Cel mai loial aliat al Rusiei, Belarusul, participă la operațiuni hibride împotriva Statelor Baltice: redirecționează fluxuri de migranți către granițele acestora, recrutează spioni și promovează narațiunile Kremlinului. Va fi Aleksandr Lukașenko dispus să își angreneze țara într-o operațiune militară rusă în regiune?
Migrația ilegală ca armă
Pe 31 iulie, Letonia a închis granița cu Belarusul. Oficial, decizia a fost justificată de existența unei probleme tehnice la punctul de trecere, însă declarația făcută cu o zi înainte de ministrul leton de Interne, Jānis Dombrava, oferă un tablou mult mai clar: „Pe cei care intenționează să călătorească în Belarus sau se află deja acolo, îi îndemnăm să părăsească țara cât mai curând posibil. În condiții de război hibrid, nu putem prevedea cum va evolua situația. Prin urmare, le recomandăm tuturor cetățenilor să respecte avertismentele autorităților și să se abțină de la orice călătorie în Belarus”. Potrivit ministrului, valul de migranți orchestrat de regimul Lukașenko reprezintă un element de război hibrid, iar contracararea lui necesită consolidarea continuă a capacităților Poliției de Frontieră, în condițiile în care presiunea fluxurilor migraționiste pune o povară uriașă pe instituțiile de securitate internă ale Letoniei.
Dacă în trecut Polonia și Lituania erau principalele ținte ale acestei agresiuni hibride derulate prin migrație ilegală și contrabandă, acum eforturile conjugate ale Minskului și Moscovei se concentrează asupra Letoniei. Ministerul de Interne din Letonia informează că, de la începutul anului, grănicerii au zădărnicit deja aproape 9.000 de tentative de trecere ilegală a frontierei belaruso-letone, în timp ce bilanțul total din 2020 încoace se apropie de 50.000. Pentru a gestiona această amenințare, Poliția de Frontieră din Estonia a trimis efective în sprijinul colegilor letoni.
Situația reprezintă o nouă etapă de escaladare împotriva vecinilor occidentali ai Belarusului. Ministerul de Externe al lui Lukașenko a oferit un răspuns acțiunilor autorităților de la Riga, folosind un limbaj mai degrabă specific propagandei rusești decât diplomației: „Considerăm cele întâmplate ca pe o nouă încălcare tocmai a acelor ‘valori europene’ la care Statele Baltice se raportează cu atâta ardoare. Încă o dată, libertatea de mișcare a cetățenilor a fost sacrificată fără ezitare în favoarea unor interese politice interne de moment. În plus, chiar dacă ar fi existat într-adevăr defecțiuni tehnice ale sistemelor, este puțin probabil că un asemenea nivel de fiabilitate este cel pe care Letonia îl aștepta atunci când a aderat la Uniunea Europeană. Ca răspuns la această acțiune ostilă, partea belarusă își rezervă dreptul de a adopta represalii împotriva Letoniei, inclusiv asimetrice, pentru a proteja interesele naționale ale Belarusului și ale cetățenilor săi”.
„Colaborezi sau ești arestat”
Migranții nu sunt singurul instrument folosit de Minsk împotriva Statelor Baltice. Serviciile secrete belaruse încearcă cel puțin din 2021 să recruteze cetățeni baltici. Turiștii care vizitează Belarusul au devenit ținte ale acestor tentative de racolare, unele încununate de succes. În aprilie 2026, un tribunal lituanian din Klaipėda i-a condamnat pe Mindaugas Januitis și Tatjana Beleckaja la 7, respectiv 6,5 ani de închisoare, după ce s-a dovedit că fuseseră recrutați la Minsk, în 2022, de către Direcția Generală de Informații a Marelui Stat Major din Belarus pentru a strânge informații militare despre Lituania și Letonia, inclusiv despre activitățile NATO. Pe de altă parte, mai mulți cetățeni lituanieni și letoni se află în prezent în închisorile belaruse. Aceștia au fost arestați în timp ce vizitau Belarus și acuzați ulterior de spionaj în favoarea serviciilor secrete din țările lor de origine.
Există, de asemenea, tentative de racolare de persoane pe teritoriul Lituaniei în vederea executării diferitelor acțiuni de provocare. De pildă, pe 26 martie 2026, un adolescent de 14 ani a fost reținut la Vilnius după ce a desenat graffiti provocatoare în limba belarusă. Se pare că băiatul a fost de acord să ducă la capăt sarcina după ce a primit mai multe amenințări pe rețelele sociale. Serviciile speciale lituaniene semnalează tot mai des cazuri de acest fel.
Lukașenko și-a făcut o „legiune străină” de propagandiști
Pe 14 iunie, deputatul și fostul Prim-Ministru lituanian Saulius Skvernelis, anchetat într-un dosar de corupție, a dezvăluit că a fost ținta unei provocări după ce a primit o invitație în Belarus: „Am fost invitat să vin în Belarus - la modul cel mai serios. Am primit două e-mailuri de la un cetățean belarus, jurnalist. Totul s-a întamplat înainte să fie demarată vreo procedură oficială aici, înainte să fiu pus oficial sub acuzare. În mesaje se menționa că, potrivit informațiilor pe care le dețineau, eram vizat de o anchetă și că persecuția politică urma să înceapă în curând. Prin urmare, am fost invitat în Belarus, unde mi se garantau toate condițiile necesare. Mi s-au oferit oportunități, resurse și sprijin financiar atât mie, cât și familiei mele”.
Belarusul se folosește de bloggeri și politicieni occidentali, mulți provenind chiar din Statele Baltice, pentru a constitui o „legiune străină” informală de propagandă, oferind în schimb azil.
La începutul lunii mai 2026, bloggerul lituanian Antanas Kandrotas (cunoscut în Lituania sub pseudonimul Celofanas și pentru numeroasele scandaluri în care a fost implicat) a fugit în Belarus. Anterior, acesta fusese condamnat la un an de închisoare pentru incitare la ură, dar a reușit să părăsească țara înainte ca sentința să devină definitivă. Recent, Kandrotas a primit o nouă sentință, de trei ani și jumătate de închisoare, într-un dosar separat privind comerț ilegal cu combustibil, evaziune fiscală și alte infracțiuni financiare.
Odată ajuns în Belarus, Kandrotas s-a alăturat mașinăriei de propagandă a regimului, ridicând în slăvi atât pe dictator, cât și pe sistemul său de guvernare. De asemenea, bloggerul a preluat și amplificat tezele fundamentale ale Kremlinului despre Statele Baltice, ca de exemplu că Lituania nu ar fi un stat suveran, ci o marionetă condusă de la Washington sau Bruxelles. Kandrotas a susținut totodată că Vilniusul duce o politică agresivă la adresa Rusiei: „...treptat, intrăm într-o logică de război. Direcția este clară. Lituania se transformă treptat într-o imensă bază militară și într-un poligon militar, chipurile exclusiv în scop defensiv. Dar nimeni nu explică de ce se achiziționează armament ofensiv. Iar dacă îndrăznești să pui întrebări incomode, ești imediat atacat de activiștii pro-guvernamentali, iar în unele cazuri se autosesizează direct procuratura. Ajungi numaidecât să fii etichetat drept agent al Kremlinului”.
În eforturile sale propagandistice, Kandrotas s-a alăturat unui alt rezident lituanian stabilit la Minsk: Edikas Jagelavičius, un apropiat al lui Algirdas Paleckis (aflat în prezent în închisoare pentru spionaj în favoarea Rusiei). Jagelavičius s-a refugiat în Belarus încă din 2022. Departamentul pentru Securitatea Statului din Lituania (SSD) menționa în raportul său anual privind amenințările la adresa securității naționale că acesta evită să se întoarcă în țară de teama urmăririi penale, fiind acuzat că a călătorit în teritoriile ucrainene din Donbas ocupate de ruși și că a falsificat documente la înființarea „Forumului Internațional al Bunei Vecinătăți”. După declanșarea invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, această organizație a intermediat vizite în Belarus și Rusia și a promovat intens tezele de propagandă ale Moscovei.
Tot în primăvara anului 2026, fostul deputat în Parlamentul leton și fost consilier municipal la Riga, Aleksejs Rosļikovs, s-a mutat la rândul său în Belarus. Așa cum era de așteptat, și pe numele lui există un dosar penal în Letonia. În 2025, în timpul dezbaterilor parlamentare privind o declarație referitoare la politica de rusificare din perioada sovietică și la măsurile de combatere a moștenirii sale lingvistice, Rosļikovs a provocat un scandal uriaș. După ce a criticat dur documentul, el a proclamat deschis în limba rusă că „rusa este limba noastră; noi suntem majoritatea”, acompaniindu-și afirmația cu un gest obscen. În Belarus, el promovează propaganda regimului Lukașenko, fiind recompensat cu cetățenia belarusă aproape imediat după sosirea la Minsk. Discursul pe care îl promovează este sintetizat perfect în declarația sa din aprilie 2026: „Îndemn pe toată lumea să conștientizeze pe deplin importanța strategică și forța Republicii Belarus pentru Letonia și pentru întreaga regiune baltică și să se angajeze într-un dialog bazat pe cooperare. Republica Belarus reprezintă pentru noi un partener potențial puternic, vital și strategic”.
Pe de o parte, este evident că astfel de figuri sunt instrumentate în scopuri propagandistice. Belarusul le servește drept „vitrină a Rusiei” – un stat-marionetă în care cultura națională este reprimată și interzisă pe fundalul unei rusificări totale. Această imagine atrage publicul vorbitor de limba rusă din Statele Baltice, receptiv la propaganda Kremlinului (în special în Letonia, unde această categorie a populației refuză integrarea socială și susține deschis politica agresivă a Moscovei). În același timp, aceste personaje alimentează narațiunile despre „rusofobie” și despre așa-zisa criză a Europei, destinate publicului din Rusia.
Pe de altă parte, această strategie poate face parte din tactica tradițională a Kremlinului de a-și cultiva aliați în statele inamice pe care intenționează să le atace. În eventualitatea unui conflict, aceștia ar ajuta la cosmetizarea agresiunii, prezentând-o drept un act de sprijin acordat „poporului înfrățit din [numele_țării]”, susținând că reprezentanții legitimi ai poporului au solicitat intervenția Rusiei pentru restaurarea ordinii de drept. Astfel, încercările de a coagula un grup de susținători cu implicare în politica din Lituania, de exemplu, pot fi un indiciu clar privind intențiile Moscovei de a escalada conflictul cu Europa și de a viza direct Statele Baltice.
Scenariul cel mai sumbru
În aprilie 2026, grupul de analiză Baltic Defence Initiative din Vilnius a publicat raportul „Operațiunea Furtună de Iarnă”, care analizează un posibil scenariu de atac rusesc asupra Statelor Baltice, soldat cu ocuparea acestora. În această ipoteză, Lituania, Letonia și Estonia rămân lipsite de protecția aliaților NATO din cauza specificului atacurilor, a lipsei de unitate din cadrul Alianței și a incapacității statelor europene de a se apăra eficient în fața unui război purtat masiv cu drone.
Extrasul din sinteza raportului notează următoarele: „Decembrie 2027. Marine Le Pen retrage umbrela nucleară a Franței pentru toți aliații NATO. Statele Unite sunt epuizate după 18 luni de război în Iran, având stocurile de muniție golite. La ora 11:00, Rusia lansează un atac devastator cu rachete hipersonice asupra guvernului lituanian, urmat de lansarea a peste 170.000 de drone Shahed în următoarele 60 de zile, care rad de pe fața pământului orașul Vilnius — distrugând fiecare pod, centrală electrică, spital, rețea de apă și stație de epurare din țară. 2,8 milioane de oameni rămân în bezna iernii, la -10°C, fără căldură, apă, comunicații și fără guvern. Niciun soldat rus nu a trecut granița. În ziua 90, Moscova lansează un ultimatum: cele trei State Baltice acceptă ocupația rusă, sau Riga și Tallinn vor avea aceeași soartă”.
În cadrul acestui scenariu, Belarusul este văzut ca o rampă de lansare pentru dronele și rachetele rusești, precum și ca un nod logistic major pentru desfășurarea de trupe terestre. Trebuie subliniat faptul că regimul Lukașenko deja contribuie la atacurile cu drone lansate de Kremlin asupra Ucrainei. Potrivit datelor publicate de presa independentă belarusă și de experții ucraineni, Kievul a fost nevoit la un moment dat să distrugă mai multe stații de transmisie și releu de pe teritoriul Belarusului.
Pe 24 iunie 2025, în cadrul unui eveniment desfășurat în marja Summitului NATO de la Haga, Svetlana Țihanovskaia a prezentat documentul Red Paper: Cadrul de securitate UE-Belarus 2025, ce detaliază scenariile de implicare a Belarusului în agresiunea rusă împotriva statelor membre UE, în special a celor baltice. Unul dintre aceste scenarii prevede implicarea directă a armatei belaruse în operațiuni: „De exemplu, o parte din efectivele militare belaruse ar putea fi folosite în rolul ‘polițistului bun’, în contrast cu cruzimea extremă a trupelor ruse, preluând misiuni de menținere a păcii în teritoriile ocupate și creând imaginea unor ‘trupe nobile, generoase cu populația locală, căreia îi furnizează ajutoare umanitare’. De asemenea, Forțele Armate ale Republicii Belarus ar putea fi utilizate pentru a crea impresia unor ‘locuitori care își întâmpină salvatorii cu flori’ pe teritoriul Statelor Baltice unde există comunități numeroase de vorbitori de limba rusă. În plus, expertiza acumulată de armata și structurile de represiune ale regimului Lukașenko în înăbușirea protestelor și activismului civic din Belarus ar fi aplicată direct pentru reprimarea activităților similare din teritoriile ocupate”.
Deocamdată, nu se observă comasări de trupe rusești pe teritoriul belarus și nici pregătiri militare directe pentru un atac iminent. Cu toate acestea, operațiunile hibride orchestrate de Minsk și Moscova împotriva Statelor Baltice se extind și se amplifică permanent.
