„Nu are niciun sens să importăm conflictul altcuiva”

„Nu are niciun sens să importăm conflictul altcuiva”
© EPA-EFE/ATEF SAFADI   |   Fumul se ridică după o explozie în urma unui atac aerian în partea de nord a Fâșiei Gaza, văzută de la Sderot, sudul Israelului, 20 noiembrie 2023.

În Estonia, atacul Hamas asupra Israelului și operațiunea militară ulterioară din Gaza au fost percepute ca o amenințare pentru propria securitate.

Motivul este simplu: cu cât atenția aliaților occidentali este distrasă mai mult de conflictele din noile focare politice, cu atât sprijinul pe care îl pot oferi Ucrainei aflate în război scade, iar Kremlinul câștigă și mai mult spațiu de manevră. Nu este surprinzător că simpatiile establishment-ului eston în acest conflict sunt aproape în întregime îndreptate către Israel.

Acest lucru este facilitat și de faptul că în Estonia comunitatea musulmană nu este foarte activă politic și este mică în comparație cu cele din multe țări europene. Practic nu își are propriul lobby în politică, așa că în Estonia nu s-au organizat demonstrații în masă în sprijinul Palestinei. O manifestație a avut, totuși, loc pe 5 noiembrie în piața centrală din Tallinn; organizatorii săi au criticat autoritățile estoniene pentru că nu au contribuit la rezolvarea rapidă a conflictului și au acuzat mass-media de acoperire părtinitoare a acestuia.

Acțiunea, organizată, printre alții, de o reprezentantă a organizației umanitare internaționale Mondo, Kristi Okba, și susținută de elemente de stânga și feministe de la nivel local, a fost relativ calmă, cu excepția faptului că cinci persoane au fost reținute de poliție pentru folosirea sloganului „De la râu la mare, Palestina va fi liberă”.

Împotriva acestora s-a deschis un dosar sub învinuirea de „sprijinire și justificare a crimelor internaționale”. Reprezentanții poliției estoniene au spus că, folosind acest slogan, manifestanții au cerut sfârșitul statului Israel, care ar putea fi interpretat ca „o susținere publică a unei crime împotriva umanității”.

Kristi Okba, care și-a petrecut copilăria în Kuweit și provine dintr-o familie mixtă, cu tată yemenit, a declarat presei că este îngrijorată de poziția unilaterală a autorităților estoniene, care interpretează apărarea libertății ca instigare la ură etnică: „În același mod, comunitatea de limbă rusă poate simți că apărarea libertății ucrainenilor incită la ură față de ea”.

Totuși, autoritățile estoniene, pe lângă contextul politic modern, au și motive istorice să reacționeze atât de ferm față de manifestările antisemite: în 1941, Estonia a fost declarată „Judenfrei”. Majoritatea evreilor estonieni au reușit să fugă din țară înainte de venirea germanilor, dar chiar și așa, aproximativ 900 au fost uciși în timpul ocupației naziste.

Celebrul lagăr de concentrare din Klooga, unde în 1944 a avut loc unul dintre cele mai mari masacre de pe teritoriul Estoniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este una dintre paginile rușinoase din istoria Estoniei. Aproximativ 2.000 de evrei, majoritatea venind din alte teritorii ocupate de naziști, au fost uciși atunci.

Potrivit istoricului comunității evreiești locale Josef Kats, după Holocaust au fost mai puțin de zece evrei locali din Estonia, precum și câteva zeci din ghetourile lituaniene, care au supraviețuit lichidării lagărului de concentrare de la Klooga.

În prezent, comunitatea evreiască din Estonia este formată din descendenții celor care, de la începutul anilor ’50, s-au mutat în Estonia din alte republici sovietice — Ucraina, Belarus, Rusia și, puțin mai târziu, Moldova. „Acest lucru creează un paradox: dacă în 1940 aproximativ 4.000 de evrei trăiau în Estonia, până la sfârșitul anilor 1950 erau aproximativ 5.500 de evrei”, spune Josef Kats.

Antisemitismul este rar in Estonia modernă, dar au existat câteva incidente

Kats spune că în Estonia modernă antisemitismul nu este foarte vizibil. „Mulțumesc lui Dumnezeu, nu simt nicio amenințare la adresa mea sau a celor dragi din Estonia. Antisemitismul aici este un fenomen marginal în mod tradițional. Este greu de spus cât de mult s-a schimbat de la începutul războiului din Israel. Nu am făcut măsurătorile corespunzătoare. Da, printre luptătorii pentru tot ce este bine împotriva a tot ce este rău, există dorința de a scanda „De la râu la mare”, dar mi se pare că aici este vorba mai degrabă nu de antisemitism ca atare, ci de o familiaritate extrem de superficială cu problemele conflictului din Orientul Mijlociu și ceea ce este „la modă”, comentează Kats.

El consideră că demonstrațiile în sprijinul Palestinei sunt inevitabile: „Cu siguranță vor fi cei cărora le place să ia parte la condamnarea ‚armatei israeliene împotriva amărâților de arabi’, cum spun ei. Printre ei probabil că există și oameni cu principii — voi presupune că, în primul rând, dintre nativii din Orientul Mijlociu care, dintr-un motiv sau altul, locuiesc în Estonia. Există, desigur, un grup de sprijin care este ghidat de lupta împotriva ‚postcolonialismului, apartheidului și militarismului’. Personajele locale cu suflet bun predomină aici. Poliția, după părerea mea, ar fi putut înăbuși chiar incantarea la un ‚eveniment de doliu pașnic’ a unui slogan îndrăzneț și la modă care cere curățarea etnică a teritoriului de la albia râului Iordan până la țărmul Mării Mediterane”.

Fostul lider al comunității evreiești și acum director al Muzeului Evreiesc din Tallinn, Gennady Gramberg, spune și el că, până acum, nivelul de antisemitism în Estonia nu a fost ridicat. Potrivit acestuia, există relații excelente între comunitățile locale evreiești și musulmane. „Președintele nostru, Alla Yakobson, a primit un telefon, de exemplu, de la președintele comunității azere. Imediat după atacul asupra Israelului și apoi din nou, când s-a dovedit că imamul a participat la manifestarea din Piața Vabaduse, a sunat din nou și și-a cerut scuze. Prietenii mei tătari condamnă complet terorismul și cred că Israelul face ceea ce trebuie să se apere și, de fapt, luptă împotriva terorismului în Orientul Mijlociu”.

Potrivit lui Gennady Gramberg, la demonstrație s-a observat că mulți participanți erau oameni care veniseră în Estonia la studii sau care intraseră în țară prin alte căi.

Nu au existat amenințări evidente la adresa evreilor locali, dar, în ciuda acestui fapt, în primele zile de la începutul războiului din Israel, școala evreiască a fost plasată sub protecție.

„Școala și-a organizat deja securitatea încă din primele zile, pentru orice eventualitate. Nu știam ce se va întâmpla – poate că aceste atacuri asupra evreilor ar fi fost organizate în toată lumea. De aceea a fost creată o patrulă a părinților”, spune Gramberg. La scurt timp după aceasta, primarul capitalei, Mikhail Kylvart, a venit pe neașteptate la școală, întrebând cum ar putea ajuta administrația orașului. „I s-a spus direct că este nevoie de securitate sporită, așa că acum se află aici la datorie o mașină a poliției municipale”, explică fostul șef al comunității.

Aceste măsuri de precauție într-o țară foarte liniștită ar putea părea inutile dacă nu ar fi experiența amară a trecutului, așa că autoritățile estoniene tratează manifestările antisemite cu cea mai mare seriozitate.

În noiembrie, pe mașinile din Tallin au început să apară pliante antisemite; persoana care le-a plantat a fost filmată, iar poliția a deschis un dosar.

„Conform citatelor din pliante, evreii sunt oameni extrem de însetați de sânge, care țin întotdeauna un cuțit ascuns la spate pentru a-l înfige în cine nu este evreu. Asta e o prostie! Mai ales acum când societatea este atât de amestecată. Ca să nu mai vorbim de faptul că în școala evreiască sunt foarte mulți copii neevrei! Avem o mulțime de familii mixte și toată lumea conviețuiește”, spune Gramberg.

Potrivit acestuia, textul pliantelor i-a amintit de o revistă săptămânală locală din anii 1990 care publica articole „revelatoare” despre mașinațiunile evreilor, făcând apel la Talmud și folosind citate false din acesta. „La vremea aceea, nimeni de aici nu știa ce scrie în Talmud; în epoca sovietică, nimeni nu a avut ocazia să studieze asta, cel puțin în Estonia. Și apoi s-a dovedit că aceste citate aveau o lungă tradiție antisemită; sunt scoase din context, distorsionate și nu au nimic de-a face cu Talmudul”, spune Gennady Gramberg.

Potrivit istoricului Josef Kats, conținutul pliantelor este o compilație de texte traduse în estonă dintr-un pamflet antisemit din secolul al XVI-lea și teorii contemporane ale conspirației de extremă dreaptă. „În ultimul an și jumătate, un radical de dreapta a atârnat pe gardul de lângă Ambasada Rusiei afișe cu texte incoerente care denunță o conspirație evreiască. În orice caz, poliția ar trebui să se ocupe de asta. Dacă nu chiar psihiatrii”, spune Kats.

Războiul din Gaza este văzut prin prisma războiului din Ucraina

Dacă ne uităm la publicațiile de pe rețelele sociale, se poate presupune că există un fel de corelație între sentimentele pro-palestiniene și pro-ruse din societate. Acest lucru nu este chiar surprinzător, având în vedere că televiziunea rusă, care este parțial disponibilă în Estonia, tinde să transmită punctul de vedere al palestinienilor. „Din câte știu eu, au fost destul de mulți oameni vorbitori de limbă rusă la această manifestare”, afirmă Gennady Gramberg, menționând, totuși, că Muzeul Evreiesc a fost vizitat recent de studenți de la școlile de limbă rusă care au manifestat un interes sincer pentru istoria și cultura evreiască.

Dacă citești comentariile unor personalități locale de limbă rusă, corelația dintre poziția antisemită și sentimentele pro-ruse este de netăgăduit, confirmă Josef Kats, care apoi adaugă: „Dacă te uiți la filmările de la demonstrația pro-palestiniană, vezi că era plin de studenți estonieni cu panglici ucrainene galben-albastre; în cazul lor, cu siguranță nu există o astfel de corelație!”

Conflictul arabo-israelian este acum privit în mod inevitabil în Estonia prin prisma războiului din Ucraina, iar cum poziția statului eston cu privire la aceasta din urmă este destul de clară, aceeași abordare binară este adesea aplicată conflictului din Orientul Mijlociu, scrie pe o rețea socială Vootele Päi, consilier al ministrului de Interne. „Desigur, este clar că terorismul nu poate fi justificat. În același timp, este necesar să înțelegem că nici combaterea terorismului prin orice mijloace și indiferent de numărul de victime pe care îl produce nu este acceptabilă”, crede el.

În opinia sa, conflictul dintre Israel și Palestina are o istorie atât de lungă și atât de multe curente subterane încât este pur și simplu nerezonabil să fluturi steaguri și să te declari de partea cuiva. „În primul rând, cea mai mare parte a societății noastre nu înțelege contextul suficient și în complexitatea sa. În al doilea rând, nu are absolut niciun rost să importăm conflictul altcuiva în societatea noastră”, spune el.

Și se pare că acest punct de vedere este împărtășit de societatea estonă în general. La câteva săptămâni de la începutul războiului din Orientul Mijlociu, subiectul își pierde treptat poziția de top pe agenda presei locale și a discuțiilor de pe social media.

Alte opinii
De ce tace (și când vorbește) Bruxelles-ul despre și cu Donald Trump

De ce tace (și când vorbește) Bruxelles-ul despre și cu Donald Trump

Bruxellesul este consternat de măsurile și pozițiile radicale adoptate de Trump. În noul context geopolitic, UE se profilează drept ultimul bastion al democrațiilor liberale.

Supraviețuirea Ucrainei nu depinde de pacea lui Trump, ci de armele occidentale

Supraviețuirea Ucrainei nu depinde de pacea lui Trump, ci de armele occidentale

Poziția inflexibilă a Rusiei, care practic cere capitularea Ucrainei, nu va permite încheierea rapidă a păcii. Soarta Ucrainei depinde în continuare de sprijinul occidental, dar în acest moment cel american e pus sub semnul îndoielii.

Op-ed: La un pas de libertate

Op-ed: La un pas de libertate

De săptămâni întregi, Serbia e zguduită de proteste studențești, declanșate de tragedia de la Novi Sad. Pornite ca reacție la corupția endemică, protestele s-au transformat într-o mișcare națională care militează pentru reforme sistemice profunde.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Mai multe
Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia
Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia

Criza Groenlandei amenință solidaritatea în cadrul NATO și poate duce, indirect, la validarea agendelor expansioniste ale autocrațiilor. Este motivul pentru care e imperativ un compromis convenabil tuturor.

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului
Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.

Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă
Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul din Ucraina sporește decalajul dintre elitele bogate ale Rusiei și majoritatea populației. În același timp, a fost lansat un proces de redistribuire a resurselor și direcționare a acestora către cei loiali regimului Putin.

De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali
De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali

În timp ce în diferite capitale europene asistăm la proteste de amploare, în Bulgaria, unde există o tradiție a protestelor, reformiștii par apatici, după ani de blocaj politic și revenirea partidelor-sistem la putere.

Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni
Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni

Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.

Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc
Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc

Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?