FAKE NEWS: Americanii ar vrea să atace Rusia, dar au tancuri la fel de proaste ca naziștii

Tancurile americane nu ar putea invada Rusia și ar întâmpina dificultăți asemănătoare cu cele pe care le-au avut diviziile blindate germane din Al Doilea Război Mondial. E un fake news care trimite, pe de-o parte, la narațiunea privind planuri de atac ale NATO/SUA, iar pe de altă parte la metanarațiunea legată de cel de-Al Doilea Război Mondial.          

ȘTIRE/ȘTIRI: „Pentagonul trage un semnal de alarmă: celebrele tancuri Abrams, principala forță de atac a armatei americane, nu sunt pregătite pentru un conflict armat cu Rusia […] Planurile de consolidare a infrastructurii de transport în țările est-europene ale NATO au fost anunțate încă în 2017. Secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg, a declarat că cerințele pentru drumuri și poduri trebuie revizuite.

Anterior, mass-media occidentală a raportat despre problemele apărute în urma desfășurării forțelor suplimentare. Deci, în timpul transferului vehiculelor blindate grele americane în Polonia, unele vehicule de luptă pur și simplu nu se încadrau în gări datorită gabaritelor. În orașul polonez Kowalewo Pomorskie, în apropiere spre platformă, mai multe tancuri au fost aproape distruse, după ce au fost prinse în suporturile structurii din beton armat.[…]

Comandanții Pentagonului ar trebui să-și amintească despre experiența nereușită a războaielor agresive a cuceritorilor anteriori. Deși Uniunea Sovietică nu mai există, Rusia este în continuare cea mai mare țară din lume cu un climat imprevizibil.”
NARAȚIUNE/NARAȚIUNI: 1. Statele Unite iau în calcul invadarea Rusiei. 2. Atacarea Rusiei ar fi un eșec întrucât echipamentele americane nu ar face față terenului. 3. SUA/NATO ar fi în aceeași postură ca Germania nazistă în cel de-Al Doilea Război Mondial. 4. SUA/NATO nu ar putea să apere Europa de Est din cauza infrastructurii acesteia.

CONTEXT/ETOS LOCAL: 1. Acțiunile agresive ale Federației Ruse – războiul cibernetic din 2007 împotriva Estoniei, războiul din Georgia, în 2008, capturarea și anexarea peninsulei ucrainene a Crimeii, în 2014, impulsionarea și sprijinirea războiului din Donbass, manevre periculoase comise de avioanele sale împotriva navelor și avioanelor NATO în Marea Neagră și Marea Baltică – reprezintă un motiv de îngrijorare pentru membri flancului estic al NATO și au atras atenția Alianței în întregul său, aceasta realizând că trebuie să își consolideze așa-numita postură de descurajare și apărare, inclusiv prin detașarea unor forțe în statele baltice și Polonia, dar dimensiunea acestora este una mai degrabă simbolică. Amenințarea venită din partea Rusiei a adus însă în atenție o nevoie veche și stringentă a Alianței, aceea de a avea posibilitatea de a deplasa rapid trupe acolo unde este nevoie. În ipoteza apărării flancului estic, s-a pus problema deplasării forțelor pe două direcții, mai întâi dinspre Vest către Est (inclusiv – sau mai ales – transferul forțelor din Statele Unite în Europa) și un coridor Constanța – Gdansk, care să permită mobilitatea pe flancul esticProblema este că infrastructura, într-adevăr, e deficitară, mai ales în România, iar forțele NATO ar putea ajunge extrem de greu în sprijinul aliaților estici; este nevoie de dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare, de consolidarea și construirea unor poduri etc. De altfel, în contextul acestui interes al Alianței pentru infrastructură poate fi explicat și sprijinul pe care fostul secretar de stat american, Mike Pompeo, l-a arătat pentru proiectul civil al Inițiativei celor Trei Mări privind construirea unui coridor Constanța – Gdansk.

2. În context narativ, Federația Rusă caută constant să se prezinte ca pe o forță amenințată de Occident, care se apropie tot mai mult și mai agresiv de frontierele sale. Rusia încă gândește în termeni de geopolitică și sfere de influență, astfel încât consideră tot spațiul ex-sovietic (și, prin extensie, chiar și pe cel est-european) drept o zonă care i se cuvine, un teritoriu acaparat sau râvnit de NATO prin integrarea unor țări din regiune și disponibilitatea de a avea relații strânse cu altele și chiar de a le accepta în viitor; dorința statelor respective și a populațiilor lor este irelevantă pentru Moscova, care reacționează brutal (vezi Ucraina) dacă simte că interesele îi sunt afectate. În logica Războiului Rece în care Statele Unite și NATO sunt definite ca inamic, propaganda insistă și pe aparente slăbiciuni ale acesteia – echipamentele cele mai performante pe care le dețin sunt, de fapt, inferioare celor rusești, militarii lor mai slab antrenați etc.

3. Marele Război pentru Apărare Patriei a reprezentat un element cheie în mitologia URSS și a fost preluat și chiar amplificat de regimul Putin, care dincolo de cultul eroilor sovietici din Al Doilea Război Mondial caută acum chiar și să reinventeze istoria: conflictul a fost o luptă cvasi-apocaliptică între binele sovietic, țintă a agresiunii și răul nazist. Se neagă responsabilitatea URSS în declanșarea conflictului și faptul că aceasta a fost, în perioada inițială, stat agresor alături de Germania nazista cu care, de altfel, a și avut un pact de neagresiune. În contextul acestei meta-narațiuni, orice forță asociată cu invadatorul (în cazul de față NATO sau Statele Unite) împrumută din caracteristicile acestuia de rău absolut.

OBIECTIV: Crearea unei imagini a SUA de stat-agresor care ar lua în calcul invadarea Rusiei; asocierea imaginii Occidentului și a SUA cu cea a Germaniei naziste; acreditarea ideii că tehnica de luptă americană este greoaie și ineficientă.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: NATO este o alianță defensivă creată tocmai pentru a răspunde amenințării dinspre Est a URSS; nu s-a pus niciodată problema unui atac al Alianței în direcția Est. Rusia, pe de altă parte, s-a comportat în Europa ca un stat agresor în multiple ocazii. Din moment ce nu se poate pune problema atacării Rusiei, discuția privind capacitatea sau lipsa de capacitate de a face față terenului în Rusia a tancurilor Abrams este inutilă; trebuie notat însă că Abramsurile au fost concepute pentru toate tipurile de teren iar comparația cu tancurile din dotarea Germaniei naziste este deplasată având în vedere progresele tehnologice făcute în deceniile de după război. În prezent, Abramsul este considerat a fi unul dintre cele mai performante tancuri din lume și s-a dovedit a fi un adversar letal în confruntările pe care le-a avut cu tancurile de producție sovietică ale armatei irakiene.

SÂMBURE DE ADEVĂR: În NATO se pune problema îmbunătății infrastructurii pe flancul estic (dar pentru a permite o mai rapidă trimitere a ajutoarelor în cazul unui atac rusesesc).