziste să cumpere gaz de pe piețele SPOT pentru circa trei săptămâni la prețurile actuale exagerate, potrivit Financial Times.

De altfel, odată cu instituirea stării de urgență, Republica Moldova alocase și ea alte 100 de milioane de dolari (1,7 miliarde de lei moldovenești) către compania de stat EnergoCom pentru achiziții de pe piața liberă. Mai mult, România bagă deja de mai multe săptămâni câte un milion de metri cubi zilnic pentru a menține presiunea în conducta Iași-Chișinău, iar Ucraina și-a arătat disponibilitatea pentru volume mici dar suficiente de gaz pentru Moldova, fie sub formă de vânzare, fie împrumut, până după stabilizarea piețelor.

Una peste alta, Republica Moldova avea toate motivele și atuurile să nu recurgă la gesturi disperate și să nu pice în capcana Moscovei.

Deși atât rușii, cât și Chișinăul au negat condiționalitățile politice pe contract, acestea sunt incluse fără a fi menționate ca puncte distincte. În primul rând, termenul lung de cinci ani va înseamna automat și un volum suficient de mare pentru ca Republica Moldova să nu mai cumpere gaze și de pe alte piețe. Acest lucru va anula mai mult sau mai puțin eforturile României și UE de a racorda Republica Moldova la sistemul energetic european și de o oferi alternative Chișinăului la gazele rusești.

Cu alte cuvinte, pentru următorii cinci ani de zile, gazoductul inaugurat anul acesta va deveni aproape irelevant și o doar o piesă de decor.

Apoi, implementarea Pachetului III energetic din cadrul Acordului de Asociere UE-Republica, ceea ce implică folosirea rețelelor Moldovagaz și de către alți jucători de piața energetică, va fi practic suspendată. În condițiile în care Republica Moldova va cumpăra gaz numai de la Gazprom, pachetul III se suspendă cumva de la sine. Așadar, neimplementarea unui punct important din Acordul de Asociere va încetini automat angajamentele Moldovei cu UE din punct de vedere economic.

Bluful Rusiei și ratarea Chișinăului

Lipsa de experiență politică și tact a guvernanților de la Chișinău a fost evidentă la aceste negocieri, conform mai multor analiști de la Chișinău. Moscova a blufat mereu, ca la o partidă de poker, prezentând și umflând prin media sa aservită de la Chișinău o tensiune mai mare decât în realitate pentru Chișinău.

Ce trebuie spus din capul locului este că singura conductă reală prin care regiunea separatistă Transnistria se poate aproviziona cu gaze vine de pe malul drept din Republica Moldova controlată de autoritățile constituționale. Așadar, un scenariu în care Moscova ar fi lăsat Transnistria în prag de sezon rece în frig ar fi fost improbabil. Rusia are peste 220.000 de cetățeni în Transnistria, ceea ce reprezintă de facto circa două treimi din populția totală a regiunii.

Mai mult decât atât, ar fi lăsat fără sursele vitale de venit Tiraspolul. Majoritatea bugetului transnistrean este format din sumele plătite de Chișinău pentru energia ce provine de la centrala de la Cuciurgani. Schema funcționează foarte simplu în următorul fel: Gazprom aduce prin Moldovagaz (subsidiara sa) gaze în regiunea transnistreană la centrala de la Cuciurgani (deținut de gigantul rus Inter RAO), gazele sunt arse și transformate în energie electrică vândută Chișinăului, iar banii obținuți merg într-un „cont special de gaze” din care sunt plătite majoritatea salariilor, pensiilor și alte indemnizații acordate cetățenilor din Transnistria.

Prin urmare, Rusia nu deținea toate carțile câștigătoare, dar a blufat și a intimidat în așa fel Chișinăul încât concesiile din partea Republicii Moldova au fost extrem de mari și, mai mult, de lungă durată. În ciuda faptului că UE a creat toate condițiile pentru ca Republica Moldova să aibă avantaje și să poate să reziste dependenței energetice față de Rusia, Chișinăul a creat impresia că se precipită și este gata de concesii rapide la masa tratativelor cu Moscova.

Conducerea de la Chișinău, fie ea și pro-europeană, a arătat în continuare ca una timorată, neexperimentată și speriată de „arma energetică” a Moscovei. Începutul nu este tocmai bun pentru executivul pro-european care a repurtat, de facto, o victorie a Pirus în acest episod al „războiului gazelor” jucat cu inabilitate și chiar diletantism.

În concluzie, „criza gazelor” ar fi putut să însemne pentru Chișinău și o oportunitate prin care să arate Rusiei că nu mai este la degetul său mic și că vrea să plece lansat și hotărât pe acel drum ireversibil către UE. În schimb, guvernanții au arătat că sunt dispuși la compromisuri mari și că s-ar vrea și în căruța europeană, dar și în teleguța rusească. Tactica „vițelul blând cu nouă mame” nu a murit, ci doar s-a transformat.

Tags: Republica Moldova , Rusia , Gazprom
Turneul Stradivarius 2022
Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
9 mai la Chișinău: gâlceavă politică, nostalgici URSS, unioniști și pro-europeni

9 mai la Chișinău: gâlceavă politică, nostalgici URSS, unioniști și pro-europeni

În Republica Moldova, unde jumătate de populație vrea aderarea la Uniunea Europeană iar cealaltă jumătate la Uniunea Euroasiatică, unde numărul adepților unirii cu România crește, dar cel al nostalgicilor după URSS nu pare să scadă, unde marșurile unioniste încă mai provocau confruntări acum câțiva ani, data de 9 mai nu putea să nu fie un nou motiv de competiție între politicieni, dar și de dezbateri în societate, mai ales că o bună parte a acesteia a fost educată în spiritul sovietic al semnificației acestei date.

Alegeri in Republica Cehă: Cuibul berzei și fiul revoltat

Alegeri in Republica Cehă: Cuibul berzei și fiul revoltat

Chiar la începutul campaniei electorale din Republica Cehă, publicul a asistat la o adevărată tragedie grecească atunci când actualul prim-ministru, Andrej Babiš, a fost confruntat public de fiul său înstrăinat. Această poveste bizară, care implică chiar o presupusă răpire a lui Babiš Jr. la ordinele tatălui său, are implicații cât se poate de reale și poate fi legată de fraudarea de fonduri europene și o companie deținută de prim-ministru.

Radiografia personajului Igor Dodon: între corupție și trădare

Radiografia personajului Igor Dodon: între corupție și trădare

Igor Dodon este indubitabil produsul clasei politice ariviste din Republica Moldova. Crescut de fostul președinte comunist Vladimir Voronin și oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc, Dodon a fost catalogat drept prototipul dualității politicianului moldovean pus pe căpătuială și capabil de orice tip de trădare politică internă sau externă. Reținut pentru corupție și trădare de țară, Dodon se plânge acum că este persecutat politic.

Mădălin Necșuțu

01 Nov 2021

Actualizat la: 27 Jun 2022 15:25:02
Mădălin Necșuțu

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 7 min
  • Anunțat cu mare pompă drept un mare succes al Republicii Moldova pentru livrările de gaze din Rusia, noul contract cu Gazprom nu este tocmai cel mai reușit, nici punct de vedere economic și nici din punct de vedere politic.
  • Republica Moldova nu a negociat de facto cu Moscova ca părți egale, ci mai degrabă Chișinăul a stat cu sabia lui Damocles deasupra capului într-o stare vecină cu teroarea. Neexperimentalul vice-premier Andrei Spînu a părut în toate zilele care au premers semnarea contractului mai degrabă un politician timorat și pe alocuri speriat de o perspectivă apocaliptică, amintind de Mihail Saakașvili cu tancurile rusești la porțile Tbilisiului, în august 2008.
  • Deși atât rușii, cât și Chișinăul au negat condiționalitățile politice pe contract, acestea sunt incluse fără a fi menționate ca puncte distincte. În primul rând, termenul lung de cinci ani va înseamna automat și un volum suficient de mare pentru ca Republica Moldova să nu mai cumpere gaze și de pe alte piețe. Acest lucru va anula mai mult sau mai puțin eforturile României și UE de a racorda Republica Moldova la sistemul energetic european și de o oferi alternative Chișinăului la gazele rusești.
Restructurarea intelligence-ul moldovenesc: o provocare dificilă în vreme de război
Restructurarea intelligence-ul moldovenesc: o provocare dificilă în vreme de război

Numirea pe 2 iunie a unui nou șef al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (SIS) – Alexandru Musteață – este un adevărat test pentru guvernarea de la Chișinău, care poate arăta dacă își dorește cu adevărat să facă reformă și pe zona domeniului de apărare și securitate națională.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
08 Jun 2022
Le este rușilor frică de Volodimir Zelenski?
Le este rușilor frică de Volodimir Zelenski?

În lunile care au trecut de la declanșarea masivului atac rus asupra Ucrainei, Volodimir Zelenski s-a dovedit a fi un lider remarcabil. Nu a fugit, nu a trădat oamenii care l-au ales, nu a acceptat înțelegeri pe sub masă și nu a tranzacționat suveranitatea țării. Rușii au încercat să ajungă la el din primele ore ale invaziei. Să se teamă Moscova de președintele Zelenski, sau de ideile pe care și le-a asumat încă dinainte ca războiul să izbucnească?

Angela Grămadă
Angela Grămadă
03 Jun 2022
Radiografia personajului Igor Dodon: între corupție și trădare
Radiografia personajului Igor Dodon: între corupție și trădare

Igor Dodon este indubitabil produsul clasei politice ariviste din Republica Moldova. Crescut de fostul președinte comunist Vladimir Voronin și oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc, Dodon a fost catalogat drept prototipul dualității politicianului moldovean pus pe căpătuială și capabil de orice tip de trădare politică internă sau externă. Reținut pentru corupție și trădare de țară, Dodon se plânge acum că este persecutat politic.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
02 Jun 2022
„Noul normal”: Pandemia și războiul
„Noul normal”: Pandemia și războiul

Războiul din Ucraina este doar cel mai recent conflict al unui început de secol care s-a dovedit a fi turbulent din Orientul Mijlociu și Africa până în Caucaz, Asia Centrală și Extremul Orient. A izbucnit când omenirea credea că a ieșit dintr-o pandemie – cea de coronavirus – și se poartă în timp ce unii se tem că următoarea pandemie a sosit deja. Să fie oare războaiele și pandemiile „noul normal” al omenirii?

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
31 May 2022