Occidentul vrea să sacrifice statele baltice, să ocupe Kaliningradul și să-l primească în schimbul Ucrainei, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Să dea pur și simplu Ucraina Rusiei? După toate cheltuielile mari? Când aproape că s-au și luat la bătaie între ei pentru pământuri, pentru resursele minerale, pentru titlurile de creanță și dobânzile la credite. Ei consideră Ucraina proprietatea lor. Principala compensație geopolitică o văd în Kaliningradul rusesc – enclava noastră de pe țărmul Mării Baltice, prinsă între Polonia și Lituania […]
Ei alimentează această isterie despre o invazie rusească în statele baltice. Dar cum altfel fără o invazie rusească? Doar nu vor începe ei înșiși. Agresorul trebuie să fie Rusia. Altfel, cum vor justifica delapidarea acestor sute de miliarde, dacă rușii nu vor invada? Cu atât mai mult cu cât Ucraina este terminată și este momentul să fie împinsă în față o nouă victimă. Trebuie deschis un al doilea front în zona baltică, trebuie ca Ucraina să fie înlocuită cu ceva în această operațiune de sinucidere prin izbirea cu toată forța de Rusia.
Dar principala lor idee este să declanșeze un proces similar în zona baltică, sacrificând, de exemplu, Estonia, ca să fie mai departe de Polonia. Iar apoi să propună un schimb. Ei pleacă din Ucraina, iar noi din Kaliningrad. Oricum, „cortina de fier” coboară și ne va fi extrem de greu să menținem legătura cu acest „petic de pământ”, rămas blocat într-un mediu ostil.
Despre aceasta se fantasmează la Londra, Paris și Bruxelles. Iar la Varșovia și Berlin chiar se pregătesc pentru o discuție armată despre ce este Kaliningradul (Königsberg sau Królewiec) […] Ne-ar plăcea foarte mult să credem că va fi după voia Rusiei. Adică așa cum vom decide noi. Adică Ucraina să fie a noastră, iar coridorul până la Kaliningrad să-l elibereze. Iar în schimb, noi nu vom mai lua înapoi Helsinki.
NARAȚIUNI: 1. Occidentul pregătește ocuparea Kaliningradului; 2. Statele baltice vor fi sacrificate pentru declanșarea unui război împotriva Rusiei; 3. Ucraina este proprietatea Occidentului; 4. Rusia este constrânsă să se apere de expansionismul occidental.
OBIECTIVE: Prezentarea UE și NATO drept forțe expansioniste; justificarea agresiunii ruse împotriva Ucrainei prin presupusa amenințare occidentală; contestarea suveranității Ucrainei; legitimarea ideii că frontierele statelor pot fi modificate prin război.
Realitate: Rusia a declanșat războiul împotriva Ucrainei și ocupă teritorii ucrainene, în timp ce UE și NATO ajută victima să se apere
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Nu există nicio dovadă că UE, NATO, Germania, Polonia sau statele baltice revendică regiunea Kaliningrad sau pregătesc ocuparea ei. Niciun document oficial occidental și nicio poziție politică relevantă nu propun un „schimb” între Kaliningrad și Ucraina. Scenariul publicat de Novorosinform este o construcție propagandistică, în care Rusia este prezentată drept victimă a unui Occident expansionist.
Kaliningradul este administrat de Federația Rusă, iar apartenența regiunii la Rusia nu este contestată de Occident. Faptul că în Polonia este utilizată oficial denumirea istorică Królewiec, iar în Germania continuă să existe denumirea istorică Königsberg, nu reprezintă revendicări teritoriale.
După încheierea Războiului Rece, NATO și UE nu au anexat teritorii ale Federației Ruse și nu au formulat revendicări asupra frontierelor acesteia. În schimb, Federația Rusă a ocupat și anexat teritorii aparținând unor state vecine. Rusia a intervenit în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, a ocupat regiuni ale Georgiei după războiul din 2008, a anexat ilegal Crimeea în 2014 și a declanșat, la 24 februarie 2022, invazia pe scară largă în Ucraina. Adunarea Generală a ONU a calificat acțiunile Rusiei drept agresiune împotriva Ucrainei și a cerut retragerea trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean. Rezoluția ES-11/1 din 2 martie 2022 a fost adoptată cu 141 de voturi.
Consolidarea militară a flancului estic al NATO a urmat anexării Crimeii, invaziei ruse din 2022 și deteriorării securității europene. Sporirea investițiilor europene în apărare reprezintă un răspuns la agresiunea Rusiei, nu pregătirea unui atac asupra teritoriului rus.
Ucraina nu este un teritoriu care poate fi „dat” sau „schimbat”
Novorosinform descrie Ucraina drept un bun aflat în proprietatea Occidentului: statele din Vest au investit bani în ea și ar putea decide la un moment dat să o „dea Rusiei” în schimbul Kaliningradului. Această construcție elimină chiar existența Ucrainei ca stat suveran și a cetățenilor ucraineni ca subiecți ai deciziei politice.
Ucraina este un stat independent, membru al ONU, cu instituții constituționale proprii, parlament, guvern și președinte. Nici Bruxellesul, nici Washingtonul, nici Moscova nu au dreptul juridic să dispună de teritoriul său. Principiul suveranității și interdicția dobândirii teritoriilor prin forță se află la baza Cartei ONU și a ordinii europene de securitate.
În iulie 2026, Comitetul parlamentar de asociere Ucraina–UE a reiterat că nu există negocieri privind Ucraina fără participarea Ucrainei și că orice acord de pace trebuie să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a statului ucrainean.
Nu este, așadar, vorba despre Occident care „păstrează” sau „cedează” Ucraina. Sprijinul occidental pentru Kiev are la bază dreptul unui stat atacat de a se apăra și principiul potrivit căruia frontierele nu pot fi modificate prin agresiune militară.
Textul Novorosinform vorbește despre „Occidentul agresiv”, despre o presupusă viitoare invazie în regiunea Kaliningrad și despre necesitatea Rusiei de a se apăra, dar nu explică de ce există în prezent un război în Europa.
Războiul nu a început printr-un atac al NATO asupra Rusiei și nici printr-o încercare occidentală de ocupare a Kaliningradului. Federația Rusă a lansat operațiuni militare împotriva Ucrainei încă din 2014 și a extins agresiunea la scară națională în februarie 2022. Propaganda elimină și dimensiunea juridică a războiului. Curtea Penală Internațională a emis, la 17 martie 2023, un mandat de arestare pe numele lui Vladimir Putin, considerând că există motive rezonabile privind responsabilitatea sa pentru deportarea și transferul ilegal al copiilor din teritoriile ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă. Ulterior, CPI a emis mandate și pentru alți oficiali militari ruși în dosare privind crime comise în Ucraina. Aceste fapte sunt scoase complet din relatarea presei pro-Kremlin.
Un „schimb” Kaliningrad–Ucraina nu are nicio bază juridică sau politică
Ideea că marile puteri pot negocia Ucraina în schimbul unei regiuni ruse reproduce logica sferelor de influență. Ucraina și Federația Rusă sunt state suverane. Teritoriile lor nu pot fi schimbate în urma unei înțelegeri între capitale occidentale.
În plus, poziția publică a UE și NATO este exact opusul celei atribuite de propaganda rusă Occidentului: schimbarea frontierelor prin forță este respinsă. UE nu recunoaște nici anexarea Crimeii și nici anexările proclamate ulterior de Moscova în alte regiuni ale Ucrainei tocmai pentru că acestea contravin principiului integrității teritoriale.
Narațiunea Novorosinform încearcă să normalizeze tocmai principiul folosit de Kremlin în relația cu Ucraina: statele mai puternice decid soarta teritoriilor statelor mai mici. De aici apar formule precum „Ucraina este a noastră” sau ideea „eliberării” unui coridor terestru către Kaliningrad. Un asemenea coridor traversează teritoriile Lituaniei și Poloniei, două state suverane și membre NATO.
Textul se încheie prin revenirea la o logică imperială. Afirmația că Rusia „nu va mai lua înapoi Helsinki” pornește de la ideea că Moscova ar avea drepturi asupra unor teritorii doar pentru că acestea s-au aflat cândva în Imperiul Rus. Finlanda a făcut parte din Imperiul Rus între 1809 și 1917, dar acest fapt istoric nu îi conferă Rusiei niciun drept asupra teritoriului finlandez de astăzi. Formula Novorosinform reflectă astfel chiar gândirea imperială pe care propaganda încearcă să o atribuie Occidentului.
CONTEXT: Preocupările privind securitatea statelor baltice nu au apărut din senin. În mai 2026, conducerea UE denunța „amenințările și provocările” Rusiei împotriva statelor baltice, iar NATO a reacționat la mai multe incursiuni cu drone în spațiul aerian al Estoniei și Lituaniei. Autoritățile lituaniene au atribuit serviciului militar rus GRU și tentativa de incendiere a unei fabrici care produce echipamente pentru armata ucraineană. În acest context, propaganda inversează din nou raportul dintre amenințare și reacție, prezentând măsurile de apărare ale statelor NATO drept pregătirea unei agresiuni împotriva Rusiei.
Novorosinform prezintă războiul din Ucraina ca parte a unui conflict geopolitic în care populația ucraineană, instituțiile statului și dreptul internațional devin elemente secundare. Ucraina este prezentată ca un teritoriu disputat între Rusia și Occident. Prin inventarea unui „schimb” între Ucraina și Kaliningrad, propaganda încearcă să prezinte războiul declanșat de Rusia drept o simplă confruntare între două blocuri geopolitice și să elimine diferența fundamentală dintre agresor și statul atacat.
Verifică sursele:
