Republica Moldova încalcă dreptul cetățenilor săi de vorbi rusă, afirmă Moscova, care s-a plâns și la ONU pe această temă. De fapt, rusa are același statut ca și limbile altor minorități, dar Rusia ar vrea un statut special ca parte a politicilor sale neo-imperiale.
ȘTIRE: Moscova cere structurilor internaționale să evalueze politica lingvistică a Chișinăului, despre care afirmă că încalcă drepturile unei părți semnificative a cetățenilor Republicii Moldova.
Rusia abordează în mod regulat în fața Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului problema situației limbii ruse în Republica Moldova și insistă asupra unei evaluări internaționale de principiu a acțiunilor autorităților moldovene. Declarația a fost făcută de reprezentantul permanent al Federației Ruse pe lângă Oficiul ONU și alte organizații internaționale de la Geneva, Ghenadi Gatilov, citat de presă.
[...] Reprezentantul permanent al Rusiei a calificat ceea ce se întâmplă în Republica Moldova drept o manifestare evidentă a politicii dublelor standarde. În opinia sa, instituțiile internaționale de profil și o serie de state care declară că susțin drepturile omului adoptă o abordare selectivă, preferând să ignore presupusele încălcări ale drepturilor minorităților lingvistice din Republica Moldova.
Gatilov a mai afirmat că, în mai multe state din spațiul post-sovietic, campania împotriva limbii ruse este folosită de ani de zile de forțe externe în cadrul confruntării geopolitice cu Rusia, încurajând venirea la putere a unor forțe politice care promovează „derusificarea”.
Amintim că, în luna mai, Parlamentul Republicii Moldova a confirmat oficial planurile de a renunța la utilizarea limbii ruse în procesul legislativ. Prevederile respective au fost incluse în proiectul noului Cod privind organizarea și funcționarea Parlamentului, promovat de deputații Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). Anterior, în aprilie, de pe clădirea Parlamentului a fost înlăturată plăcuța cu inscripția în limba rusă.
Comentând această evoluție, fostul președinte al Republicii Moldova și lider al opoziției, Igor Dodon, a declarat în repetate rânduri că autoritățile de la Chișinău urmează o politică de eliminare treptată a limbii ruse din toate sferele vieții publice. El a susținut că restrângerea utilizării limbii ruse a început încă din perioada în care Maia Sandu conducea Ministerul Educației, când limba rusă a fost exclusă din programa școlară, iar ulterior au fost eliminate mecanismele de gestionare bilingvă a documentelor. Totodată, Dodon a afirmat că cetățenii rusofoni și minoritățile etnice reprezintă aproximativ un sfert din populația Republicii Moldova, însă drepturile lor fundamentale sunt ignorate din considerente politice.
NARAȚIUNI: 1. Guvernarea de la Chișinău subminează statutul limbii ruse. 2. Chișinăul duce o politică rusofobă
OBIECTIV: Să prezinte Republica Moldova drept un stat care încalcă drepturile minorităților lingvistice, pentru a submina credibilitatea autorităților și a alimenta nemulțumirea în rândul populației rusofone; să alimenteze percepția că autoritățile de la Chișinău sunt ostile comunității rusofone și culturii ruse, pentru a amplifica diviziunile etnice și a justifica discursul Moscovei privind necesitatea „apărării compatrioților”.
Rusa are același statut ca și limbile altor minorități, dar Moscova ar vrea să fie mai importantă decât româna
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Minoritățile din Republica Moldova utilizează în continuare limba rusă, fără vreun impediment din partea autorităților; din contră, limba rusă este folosită chiar și de vorbitori nativi de limbă română atunci când aceștia interacționează cu nativi de rusă. De asemenea, în pofida acuzațiilor Moscovei, rusa este în continuare studiată în școlile cu predare în limba română; mai mult, circa 16% din școli sunt cu predare în limba rusă, ceea ce corespunde cu ponderea minorităților naționale, astfel încât nu poate fi vorba de încălcarea dreptului la educație în limba rusă.
Limba rusă este vorbită preponderent în unele regiuni ale Republicii Moldova – în primul rând în autonomia găgăuză, dar și în unele localități din zona de nord, unde sunt concentrate minorități (nu neapărat cea rusă). Totuși, româna prevalează clar, așa cum arată și datele recensământului populației din 2024. Astfel, 78,6% din populație au declarat că vorbesc de obicei limba română/moldovenească (termen introdus în perioada țaristă, preluat ulterior și de URSS, utilizat încă pentru limba română în Republica Moldova). Statisticile oficiale mai relevă că româna/moldoveneasca este limba maternă pentru 80% din populație, iar rusa - pentru 11,6 la sută.
Este adevărat că în noul cod de reglementare a activității Parlamentului a fost exclusă obligativitatea traducerii actelor în limba rusă, precum și a traducerii lucrărilor ședințelor în plen pentru cei câțiva deputați care nu vorbesc sau refuză să vorbească în limba română. Autorii au explicat aceste modificări prin faptul că limba oficială a Republicii Moldova este româna, iar potrivit interpretărilor Curții Constituționale, având în vedere existența mai multor minorități etnice pe teritoriul Republicii Moldova, nu poată fi privilegiată doar o limbă a acestora. Deputatul Igor Talmazan, unul din autorii proiectului, a mai explicat că, deși legea privind statutul deputatului nu prevede expres obligația parlamentarilor de a cunoaște limba română, această cerință derivă din statutul de demnitar public și din Constituție. „Limba oficială este limba de comunicare interetnică, iar limba minorităților naționale nu poate fi impusă în mod organizat și obligatoriu. Respectăm dreptul minorităților naționale, dar în instituțiile publice limba oficială este limba română”, a afirmat Igor Talmazan.
Limba rusă, un instrument folosit de Moscova pentru a-și susține pretențiile imperiale
CONTEXT/ETOS LOCAL: În perioada de ocupație țaristă și, mai ales, sovietică a Republicii Moldova, limba rusă era foarte răspândită și avea un statut privilegiat. Între timp însă a scăzut semnificativ numărul vorbitorilor de rusă, limbă care oricum și-a pierdut și statutul privilegiat de limbă a puterii. Rusa este vorbită, de obicei, nu numai de minoritatea rusă, care reprezintă doar 3,4% din populația Republicii Moldova, dar și de majoritatea celorlalte minorități etnice, iar în unele regiuni, în special în Găgăuzia, aceasta este principala limbă de comunicare, iar majoritatea populației nu cunoaște și nu vorbește româna.
Veridica a mai atras atenția că una din narațiunile rostogolite din ce în ce mai intens de propaganda rusă și pro-rusă, este despre așa-numita rusofobie promovată de guvernarea de la Chișinău. Principalele scopuri ale acesteia sunt, pe de o parte, să facă o paralelă între Republica Moldova și Ucraina, unde Rusia a pornit războiul inclusiv sub aceste lozinci, iar pe de altă parte, să strângă rândurile minorităților etnice, vorbitoare de rusă. Campania este bazată pe câteva narațiuni cheie. Una veche, promovată încă din perioada țaristă și amplificată în cea sovietică este despre existența a două limbi distincte - „moldoveneasca” și româna, iar „moldovenii sunt forțați să vorbească limba minorității române”. În paralel, guvernarea pregătește închiderea școlilor în limba rusă, manualele de istorie sunt rescrise pentru a justifica confruntarea cu Rusia, iar conflictul transnistrean a pornit de la rusofobie și românism.
Rusia nu are o astfel de abordare doar în privința Republicii Moldova, ci în întreg spațiul post-sovietic. Veridica a descris recent cum Moscova a transformat limba rusă într-un instrument de război: „Eforturile Kazahstanului de a consolida poziția limbii kazahe sunt prezentate la Moscova ca o rusofobie insidioasă. Deciziile statelor baltice de a renunța treptat la predarea în limba rusă în școli sunt descrise în termeni care se apropie de acuzații de pregătire a deportărilor rezidenților vorbitori de limbă rusă. Vocabularul „protejării compatrioților” — același vocabular care a precedat invazia Ucrainei — este aplicat, în mod demonstrativ, țărilor care sunt acum membre ale NATO și ale Uniunii Europene”.
Verifică sursele:
