Închiderea Unității 2 a centralei de la Cernavodă va duce la un dezastru nuclear ca cel de la Cernobîl sau Fukushima, potrivit unei narațiuni false viralizate în România de suveraniști și conspiraționiști.
ȘTIRE: [...] Dacă vă amintiți orele de fizică, probabil știți că, pentru a produce energie, centralele nucleare generează energie printr-un proces cunoscut sub numele de fisiune nucleară — un proces controlat în care atomii grei sunt divizați în mod repetat.
Acest lucru provoacă o reacție în lanț și produce energie termică, care este apoi transformată în energie electrică.
Totuși, condițiile de caniculă și cantitățile reduse de precipitații înseamnă că și al doilea reactor ar putea fi nevoit să fie oprit.
Procesul produce însă și cantități mari de căldură, iar producerea căldurii continuă și după oprirea reacției nucleare principale de fisiune.
În absența unui agent de răcire, căldura continuă să se acumuleze și, fără un sistem de răcire conceput pentru evacuarea acesteia, ar putea duce în cele din urmă la topirea miezului reactorului. Acest lucru s-a întâmplat la centrala nucleară Fukushima după ce un cutremur puternic a devastat regiunea.
Lăsând deoparte dezastrele naturale, un reactor care a fost oprit în condiții de siguranță necesită cantități mai mici de agent de răcire. Un purtător de cuvânt al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) a explicat că centralele „își reduc puterea sau opresc reactoarele atunci când temperaturile ridicate afectează condițiile apei de răcire sau când nivelul apei scade”, precizând:
„Măsurile de reducere a puterii nu înseamnă, prin ele însele, că o centrală este nesigură sau că prezintă un risc pentru securitatea nucleară.” [...].
NARAȚIUNE: După ce Unitatea 2 a CNE Cernavodă va fi închisă România va fi în riscul unui dezastru nuclear, un Cernobîl 2.0 ca în 1986 sau o nouă Fukushima.
OBIECTIVE: Provocarea anxietății și chiar a panicii în rândul populației, dată fiind notorietatea accidentului nuclear de la Cernobîl. Subminarea încrederii în autorități care – se spune – „ascund ceva”, la fel cum autoritățile sovietice și cele din România au căutat într-o primă etapă să mușamalizeze accidentul iar, ulterior, să nege amploarea efectelor acestora și nivelul real de răspândire a radiației.
Un accident de tip Cernobîl e imposibil la Cernavodă întrucât e vorba de modele diferite de reactoare, iar la cele de la Cernavodă sunt sisteme de răcire și măsuri de protecție superioare
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: În timp ce la Cernavodă sunt reactoare de tip CANDU-6, la Cernobîl era vorba de reactoare de tip RBMK-1000, deci cele două centrale nu au reactoare de același tip.
Printre diferențele fundamentale dintre cele două sisteme se află chiar configurația sistemelor de răcire și de oprire și existența unui sistem occidental de protecție (containment).
Astfel, în timp ce reactorul RBMK de la Cernobîl folosea grafit ca moderator (materialul care încetinește neutronii produși prin fisiune, astfel încât aceștia să poată provoca mai eficient noi fisiuni și să mențină reacția nucleară în lanț), reactorul CANDU de la Cernavodă folosește apă grea ca moderator.
De subliniat că aprinderea grafitului a reprezentat unul dintre factorii care au contribuit la catastrofa de la Cernobîl, iar grafitul lipsește din ecuația de la Cernavodă.
Apoi, reactorul de la Cernobîl nu avea anvelopă de protecție, iar singurul sistem de oprire pe care îl avea era bazat pe bare mecanice, iar acesta avea deficiențe de proiectare.
În paralel, la Cernavodă există două sisteme speciale de oprire diferite, bazate pe principii de funcționare diferite, separate și fizic și care acționează mult mai rapid decât sistemul reactorului de tip RBMK.
Mai mult, CANDU are un sistem de răcire de urgență a zonei active, destinat evacuării căldurii reziduale în cazul puțin probabil al unui accident cu pierdere de agent de răcire, precum și de o clădire de anvelopare (Containment Building), care funcționează ca o incintă etanșă, proiectată pentru a limita și reține materialele radioactive.
Reactorul RBMK nu dispunea de o separare între cele două sisteme de răcire, în timp ce la Cernavodă există un nivel de securitate nucleară care îndeplinește cerințele europene și internaționale actuale, acest lucru fiind confirmat și de experții internaționali în domeniu, dar și de evaluările pozitive ale centralei care au făcut posibilă acordarea împrumutului EURATOM cu care au fost continuate lucrările la Unitatea 2 de la CNE.
Mai mult, CNE are încheiate polițe de asigurare cu companiile de asigurare împotriva riscurilor de accidente, în valoare de zeci de milioane de dolari, mai arată Nuclearelectrica, care a mai transmis și că CNE Cernavodă se numără printre cele mai moderne instalații nucleare existente în prezent la nivel mondial.
Așadar, simplul fapt că ambele centrale sunt nucleare nu face ca oprirea uneia să reproducă sistemul sau accidentul celeilalte.
Nu în ultimul rând, dezastrul de la Cernobîl nu a avut loc ca urmare a unor probleme la sistemul de răcire a centralei, ci din cauza unor defecțiuni tehnice și a unui test de siguranță realizat defectuos, deci nici cauzele nu ar putea coincide în cazul improbabil al unui ”Cernobîl 2.0”.
Prin oprirea celui de-al doilea reactor autoritățile se asigură, de fapt de contrariu, și anume că împiedică un eventual accident la Cernavodă, în contextul secetei, al scăderii dramatice a nivelului Dunării și, implicit, a lipsei apei necesare răcirii reactorului. Mai mult, în luna mai, Nuclearelectrica a mai oprit și Unitatea 2 o perioadă importantă (4-30 mai), când Unitatea 1 fusese deja oprită, dar acest lucru nu a avut vreun impact asupra securității nucleare, populației sau mediului, în timpul resincronizării cu sistemul energetic.
Narațiunea falsă a pornit de la titlul înșelător, de tip clickbait, al unui articol care arată că nu există riscul unui Cernobîl 2.0 la Cernavodă
CONTEXT: Narațiunea falsă a pornit de la o analogie forțată de site-ul britanic LADBible, care a ales un titlu de tip clickbait pentru un articol din 8 august care, de fapt, arată că la Cernavodă nu există riscul unui accident de tip Cernobîl.
Titlul „Atomic expert reveals 'Chernobyl 2.0' risk reality after Romania nuclear reactors shutdown” este însă suficient de ambiguu pentru a i se putea da sensul că „un expert nuclear arată că există riscul unui Cernobîl 2.0 după închiderea reactoarelor nucleare ale României”, iar o secțiune a articolului – cu subtitlul „ce se întâmplă atunci când o centrală nucleară nu își poate răci reactoarele” chiar pare să confirme ipoteza pentru că explică cum supraîncălzirea unui reactor poate duce la o explozie nucleară, iar reactoarele continuă să se încălzească și după oprire. Pe de altă parte, autoarea pare să facă o tentativă la un moment dat de a se distanța de propriul titlu și scrie că sintagmele „centrală nucleară” și „reactoare incapabile să se răcească” au generat panică online și i-au făcut pe cei care predică Apocalipsa („doomsdayers”) să facă speculații cu privire la o explozie.
Totuși simpla trimitere la Cernobîl este menită să atragă cititori, dat fiind că este vorba de cel mai cunoscut și mai grav accident nuclear din istorie. Acesta a avut loc pe 26 aprilie 1986, când reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat din cauza unei defecțiuni. Orașele Cernobîl și Pripiat au fost evacuate, iar norul radioactiv a afectat țări din Europa, URSS și chiar pe continentul american.
Și România s-a numărat între statele afectate de norul radioactiv, iar amintirile sunt încă proaspete în mentalul colectiv, la 40 de ani de la accidentul nuclear din țara vecină, astăzi aflată în război în urma invaziei ruse din februarie 2022. Astfel, o paralelă a situației de la Cernavodă cu cea de la Cernobîl declanșează rapid emoții puternice în societate, mai ales într-o societate deja încordată, cu mai multe crize suprapuse, politică, economică, de securitate pe fondul războiului, al propagandei și al dezinformării continue.
Asocierea cuvintelor „Cernavodă” și „Cernobîl” pe fondul închiderii recente a celor două reactoare provoacă reacții iraționale într-un segment al populației, cu atât mai mult cu cât domeniul nuclear nu este unul accesibil publicului larg, e complicat și dificil de înțeles argumentele raționale și tehnice care demonstrează că cele două situații nu pot fi comparate în realitate.
Arma emoțională ”Cernobîl” funcționează pentru că generații întregi își amintesc de 1986 și retrăiesc trauma și frica de radiații, a pastilelor cu iod, a informațiilor care le parveneau greu sau deloc, dar mai ales teama că autoritățile comuniste le ascundeau adevărul. Pentru aceste generații „pericolul” apare din nou: Dunărea a secat, centrala oprește reactoarele, narațiunile false privind pericolul nuclear prind rapid și devin virale, panica se instalează, la fel și sentimentul că „autoritățile ascund ceva”.
Narațiunea falsă, răspândită în România de personaje din zona suveranistă și/sau cunoscute pentru răspândirea de fake-news și dezinformări, multe dintre ele similare cu cele rusești
Narațiunea a fost preluată în România de mai multe personaje din zona suveranistă, unul dintre cele mai proeminente fiind Bogdan Tiberiu Iacob, care a fost ulterior preluat de alte zeci de conturi. Iacob e autor la InPolitics și Activenews, din sfera de propagandă pro-rusă, conspirații și fake-uri, și este preluat adesea în rețeaua de site-uri a lui Cozmin Gușă, politician/comentator/om de afaceri care în trecut a fost descris de presa din România drept un promotor al mesajelor pro-ruse și este el însuși cunoscut pentru promovarea de fake news și dezinformări.
Postarea lui Bogdan Tiberiu Iacob a fost preluată și de o mai veche „clientă” a Veridica, Elena Porubin, care promovează cu regularitate narațiuni false, inclusiv unele care ar putea fi încadrate la capitolul bazaconii, dar care se potrivesc foarte bine cu metanarațiuni promovate de Rusia de ani de zile – de exemplu că Forumul Economic Mondial de la Davos impune căsătoriile între om și animale, care ține de metanarațiunea Occidentului decăzut moral, „Gayropa” unde se vrea și legalizarea pedofiliei (!!!). O altă poveste promovată de Porubin și care este în linie cu dezinformările rusești privind bogăția lui Volodimir Zelenski afirma că acesta și-ar fi cumpărat o mină de diamante în Africa de Sud. La categoria bazaconii ar intra și povestea că protocoalele medicale prevăd dislocarea unei vertebre la noi născuți.
Mesaje panicarde despre situația de la Cernavodă, dar nu cu aluzie la Cernobîl, au fost rostogolite și de membri din prima linie ai partidului extremist AUR cum ar fi Adrian Axinia sau Marius Lulea, iar la postările acestora apăreau comentarii despre un potențial dezastru nuclear la Cernavodă, însă ulterior acestea nu au mai putut fi identificate la postările respective.
Contextul în care astfel de narațiuni sunt rostogolite din sfera pro-rusă este unul perfect favorabil manipulării pentru că ele se suprapun cu o criză energetică reală în România, statul este vulnerabil din punct de vedere al crizei politice și incapacității de guvernare a României, iar mediul de securitate din regiune este extrem de tensionat.
România se confruntă și cu o intensificare a șicanelor ruse cu drone care încalcă frecvent spațiul aerian național, dar și cu o societate tot mai polarizată și mai încordată și există un public important care nu mai are încredere în instituții, presa tradițională și experți, ci în „influenceri”.
Nu în ultimul rând, exista și un fundal specific dat fiind că tema unui posibil dezastru nuclear a fost readusă în atenție odată cu izbucnirea războiului din Ucraina. Începând cu februarie 2022 s-a vorbit constant despre riscuri legate de o explozie la centrala nucleară dezafectată de la Cernobîl și la cea funcțională de la Zaporojie, ambele ocupate de forțele ruse (Cernobîl a fost însă eliberată relativ rapid) și aflate în bătaia tirurilor de drone. De asemenea, propagandiști și chiar și responsabili ruși au amenințat cu regularitate cu utilizarea armelor nucleare, obiectivul lor fiind acela de a speria populația în țările occidentale și de a submina sprijinul pentru Ucraina. Conjugate, aceste două mari teme au dus la apariția unei anxietăți și a unei sensibilități sporite față de pericolul nuclear.
SÂMBURE DE ADEVĂR: După oprirea reactorului căldura reziduală continuă să existe și reactorul trebuie răcit în continuare, însă cantitatea de căldură emanată ulterior opririi reactorului scade foarte mult, deci și nevoia de răcire a acestuia.
Verifică sursele:
