Rusia e o țară pașnică iar oamenii sunt omorâți în Ucraina din cauza Kievului și a Occidentului, care au declanșat războiul, afirmă cinic Vladimir Putin, citat copios de presa de propagandă.
ȘTIRE: Rusia nu este responsabilă pentru moartea oamenilor într-un conflict pe care nu l-a declanșat, a declarat președintele Vladimir Putin în cadrul liniei directe organizate împreună cu conferința sa anuală de presă.
Răspunzând la întrebarea unui jurnalist NBC, liderul de la Kremlin a afirmat că „nu noi am început acest război”. El a subliniat că Moscova, timp îndelungat, nu a recunoscut independența republicilor Donețk și Luhansk (DNR și LNR). Potrivit lui Putin, după „înșelarea” Rusiei și nerespectarea prevederilor Acordurilor de la Minsk, Moscova ar fi fost nevoită să recurgă la folosirea forțelor armate „pentru a pune capăt războiului declanșat de regimul de la Kiev, cu sprijinul statelor occidentale”. Președintele rus a mai spus că Rusia își dorește pacea în 2026 și vizează soluționarea tuturor disputelor prin negocieri. De asemenea, el a reiterat că Moscova a încercat timp de opt ani să rezolve conflictul din Ucraina pe cale pașnică.
NARAȚIUNI: 1. Rusia nu a început războiul și nu poartă responsabilitatea pentru victime. 2. Conflictul armat a fost declanșat de Ucraina, cu sprijinul Occidentului. 3. Intervenția Rusiei a fost determinată de eșecul Acordurilor de la Minsk. 4. „Operațiunea militară specială” are ca scop oprirea războiului.
OBIECTIVE: Transferul responsabilității pentru victimele civile asupra Occidentului și Ucrainei; justificarea agresiunii militare a Rusiei; delegitimarea Ucrainei și a sprijinului occidental.
Realitate: Rusia a declanșat războiul, care s-a soldat până acum cu sute de mii de morți
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Războiul dintre Federația Rusă și Ucraina s-a declanșat în 2014, odată cu ocuparea militară a Crimeii și intervenția rusă în estul Ucrainei, realizată printr-un set de instrumente hibride: trupe fără însemne oficiale, preluarea controlului asupra punctelor strategice, sprijin direct pentru grupări separatiste, livrări de armament, mercenari și o campanie de dezinformare. Anexarea Crimeii a fost rezultatul unei invazii de tip imperial, care a fost urmată de un referendum nerecunoscut de comunitatea internațională într-un teritoriu care aparține de jure Ucrainei. Rusia a creat în Donbas două republici autoproclamate (Donețk și Luhansk), pe care le-a finanțat și sprijinit în mod constant.
Invazia declanșată la 24 februarie 2022 confirmă caracterul expansionist al politicii Moscovei. Trupele ruse au atacat simultan din mai multe direcții, au bombardat Kievul și alte mari centre urbane, au lovit infrastructura civilă pe întreg teritoriul Ucrainei, inclusiv în vestul țării, și au urmărit schimbarea puterii politice de la Kiev cu una favorabilă Moscovei. Aceste elemente definesc un război de agresiune la scară largă împotriva unui stat suveran, nu o acțiune menită să oprească un conflict local – conflict pe care, de altfel, îl declanșase și îl alimentase timp de opt ani aceeași Rusie.
Invocarea Acordurilor de la Minsk funcționează ca un instrument de victimizare. Acordurile au fost concepute pentru a opri ostilitățile generate de intervenția rusă din 2014 și pentru a crea un cadru de detensionare. Acordurile (în special Minsk II, semnat în februarie 2015) au fost un pachet de măsuri diplomatice negociate sub egida OSCE, cu participarea Franței și Germaniei, menit să pună capăt ostilităților. În practică, însă, prevederile Acordurilor de la Minsk nu au fost puse pe deplin în aplicare, iar implementarea lor a rămas blocată, în mare parte fiindcă părțile s-au acuzat reciproc de încălcări ale încetării focului și pentru că nu au existat mecanisme eficiente de asigurare a respectării lor. Rapoartele observatorilor internaționali au documentat în mod repetat încălcări ale încetării în zone controlate de forțe sprijinite de Rusia.
Declanșarea unui război la scară largă, cu distrugeri fără precedent în Europa după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și cu un număr foarte mare de victime militare și civile, nu poate fi prezentată ca un instrument de pace. În viziunea rusă, pacificarea a însemnat bombardarea unor obiective strict civile (școli, grădinițe, blocuri de locuințe, instituții medicale), a infrastructurii energetice cu scopul de a lăsa populația civilă în frig și în întuneric iarna, pentru a o demoraliza, dotarea dronelor rusești Shahed cu sirene similare cu cele ale avioanelor germane Stuka, din Al Doilea Război Mondial, pentru a provoca teroare, dar și distrugerea, uneori în totalitate, a unor orașe ucrainene aflate pe linia frontului (Mariupol, Bahmut, Avdiivka, Pokrovsk, Kupiansk etc.)
Mai mult, toate apelurile la pace au fost ignorate de Rusia. În perioada premergătoare invaziei din 2022, liderii ruși au fost avertizați în mod repetat de Occident și îndemnați să nu recurgă la forță, însă aceste apeluri au fost ignorate, iar Moscova a ales calea escaladării militare.
Rusia a respins și toate propunerile de încetare a focului în 2025, continuând însă să se prezinte drept un actor pacificator. În timp ce acuză Occidentul și Ucraina de prelungirea războiului, oficialii ruși refuză oprirea ostilităților, ceea ce contribuie la producerea de victime și la distrugerea infrastructurii civile. În ansamblu, narațiunea promovată de Vladimir Putin rescrie cronologia conflictului, minimizează rolul Rusiei în declanșarea și extinderea războiului și transferă responsabilitatea pentru victime asupra Ucrainei și a Occidentului. Strategia urmărește „normalizarea” agresiunii, justificarea pierderilor umane și menținerea sprijinului intern pentru continuarea războiului, prin prezentarea acestuia ca inevitabil și defensiv.
CONTEXT: Vladimir Putin a organizat pe 19 decembrie 2025 tradiționala conferință anuală, comasată cu „linia directă” (format numit de Kremlin „Retrospectiva anului”), o sesiune-maraton transmisă în direct, în care a răspuns întrebărilor jurnaliștilor și ale cetățenilor și a abordat o gamă largă de subiecte: de la războiul din Ucraina și perspectivele negocierilor până la economie și politica internă. În acest cadru, el a susținut că Rusia „nu se consideră responsabilă” pentru morții din Ucraina, a afirmat că Moscova ar fi dispusă să accepte reducerea atacurilor în profunzimea teritoriului ucrainean, a vorbit despre organizarea unor eventuale alegeri în Ucraina și despre ceea ce a numit problema „legitimității” autorităților de la Kiev, a acuzat statele occidentale de escaladarea conflictului și a prezentat economia rusă ca fiind una foarte dezvoltată, în pofida sancțiunilor.
Verifică sursele:
