La aproape un an după ce Aleksandr Lukașenko a anunțat că Rusia a început să disloce arme nucleare în Belarus, nu este clar dacă acestea chiar se află acolo și cine le controlează.
Paradoxul propagandei: după ce Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta, Belarus susține că Occidentul a făcut-o, forțând astfel Belarusul să achiziționeze arme nucleare
La 7 mai 2024, Aleksandr Lukașenko a anunțat o verificare imediată a pregătirii de luptă a mijloacelor purtătoare de arme nucleare desfășurate în Belarus. Potrivit Ministerului Apărării din Minsk, o divizie a sistemului operațional-tactic balistic Iskander și o escadrilă de avioane Su-25 au fost trecute în stare de alertă. S-a raportat că va fi verificată „întreaga gamă de activități, de la planificare și pregătire până la utilizarea loviturilor cu arme nucleare tactice”. Exercițiile au fost anunțate la doar un an de când șeful ministerului apărării al regimului Lukașenko, Victor Hrenin, și colegul său rus, Serghei Șoigu, au semnat un acord privind depozitarea armelor nucleare rusești în Belarus.
În mod paradoxal, regimul Lukașenko a justificat desfășurarea armelor nucleare rusești în Belarus susținând că Memorandumul de la Budapesta – care prevedea garanții de securitate din partea Rusiei, Statelor Unite și Regatului Unit față de Belarus, Kazahstan și Ucraina, care, în schimb, i-au predat Rusiei arsenalele lor nucleare din vremea Uniunii Sovietice – a fost încălcat. Minsk nu a dat vina pe Rusia, în ciuda faptului că Moscova a fost cea care a încălcat Memorandumul atacând Ucraina în 2014; din punctul de vedere al regimului Lukașenko, vina a fost a Occidentului. Acest lucru a fost clarificat în mai 2023 de Victor Hrenin care a declarat, după semnarea acordului privind depozitarea armelor nucleare în Belarus: „În contextul nerespectării garanțiilor de securitate acordate Republicii Belarus în Memorandumul de la Budapesta din 5 decembrie, 1994, precum și al retoricii belicoase neîncetate, susținute de acțiuni practice, față de Republica Belarus și Federația Rusă din partea țărilor Occidentului colectiv, în numele șefilor statelor noastre au fost organizate activități de desfășurare pe teritoriul Republici Belarus a armelor nucleare nestrategice ale Federației Ruse. Acesta va fi un răspuns eficient la politicile agresive ale țărilor neprietenoase cu noi și, sperăm, va forța conducerile acestora să se gândească la inadmisibilitatea unei escaladări în continuare a situației din regiune”.
Ministerul de externe al lui Lukașenko folosește aceeași metodă de manipulare și menționează apartenența statelor membre UE la NATO: „Ținând cont de faptul că majoritatea țărilor UE nu sunt doar membre ale celei mai armate organizații politice și militare din lume, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), dar își măresc și capacitățile militare în mod disproporționat, condamnarea de către UE a măsurilor de implementare a dreptului suveran al Belarusului de a desfășura arme nucleare pe teritoriul său în deplină conformitate cu dreptul internațional, permite să afirmăm cu încredere că acțiunile noastre defensive sunt absolut justificate”. Potrivit ministerului de externe al lui Lukașenko, „trimiterile Uniunii Europene la Memorandumul de la Budapesta nu rezistă niciunei critici”.
Acesta este un truc clasic al propagandei: îți acuzi oponentul de ceva ce faci chiar tu – așa cum propaganda rusă susține că NATO este responsabilă pentru războiul pe care Rusia îl duce împotriva Ucrainei sau că guvernul ucrainean duce o politică de discriminare a unor categorii ale populație doar din pricina limbii pe care o vorbesc.
Există totuși arme nucleare în Belarus?
În prezent, locurile în care se presupune că sunt depozitate aceste arme în Belarus nu sunt cunoscute cu precizie. New York Times a relatat despre construirea unei unități de depozitare în care ar putea fi desfășurate arme nucleare tactice. Este vorba despre o locație lângă Asipovičy – undeva prin mijlocul țării. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că acele arme sunt cu adevărat desfășurate pe teritoriul Belarusului. În același timp, există o unitate specială de depozitare în regiunea Bryansk din Rusia, la 75 km de granița cu Belarus – unde sunt depozitate în prezent arme nucleare. Există posibilitatea ca locația din Belarus să fie doar o opțiune pentru depozitarea armelor nucleare în cazul în care acestea ar urma să fie eventual transferate acolo pentru a fi folosite de armata rusă.
Belarusul are mijloacele necesare pentru a livra astfel de arme: sisteme de rachete Iskander și avioane Su-25 modificate. Cu toate acestea, se pare că regimul Lukașenko încă nu are rachete și bombe nucleare ca atare.
De exemplu, la 7 mai 2024, propaganda de stat a publicat videoclipuri de la „verificarea pregătirii pentru luptă” menționată mai sus. În primul rând, este vorba despre verificarea „mijloacelor purtătoare de arme nucleare”. Și așa a fost prezentat la eveniment unul dintre aceste două mijloace, Su-25.
Ideea este că singura bombă atașată aeronavei arată ca fiind AgitAB-500-300 – „bomba de agitație” concepută în URSS pentru a livra pliante propagandistice în pozițiile inamicului. Nici nu se putea ironie mai potrivită – regimul Lukașenko bombardează inamicii (în interiorul și în afara țării) cu propagandă. În tot acest timp, nimic nu a fost raportat oficial nici măcar despre tipul de muniție nucleară care ar putea fi transportată de aeronavele Su-25 din Belarus.
Al doilea mijloc posibil de livrare a armelor nucleare – sistemul de rachete Iskander – va fi prezentat pentru prima dată în istorie la parada militară de la Minsk din 3 iulie, când regimul celebrează „Ziua Independenței”. Cu toate acestea, este imposibil de spus dacă rachetele prezentate au focoase nucleare sau nu.
În ciuda afirmațiilor contrare ale lui Lukașenko, Rusia este cea care controlează orice armă nucleară desfășurată în Belarus
Lukașenko a spus în repetate rânduri că, dacă ajung arme nucleare în Belarus, el este cel care va deține controlul asupra lor și va lua deciziile privind posibila lor utilizare. De exemplu, când a vorbit despre posibilitatea ca armele nucleare rusești să fie dislocate în Belarus, la 31 martie 2023, Lukașenko a spus că „totul se va face conform legii și conform regulilor. Nu există și nu pot exista arme nucleare necontrolate în Belarus. Prin urmare, vom controla tot ce se desfășoară în Belarus”. De atunci, propaganda regimului nu a făcut decât să repete acest mesaj sub diferite forme.
La 13 iunie 2023, Lukașenko i-a spus uneia dintre cele mai infame propagandiste ruse, Olga Skabeeva: „Aud adesea: <<Ei, el nu va folosi aceste arme rusești fără Rusia.>> Pai, dacă începe un război, mă mai uit în jur?! Nu prea. L-aș suna pe Putin oriunde s-ar afla. Sau dacă sună, indiferent în ce moment, răspund la telefon. Chiar si acum. Prin urmare, care este problema coordonării unei lovituri? Nici măcar nu se pune problema! Nu este nimic de discutat aici. Aici ne-am pus deja de acord. Iar dușmanii noștri să tremure!”
Așa vrea dictatorul de la Minsk să prezinte situația: el și Putin iau împreună deciziile privind utilizarea armelor nucleare. Lukașenko crede că acest lucru îi va spori influența politică în ochii politicienilor occidentali și îi va oferi posibilități de manevră pe arena internațională. În mintea lui, Occidentul va fi dornic să negocieze cu el dacă se simte amenințat de această putere nucleară.
Oficialii ruși, însă, prezintă o viziune diferită asupra situației. Șefii ministerului rus de externe și al apărării au subliniat că toate armele desfășurate în Belarus vor fi controlate complet de Rusia. Serghei Lavrov a spus apoi că „nici Minskul, nici Moscova nu încalcă în vreun fel vreo obligație internațională, inclusiv cele din Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. Noi (Rusia) menținem controlul asupra armelor care vor fi plasate pe teritoriul aliatului nostru”.
Este important de menționat că, în timp ce propaganda regimului Lukașenko insistă asupra faptului că Minkul are controlul asupra armelor nucleare desfășurate în Belarus, documentele oficiale semnate de însuși Lukașenko afirmă tocmai contrariul. Astfel, doctrina militară a regimului de la Minsk numește armele nucleare „o componentă importantă a descurajării preventive a potențialilor adversari în a declanșa o agresiune armată”. În același timp, nu spune nimic despre procedura și condițiile de utilizare a armelor nucleare, care sunt numite „arme nucleare ale Federației Ruse”. Deci, nici măcar nu există indicii că Belarusul ar putea să controleze cumva focoasele nucleare sau măcar să le influențeze utilizarea.
Acest lucru ne spune că, deși Lukașenko vrea să pretindă că este proprietar de arme nucleare în Belarus, pe care le poate folosi conform voinței sale, nu este pregătit să își asume responsabilitatea pentru posibila utilizare a acestui tip de arme de către Rusia. Cu toate acestea, este deja evident că Lukașenko nu are control asupra securității naționale a Belarusului și nu ia vreo decizie semnificativă în acest domeniu, cu atât mai puțin în ceea ce privește armele nucleare.