Donații
Veridica.md
În ciuda faptului că în ultimii opt ani propaganda rusă a țintit în special Ucraina, Kremlinul nu a uitat de Statele Baltice și Letonia. Pe de-o parte narațiunile au vizat chiar Letonia, pe de altă parte au fost promovate și dezinformările cu privire la Ucraina sau NATO.
Moștenirea sovietică în Letonia și cum încearcă Rusia să profite de pe urma ei
De la destrămarea Uniunii Sovietice, relațiile Letonia – Rusia au trecut prin diferite etape, însă nu au fost niciodată cu adevărat apropiate. Rusia a privit cu reținere și chiar cu nemulțumire eforturile Letoniei de integrare în Uniunea Europeană și în special în NATO. Astfel, presa guvernamentală a criticat în mod tradițional politicile Letoniei. La rândul ei, Letonia a privit cu suspiciune politica externă a Rusiei. Experiența sovietică, cele două valuri de deportări în Siberia, din 14 iunie 1941 și 25 martie 1949, când zeci de mii de letoni au fost nevoiți să-și abandoneze căminele, rusificarea și alte fenomene din era sovietică i-au învățat să nu aibă încredere în Moscova.
Unul din elementele moștenite din perioada URSS este statutul non-cetățenilor din Letonia. Cu alte cuvinte, după restaurarea independenței în 1990, Letonia a reînnoit statutul și drepturile persoanelor și urmașilor lor care erau recunoscuți ca cetățeni în concordanță cu reglementările în vigoare din 1919. Astfel, doar o parte din populație a primit cetățenia letonă – în special persoanele de etnie letonă a căror limbă maternă era letona. Cei care s-au mutat în Letonia în timpul erei sovietice erau vorbitori de rusă, veniți în special din Rusia, astfel că nu au primit cetățenia automat. Acestor oameni nu li s-a permis să participe la alegerile naționale sau locale. De exemplu, în 1995 existau 0,73 milioane de non-cetățeni, reprezentând 29,2% din populația Letoniei, iar în 2019 0,22 milioane sau 10%. Cu timpul, numărul non-cetățenilor a scăzut în urma naturalizării, emigrării sau a altor factori.
Din acest motiv, Rusia acuză de mulți ani Letonia de încălcarea drepturilor omului. Chiar în 2014, Rusia susținea că Letonia și Estonia nu respectă drepturile vorbitorilor de limbă rusă și discriminează limba rusă. Aceste argumente au fost puternic susținute de mass-media de stat din Rusia timp de mulți ani. Probabil criza cea mai severă în relațiile dintre cele două țări a început pe 3 martie 1998, când poliția a împrăștiat mulțimea care participa la o demonstrație în fața Consiliului Municipal din Riga. Protestatarii erau în special bătrâni rusofoni. Incidentul a fost filmat de mai multe televiziuni ruse, acestea descriindu-l drept un act de represiune la adresa vorbitorilor de limbă rusă. Premierul de atunci, Guntars Krasts, avea să recunoscă într-un interviu acordat câteva decenii mai târziu, că Rusia a intenționat la nivel neoficial să trimită forțe de menținere a păcii în Letonia pentru a restabili ordinea.
Krasts își aduce aminte că participarea masivă a presei ruse la protestul din 1998 a reprezentat o surpriză, deoarece înainte de acel eveniment nu existau decât câteva instituții de presă ruse care informau publicul cu privire la evenimentele din Letonia, prin intermediul corespondenților permanenți de la nivel local. Guntars Krasts mai susține și că încă nu se știe dacă a fost cu adevărat o coincidență ca atâția jurnaliști ruși să fie prezenți la eveniment. Cu toate acestea, de atunci presa din Rusia s-a schimbat. La fel ca peste tot în lume, a găsit canale alternative pentru a-și promova produsele online și s-a axat pe rețelele de socializare. Spre deosebire de administrația fostului președinte Boris Elțîn, statul rus sub președintele Vladimir Putin a implementat un control foarte strict al presei.
Ecourile anexării Crimeii în Letonia
Anexarea Crimeii a produs o intensificare a propagandei ruse și în Letonia, atât în presa obișnuită cât și pe rețelele de social media, acolo unde posesorii de conturi false au scris comentarii și au răspândit știri false sau idei pro-Kremlin. Apoi mai există și influencerii care mereu au apărat interesele Rusiei, fie prin susținerea afișată față de războiul din Ucraina, pentru anexarea Crimeii, fie prin laudele aduse președintelui Vladimir Putin, exagerând sprijinul populației Letoniee, inclusiv al letonilor, pentru politica externă a Rusiei și criticând politicile Occidentului.
La o privire mai atentă, se pot observa mai multe subiecte. De exemplu, propaganda evidențiază mai ales faptul că Letonia este o țară muribundă, și astfel, un stat eșuat. Așa cum observă Centrul de studii jurnalistice „Re: Baltica”, oamenii care scriu aceste articole accentuează faptul că Letonia nu are încotro și va trebui să dispară ca stat din cauza situației catastrofale a economiei și populației. Deși rata sinuciderilor este destul de mare în Letonia, există o presiune foarte mare pe salariații cu venituri minime, iar populația este în scădere de mulți ani, majoritatea argumentelor folosite pentru a sprijini ipoteza unui sfârșit iminent al Letoniei sunt fie exagerate, fie false, scrie „Re: Baltica”. Același lucru se poate spune și despre sărăcia din Letonia.
În urma proclamării Republicilor Populare Donetsk și Luhansk în timpul războiului din estul Ucrainei, activiștii pro-Kremlin din Letonia au încurajat la rândul lor formarea Republicii Populare Latgalia. Latgalia este o regiune care acoperă 22,52% din teritoriul Letoniei și are frontiere comune cu Belarus și Rusia. Spre deosebire de majoritatea celorlalte teritorii ale Letoniei, aici există un procent mai mare de vorbitori de rusă, iar influența propagandei ruse se resimte mai puternic decât cea a presei letone. Astfel, potrivit activiștilor și propagandiștilor pro-Kremlin, Latgalia dorește să devină o țară independentă, mai aproape de ideologia și viziunea asupra lumii oferite de Rusia. A fost creat chiar și un steag național al Latgaliei.
Un alt lucru care s-a întâmplat după anexarea Crimeii și războiul din Donbass, este avântul luat de agențiile de știri pro-Kremlin. Chiar și-așa, aceste siteuri web nu au avut parte de o audiență foarte mare. De exemplu, cunoscutul portal „Sputnik” a început să publice știri într-o letonă cu multe greșeli gramaticale și nu a reușit efectiv să se impună.
În plus, în 2014 și 2015, mulți utilizatori letoni de Facebook au fost expuși propagandei ruse, susținând că ucrainenii și armata lor națională încalcă drepturile populației din Donbass.
Știrile false pot fi privite ca o întreagă industrie. Facebook în special a devenit o sursă nu doar de fake news, ci și o platformă unde oamenii pot produce și populariza informații neverificate sau false. Iar asta nu se limitează doar la Rusia și propaganda rusă.
Războiul din Ucraina și intensificarea propagandei ruse în Letonia
Pe când criza din Ucraina lua amploare, transformându-se într-o invazie în toată regula, rușii și-au intensificat eforturile de propagandă în Letonia, folosindu-se atât de mesajele mai vechi, cât și de unele narațiuni noi.
Acuzațiile de încălcări ale drepturilor omului în Letonia încă mai sunt folosite, așa cum s-a întâmplat după ce autoritățile letone l-au arestat pe bloggerul pro-Kremlin Kirill Fedorov, care lăuda invazia Rusiei din Ucraina.
În același timp, din când în când, instituțiile media de stat din Rusia publică înregistrări sau materiale de presă care abordează modalități de invadare și ocupare a Țărilor Baltice. În acest caz, Rusia justifică eventualele acțiuni militare nu doar pentru că Țările Baltice sunt membre NATO, sau că vorbitorii de rusă ar fi persecutați de guvernul leton, ci și pentru că Rusia are drepturi istorice și astfel legale vizavi de teritoriile Țărilor Baltice, iar NATO sau Statele Unite, în calitate de reprezentant de seamă al Alianței, sunt o amenințare la adresa Țărilor Baltice. Mai mult decât atât, propaganda mai susține că în anii ’90, Occidentul a promis Rusiei că Țările Baltice nu vor adrea la NATO, o versiune locală a narațiunii false care spune că NATO a promis că nu se va extinde către est.
La fel ca înainte, propaganda rusă mai abordează și alte subiecte, precum standardul de trai redus din Occident și distrugerea industriei letone.
Cu toate acestea, se pot observa și tendințe noi în discursul propagandistic actual. O teză preferată este cea care spune că țările occidentale, inclusiv republicile baltice, nu au acordat deloc importanță presupuselor încălcări ale drepturilor omului în Donbas încă din 2014. Unde ați fost în ultimii opt ani? –acesta este întrebarea pusă mereu de susținătorii Rusiei. De asemenea, dezinformările privind comportamentul urât și agresiv al refugiaților ucraineni din alte țări au ajuns și în Letonia, la fel ca o altă narațiune de propagandă referitoare la o presupusă încercare a Ucrainei de a fabrica arme biologice cu sprijinul americanilor.
De multă vreme, presa rusă susține că Letonia este ocupată de NATO. Russia Today a scris anul trecut că întreaga țară a ajuns un poligon al NATO. Totuși, linkul de mai sus nu mai poate fi accesat din Letonia, deoarece de data aceasta autoritățile de la Riga au ripostat și au blocat siteul.
Inderdicțiile și restricțiile reprezintă o modalitate prin care Letonia ține piept Rusiei în spațiul informațional. În afară de interzicerea organelor de presă pro-ruse, mai multe vedete ruse din spațiul cultural și din entertainment care și-au exprimat sprijinul față de politicile Rusiei din Ucraina au primit interdicție de a intra pe teritoriul Letoniei. Printre aceștia se numără și regizorul Nikita Mihalkov. Desigur, vedetele propagandei ruse, persoane precum Vladimir Soloviov, nu sunt lăsate să intre în Letonia. Mai mult decât atât, poliția a fost informată să urmărească cu atenție litera „Z”, devenită simbol al invaziei Ruse din Ucraina în 2022, iar autoritățile din Riga se gândesc să introducă restricții în privința festivalului tradițional din 9 mai, care reunește o bună parte a societății vorbitoare de rusă.
