Călin Georgescu „a profețit”, în primăvară, situația politico-economică la nivel mondial din prezent, inclusiv disensiunile între Trump și Zelenski, susține fostul turnător la Securitate Ion Cristoiu.
ȘTIRE: Pe 16 aprilie, mai ţineţi minte?, am avut un interviu cu domnul Călin Georgescu la, cum să zic?!, la Realitatea Plus. Mi-am amintit zilele acestea de interviu şi văzând criza de-acum - ruperea, aproape „războiul Trump – Zelenski”, mi-am amintit că domnul Călin Georgescu a profeţit aceste lucruri. Iată, vă redau acum, cum să spun?!, ca o dovadă, profeţiile de atunci, 16 aprilie, în legătură cu ce se întâmplă acum, ale domnului Călin Georgescu. Le veţi vedea şi vă veţi convinge încă o dată, şi veţi întreba ca şi mine „bă, de unde le ştie?”.
* Urmează un expozeu tipic al fostului candidat la preşedinţie, în care înşiră eternele sale truisme gen „o ţară are nevoie de energie ieftină şi bani”, dar în care acesta enunţă, cinic, şi ideea că „noi ca ţară, indiferent de ce se întâmplă în lume, noi trebuie să o privim ca oportunitate. Ce oportunitate are România în contextul actual, fie că vorbim de Budapesta, fie că ce se-ntâmplă-n Golf, ce se-ntâmplă-n Ucraina, peste tot în lume?” Apoi urmează cele nouă predicţii, „profeţii” cum le numeşte Ion Cristoiu:
1. Prima legată de Ucraina, să definim că, aşa cum de altfel am spus, vor începe negocierile de pace, însă ele vor trebui să fie aprobate, însuşite, clarificate de către cele trei puteri pe care le-am menţionat mai devreme (n.r. – SUA, Rusia şi China). Şi sunt convins că pacea se va instala definitiv anul acesta, cel puţin până în „zona” noiembrie anul în curs.
2. Evident că situaţia din Golf e o situaţie foarte complicată şi se vor cere multe siguranţe din punct de vedere al regiunii, în aşa fel încât toate forţele să fie liniştite.
3. Da’ foarte important este cu Europa. Europa este în poziţia în care va primi direct în faţă o criză energetică uriaşă în vara-toamna acestui an, cu o creştere a preţurilor uriaşă, deci vă dau o predicţie sigură şi cu un deficit în agricultură masiv.
4. America se va restrânge ca baze la anu’ doar pentru Arabia Saudită, atât.
5. Cu siguranţă, până la finalul acestui an, America va ieşi din NATO.
6. Anul 2028 înseamnă anul în care această tripolaritate îşi va stabili definitiv hegemonia pe tot ce-nseamnă mapamondul.
7. Uniunea Europeană va avea de ales, de fapt va avea o singură alternativă. Va trebui să stea la masă, mai ales pentru situaţia energetică, cu Rusia. Dacă n-o va face, sau fiecare cum va dori dacă merg pe formulele acestea absolut ieşite din orice uz al protecţiei ţării tale, va fi destul de complicat, pentru singurul motiv că orice conflict pe care l-ar declanşa, vă garantez, vă dau scris, America nu va interveni într-un conflict eventual Uniunea Europeană – Rusia.
8. Desigur că Uniunea Europeană nu recunoaşte încă această hegemonie, trei puteri mari fără ea. Şi este ultraslăbită la ce s-a întâmplat în zona de est a noastră. Dar s-au făcut greşeli politice majore şi economice în aşa sens în care nu îşi mai poate reveni.
9. (aici CG se încurcă la numerotare şi anunţă tot a opta „profeţie”, n.r.) Cu mare sinceritate, JD Vance este omul care doreşte pacea peste tot, şi-n Ucraina, şi-n Golf. Deci este de o sinceritate absolută şi cu certitudine JD Vance va avea un rol deosebit de important pe arena internaţională în următoarea perioadă.
NARAŢIUNE: Călin Georgescu a anticipat exact situaţia geopolitică a momentului, la nivel mondial, încă din primăvară.
OBIECTIVE: Relegitimizarea lui Călin Georgescu ca fin analist şi strateg internaţional care nu dă vreodată greş, aparent o dovadă că „sistemul” îl vrea eliminat.
Georgescu a „profețit”negocieri care se purtau deja de câțiva ani
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Nu ştim pe ce îşi bazează Ion Cristoiu afirmaţia referitoare la faptul că Georgescu ar fi anticipat poziţia lui Trump legată de Zelenski şi recomandarea alegerii unui alt preşedinte al Ucrainei, având în vedere că fostul candidat nu a vorbit nici măcar o secundă despre asta, dar putem analiza cele nouă „predicţii” ale sale, demonstrând că „bă, nu prea le ştie”. Mai mult, ţinând cont că în prima sa predicţie Georgescu vorbeşte despre o „pace definitivă” în Ucraina, nu vedem cum se potriveşte această afirmaţie cu ipoteza unui conflict între Trump şi Zelenski. Existenţa tensiunilor diplomatice între Washington şi Kiev şi dispariţia sprijinului american pentru ucraineni exclud, cum se întâmplă chiar în aceste zile, posibilitatea atingerii unui acord definitiv de pace.
1. Afirmaţia că „vor începe negocierile de pace” era extrem de plauzibilă în aprilie 2026, chiar şi fără informații excepționale, iar anticiparea continuării eforturilor diplomatice nu denotă vreo capacitate extraordinară de analiză geostrategică a lui Georgescu. Negocierile și propunerile de armistițiu existau deja, practic de la începutul conflictului – primele convorbiri, fără rezultat, datau chiar din 2022, iar procesul mediat de Statele Unite a fost lansat în 2025. În data de 16 aprilie era deja în vigoare de o săptămână o încetare a focului în Golf, astfel încât era plauzibil că Statele Unite vor relua eforturile de mediere.
Afirmația privind obligativitatea acceptării prealabile a condiţiilor de pace de către „tripolaritatea SUA-Rusia-China” frizează ridicolul, întrucât pacea trebuie să fie acceptată în primul rând de beligeranți. De altfel, la începutul lunii septembrie, însuşi Vladimir Putin a precizat că „problema” trebuie rezolvată de țările implicate în conflict, Rusia și Ucraina, chiar dacă mai multe țări, inclusiv SUA și China, sunt pregătite să sprijine o soluție de pace. SUA și-a asumat un rol de mediator, fără a obține însă vreun rezultat în aproape doi ani; este relevant, de altfel, modul în care părțile au reacționat la cea mai recentă inițiativă a lui Donald Trump, anunțarea unui așa-zis armistițiu energetic: Rusia l-a ignorat total, Ucraina l-a respectat doar câteva zile după care a reluat atacurile asupra sistemului energetic rusesc. În ceea ce privește, China, Beijingul susține, într-adevăr că poate facilita dialogul dintre Rusia, Ucraina și alte state, dar afirmă că nu este parte în conflict și nu poate decide singur rezultatul acestuia. China a prezentat, în 2023, și un plan de pace, dar aceasta era formulată în termeni extrem de vagi și nu a fost luată în serios.
În sfârșit, profeția lui Georgescu privind încheierea unui acord de pace în „zona” noiembrie nu are nicio șansă să se îndeplinească: negocierile pentru astfel de acorduri durează foarte mult chiar și când ambele părți sunt dispuse să le poarte, or în prezent nu se pune nici măcar problema unei încetări a focului, așa că un acord de pace e exclus.
După zeci de ani de tensiuni în Golf și în plin război SUA – Iran, Georgescu descoperă că situația este „foarte complicată”
2. Nu înţelegem cum afirmaţia „situaţia din Golf e o situaţie foarte complicată” se încadrează la profeţii adeverite, la fel cum nici anticiparea unor cereri care să „liniştească toate forţele” reprezintă dovada vreunei extraordinare capacităţi de analiză strategică aparţinând fostului candidat la preşedinţie. Situația din regiunea Golfului este una extrem de complicată de zeci de ani date fiind războaiele care au afectat mai multe țări din regiune, competiția dintre Iran și monarhiile sunnite, tensiunile constante dintre Teheran și Statele Unite începând cu 1979.
Citarea rapoartelor organizaţiilor internaţionale nu reprezintă dovada vreunei capacităţi extraordinare de analiză geostrategică
Similar, anticiparea unei crize energetice peste doar o lună şi jumătate, în condiţiile în care aceasta era deja instalată, arată doar că „profetul” citea ştirile şi era la curent cu evoluţia preţurilor la energie la nivel mondial. Marea lui predicţie fusese deja anticipată de un raport al Agenției Internaționale pentru Energie din 14 aprilie 2026, care descria o perturbare istorică a aprovizionării cu petrol, creșteri puternice ale prețurilor și riscuri economice care se propagau dincolo de Orientul Mijlociu. Închiderea Strâmtorii Ormuz afectase fluxurile de petrol și produse petroliere, la începutul lunii aprilie, transporturile prin strâmtoare coborând la aproximativ 3,8 milioane de barili pe zi, față de peste 20 de milioane înaintea crizei. În ce priveşte predicţia „sigură” a deficitului masiv din agricultură, avem de-a face cu o exagerare a concluziilor mai multor rapoarte oficiale, care anticipau creșteri de costuri și riscuri geopolitice și climatice, dar anunţau totuşi perspective agricole solide pentru Uniunea Europeană. De altfel, buletinul JRC MARS al Comisiei Europene, publicat la 28 septembrie 2026, arată că există deficite importante la anumite culturi, mai ales la porumb și la culturile de vară afectate de secetă, dar nu afirmă că UE se confruntă cu un deficit agricol generalizat, şi în niciun caz „masiv”.
Profețiile privind deciziile SUA în domeniul securității se potrivesc cu fanteziile Rusiei, nu cu realitățile din teren
4. Afirmația că „America se va restrânge ca baze la anu’ doar pentru Arabia Saudită, atât.” nu este susținută de informațiile disponibile la acest moment. În 2026, administrația americană a analizat, într-adevăr, posibilitatea reducerii sau relocării unei părți a prezenței militare din Orientul Mijlociu, pe fondul tensiunilor regionale, dar aceste discuții nu demonstrează însă că Statele Unite își vor păstra bazele exclusiv în Arabia Saudită. Nu există dovezi publice privind o decizie oficială de retragere din toate celelalte state din regiune și de concentrare a prezenței militare americane într-o singură țară.
5. La fel, predicţia categorică „Cu siguranţă, până la finalul acestui an, America va ieşi din NATO” este una falsă. Deși la acel moment, Donald Trump amenința cu retragerea Statelor Unite din NATO, o declarație politică nu echivalează cu o decizie oficială. Legislația americană prevede că președintele nu poate retrage SUA din Tratatul Atlanticului de Nord fără aprobarea Senatului, cu votul a două treimi dintre senatorii prezenți, sau fără o lege a Congresului care să autorizeze retragerea. Mai mult, legea impune consultări și notificări prealabile, procedură care nu a fost nici măcar pusă în discuţie momentan. În plus, declarațiile și activitățile NATO din 2026 nu indică o retragere americană deja decisă. La summitul NATO de la Ankara din 8 iulie 2026, aliații (inclusiv SUA prin semnătura lui Donald Trump) şi-au reafirmat angajamentul față de apărarea colectivă și articolul 5, iar acum câteva zile, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, generalul american Alexus Grynkewich, a reafirmat capacitatea NATO de a răspunde unui atac și importanța pregătirii militare comune. De altfel, NATO prevede un termen de un an de la notificarea oficială pentru ieșirea din alianță. Evident, toate aceste fapte nu garantează că SUA nu vor părăsi niciodată alianța, dar arată că NATO continuă să funcționeze, iar cooperarea militară aliată nu este înlocuită de un proces public de retragere americană. Prin urmare, prezentarea ieșirii SUA din NATO până la 31 decembrie 2026 drept un fapt sigur este nejustificată.
De notat, însă, că astfel de „profeții” privind disoluția NATO figurează cu regularitate în propaganda rusă, dezintegrarea Alianței (ca de altfel și cea a UE) fiind una din fanteziile lui Vladimir Putin.
Teze identice cu cele ale propagandei ruse în discursul profetului Georgescu
6. Instaurarea definitivă a unei „tripolarități” hegemonice în 2028 presupune că cele trei mari centre de putere (SUA, Rusia şi China) vor ajunge să controleze ordinea mondială, însă nu precizează mecanismul prin care s-ar realiza această dominație și nici ce înseamnă concret „hegemonia pe tot ce-nseamnă mapamondul”. Existența rivalității dintre aceste mari puteri exclude însă, în mare măsură, formarea unui bloc tripartit capabil să controleze întreaga planetă. Analizele de specialitate descriu, într-adevăr, o ordine internațională în schimbare, în care Statele Unite, China și Rusia sunt actori majori, dar subliniază și rolul altor puteri, precum India, Brazilia și Uniunea Europeană, precum și rivalitățile dintre marile state. De altfel, experţii internaţionali nu s-au decis nici acum asupra unei definiţii universal acceptate despre ce ar presupune o „ordine multipolară”. Prin urmare, în lipsa unor dovezi verificabile, „profeţia” lui Georgescu confundă o posibilă reconfigurare a raporturilor de putere cu un rezultat inevitabil, a cărui formă nici măcar nu este cunoscută.
7. În stilu-i caracteristic, cu formulări alambicate, Călin Georgescu lansează simultan trei afirmaţii „sigure”. El susţine că Uniunea Europeană va fi obligată să negocieze cu Rusia pentru a-și asigura energia, că alternativele la negociere sunt inexistente și că Statele Unite nu vor interveni militar într-un eventual conflict între UE și Rusia.
Afirmația potrivit căreia UE nu va avea altă alternativă decât să negocieze cu Rusia pentru a-și asigura energia este, în cel mai bun caz, exagerată. Deși războiul din Ucraina și tensiunile de pe piețele energetice pot face necesare negocieri și măsuri suplimentare de securitate, UE și-a diversificat deja sursele de aprovizionare. Potrivit Comisiei Europene, ponderea gazului rusesc în importurile europene a scăzut de la 45% în 2021 la 12% în 2025, iar Uniunea a adoptat măsuri pentru eliminarea treptată a importurilor rusești. Propaganda rusă scrie însă constant că sancțiunile impuse Rusiei în domeniul energetic afectează în primul rând Europa, dar discursul de acest tip nu face, de fapt, decât să exprime frustrarea Rusiei că nu își mai poate vinde gazele în Europa, care era principala sa piață externă înainte de invadarea Ucrainei.
În privința unui eventual conflict între UE și Rusia, în realitate o altă naraţiune falsă întreţinută de propaganda rusă ce invocă un „asalt al Occidentului satanist asupra Rusiei creştine”, afirmația că Statele Unite nu vor interveni este o presupunere, nu un fapt cert. Statele Unite sunt membre NATO, iar articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord prevede asistență pentru un aliat atacat, inclusiv, dacă statele membre consideră necesar, prin folosirea forței armate. Tratatul nu garantează automat o anumită formă de intervenție militară americană în orice scenariu, dar nici nu justifică afirmația categorică potrivit căreia Washingtonul ar rămâne în afara unui conflict.
8. Afirmația potrivit căreia Uniunea Europeană este atât de slăbită încât nu își mai poate reveni nu este susținută de datele economice disponibile. UE se confruntă într-adevăr cu probleme de competitivitate, creștere economică modestă și costuri energetice ridicate, dar acestea nu demonstrează un declin ireversibil. Mai mult, prognozele FMI şi ale Comisiei Europene estimează o creștere economică între 1,1% şi 1,4% pentru Uniune în 2026. În mod evident, aceste cifre nu elimină problemele structurale ale UE, dar contrazic ideea că aceasta și-ar fi pierdut definitiv capacitatea de adaptare. „Profeţia” lui Georgescu confundă, așadar, vulnerabilitățile reale ale economiei europene cu o concluzie categorică pentru care nu există dovezi suficiente; din nou avem de-a face cu o teză promovată insistent de propaganda rusă.
Rolul lui JD Vance în reglementarea unor conflicte a fost irelevant, în condițile în care acestea continuă
9. Ultima „predicţie” a lui Călin Georgescu este, „cu mare sinceritate absolută”, una din cele mai gogonate, de calibrul „păcii din noiembrie”. Rolul vicepreşedintelui american JD Vance nu doar că nu este „deosebit de important pe arena internaţională”, dar devine pe zi ce trece, tot mai redus. De exemplu, implicarea vicepreşedintelui SUA în negocierile intermediate de Washington între Rusia şi Ucraina este inexistentă, acestea fiind conduse de Steve Witkoff - un apropiat al lui Trump şi Jared Kushner - ginerele preşedintelui SUA. Mai mult, deşi Vance este unul dintre oficialii SUA care s-au arătat reticenţi față de declanșarea războiului cu Iranul, părerea lui a fost, evident, ignorată cu desăvârşire de Donald Trump.
În prezent, JD Vance este, într-adevăr, unul din oficialii americani implicaţi în dosarul iranian, dar rezultatele sale lasă de dorit. În aprilie, el a participat la negocieri de peste 20 de ore în Pakistan, fără să obțină un acord, iar în iunie a anunţat câteva succese în negocierile din Elveţia, fiind contrazis imediat de partea iraniană. Mai mult, un armistiţiu negociat (şi) de Vance a rezistat doar o lună, fiind denunţat chiar de Donald Trump. De altfel, preşedintele SUA păstrează autoritatea executivă în orice acţiune de politică externă a SUA, iar Vance acționează doar în cadrul mandatului primit de la acesta. Momentan, nici măcar din declaraţiile publice ale vicepreşedintelui american nu reiese că propunerile sale se reflectă în deciziile finale ale administrației Trump, indicând că rolul său pe arena internaţională nu e chiar atât de „deosebit de important”.
Jurnaliști dispăruți în umbra uitării își resuscitează carierele cățărându-se grotesc pe valul suveranist
CONTEXT: Narațiunile privind „profețiile” lui Călin Georgescu și fabulosul său simț de anticipație sunt rostogolite puternic într-un efort colectiv uriaș de prezentare a politicianului pro-rus drept unul din marii gânditori ai prezentului, într-un context extrem de propice construirii și amplificării teoriilor conspiraționiste, susținute de dezinformări și interpretări subiective a unor situații banale.
Susținerea de care se bucură fostul candidat la președinție Călin Georgescu în rândul unei părți importante a electoratului românesc și audiențele în online pe care le generează fanii acestuia au dus însă și la un fenomen interesant al spațiului mediatic românesc - revenirea în prim-plan a unor jurnaliști care au cunoscut perioade de maximă vizibilitate, au pierdut ulterior o parte din influența de odinioară, și au găsit în discursul suveranist o nouă cale de acces către public. Gazetari precum Marius Tucă, Robert Turcescu, Dan Diaconescu, Radu Moraru sau Ion Cristoiu au descoperit terenul fertil al suveranismului pentru recâștigarea vizibilității. Cochetând în trecut cu politica (Turcescu a fost deputat și candidat la primăria Capitalei, Diaconescu a fost președinte de partid parlamentar), percepuți ca „purtători de cuvânt” ai unor politicieni, sau pur și simplu profitând în cel mai oportunist mod de fiecare circumstanță politică, aceștia au ajuns să împărtășească aceleași „convingeri”, urmărind același obiectiv și prezentându-se drept voci care contestă „establishmentul” și spun ceea ce presa convențională refuză să spună. Experiența jurnalistică reală și „ochiul format” i-au ajutat să transforme nemulțumirea publică în audiență, atacând o nișă comercială ce se dovedește extrem de profitabilă. Revenirea lor în spațiul public nu a însemnat, în realitate, întoarcerea la jurnalism, ci adaptarea unui brand personal consacrat la o nouă piață a atenției publice.
Ion Cristoiu este unul dintre cei mai de seamă exponenţi ai acestui curent, care, pe lângă pozițiile „suveraniste”, încearcă şi cosmetizarea imaginii Rusiei în ochii publicului românesc, simultan cu demonizarea Occidentului colectiv și a regimului de la Kiev. De-a lungul timpului, Cristoiu a afirmat, de exemplu, că „Rusia a invadat România doar o dată”, deși documentele istorice consemnează cel puțin douăsprezece astfel de acțiuni ostile ale Moscovei asupra teritoriilor românești de astăzi. În ianuarie 2023, el susținea că Occidentul și România vor intra în război de partea Ucrainei sau că mişcarea suveranistă din România nu are accente extremiste şi antioccidentale. De altfel, „maestrul” promovează narațiuni false legate de Ucraina încă dinaintea declanșării invaziei propriu-zise; de exemplu, cu doar câteva zile înainte, el spunea că presa occidentală dezinformează cu privire la criza din acea țară, iar după invazie a emis teze care afirmau că ucrainenii sunt carnea de tun a Occidentului, că războiul din Ucraina reprezintă un pretext pentru denigrarea Rusiei, cenzură, înfricoșarea populației în România și Europa și îmbogățirea vânzătorilor de armament. Reamintim, în context, că Ion Cristoiu și-a început cariera jurnalistică în perioada regimului comunist, când a ajuns redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, publicație propagandistică a UTC. În anii '80, Cristoiu a fost și colaborator al Securității, cu numele de cod „Coroiu”. După revoluția din 1989, Cristoiu a condus cotidianul „Evenimentul zilei”, cunoscut inclusiv pentru așa-numitele „fonfleuri”, știri false inventate de membri ai redacției, cea mai celebră dintre acestea fiind cea privitoare la o găină care ar fi născut pui vii.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
