DEZINFORMARE: Apa are memorie și reacționează dacă te rogi la ea

NARAŢIUNE: Apa are memorie proprie și emoții, iar structura sa poate fi modificată de rugăciuni și influențe spirituale.

OBIECTIVE: Promovarea discursului ultrareligios, în contextul „luptei” mai largi cu oculta satanistă care urmărește înrobirea populației și anularea creștinismului.

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Narațiunea analizată astăzi este, de fapt, reluarea unui material publicat inițial acum 10 ani și readus în atenția publicului de media conservatoare regulat, în preajma sărbătorii ortodoxe a Bobotezei. Din start, remarcăm două inadvertențe ale articolului, una de formă, și una de fond. Formatul articolului sugerează că interviul a fost realizat de redacția Activenews, deși în 2016, când a apărut inițial, autorul său nu făcea parte din colectivul redacțional al publicației, primele sale materiale apărând pe site-ul acesteia doi ani mai târziu. A doua, mai importantă în contextul larg al dezinformării la scară planetară, este cea care pretinde că primele observații legate de „memoria și emoțiile” apei au fost făcute de „cercetătorii ruși”. Afirmația arată, din start, că în cazul de față avem de-a face cu elemente de propagandă rusă, mulate pe o teorie extrem de controversată și nevalidată științific, dar care are origini occidentale. Această concluzie este întărită și de faptul că editorul articolului a ales să-l ilustreze cu mai multe fotografii înfățișându-l pe controversatul Arhiepiscop al Tomisului, ÎPS Teodosie, ierarh bisericesc cunoscut pentru admirația sa pentru liderul rus Vladimir Putin, pe care îl consideră „un om al împăcării și un constructor de biserici”.

În realitate, primul om de știință care a pretins că poate demonstra existența „memoriei apei” a fost francezul Jacques Benveniste, care a publicat, în 1988, o lucrare în care susținea că apa poate păstra amprenta substanțelor. Deși respinsă în mare măsură de comunitatea științifică internațională, cercetarea sa a fost deschizătoare de drumuri pentru homeopatie, pseudomedicina care pretinde că până și soluțiile ultradiluate declanșează reacţii biologice în celule, ca și cum apa și-ar aminti substanţele pe care le-a conținut.

„Demonstrația” analizată astăzi este un amestec bizar de știință și teologie, care abuzează de termeni științifici precum „epitaxie”, pe care îi alătură unor noțiuni religioase, ca „puritate spirituală”. Epitaxia este un fenomen specific cristalelor solide, neobservat în cazul apei lichide, care nu are o structură cristalină stabilă. Chimia și fizica apei analizează exclusiv proprietăți măsurabile, cum sunt compoziția chimică sau structura moleculară, temperatura sau densitatea, nu „contaminanți spirituali”. Introducerea unui concept religios într-un discurs prezentat ca științific reprezintă, în cel mai fericit caz, o confuzie între domenii diferite. În cazul nostru însă, avem de-a face cu o manipulare intenționată a unor concepte și teorii, respinse de cercetările validate la nivel internațional.

Aducerea în discuție a numelui lui Masaro Emoto nu ajută deloc demonstrația, ci întărește argumentația că teoriile prezentate în articol sunt pur și simplu pseudoștiință. Într-adevăr, în lumea terapiilor alternative și a dezvoltării personale, Emoto – autor și cercetător japonez cu studii în hidrologie, dar fără pregătire academică riguroasă în chimie sau biologie moleculară – este asociat cu o ideea că apa ar păstra emoțiile și gândurile oamenilor. Fotografiile sale cu cristale de gheață, influențate aparent de cuvinte pozitive sau negative, au circulat pe internet și au alimentat credința că apa „simte” și „își amintește” emoțiile.

În realitate, „studiile” lui Emoto nu respectă niciun standard experimental. De exemplu, acestea nu folosesc metoda dublu-orb (sau dublu-mascat), crucială în studii de gen. Fotograful știe dinainte ce mostră este expusă la ce cuvânt, ceea ce introduce bias-ul, eliminând astfel obținerea unor rezultate obiective. Mai mult, nu există o repetabilitate independentă a cercetării, alte laboratoare neputând reproduce rezultatele lui Emoto, folosind metode standardizate. În plus, până și selecția rezultatelor publicate a fost afectată de părtinirea autorului, Emoto alegând doar „cele mai spectaculoase” fotografii din miile de cristale analizate, fără un criteriu statistic riguros. În comunitatea științifică, acest fenomen se numește „cherry-picking” și este un indiciu clar că cercetătorul în cauză a ajuns la concluzia enunțată înainte de demararea experimentelor. În realitate, formarea cristalelor de gheață depinde de viteza de înghețare, impuritățile din apă, vibrațiile mediului și temperatură, nu de gânduri, emoții, cuvinte sau muzică.

De altfel, în 2004, anul publicării cărții sale „Mesajele ascunse ale apei”, revista Nature a publicat un articol critic despre teoria apei „emoționale”, afirmând că metodele folosite de adepții acesteia nu respectă niciun standard științific și de cercetare obiectivă, iar rezultatele lor nu au putut fi reproduse în niciun alt caz. Experții în psihologia experimentală afirmă că efectele vizualizate de Emoto pot fi explicate prin subiectivitatea observatorului și selecția imaginilor, nu prin proprietăți ale apei.

Referințe false, preluate din propaganda rusă

De fapt, întregul interviu este o înșiruie de argumente care amestecă teorii perfect valide cu speculații ezoterice, legate, de exemplu, de efectele câmpurilor electromagnetice la nivel molecular, îmbrăcate într-un limbaj extrem de tehnic și dificil de înțeles de omul obișnuit, precum „capacitatea catalitică a enzimelor se manifestă în aceste stări metastabile, cu dipolmomente mari...”.

De asemenea, afirmația că „fizica cuantică consideră emoțiile drept particule fizice” este profund falsă. Fizica cuantică descrie comportamentul particulelor elementare (electroni, fotoni, quarcuri etc.) și interacțiunile lor. Spre deosebire de acestea, emoțiile sunt procese biologice și psihologice legate de activitatea creierului și sistemului nervos, nu particule fizice. Nu există în lume nicio publicație recunoscută în fizică cuantică care să considere emoțiile drept „particule”. În mod logic, nici afirmația că „emoțiile au acțiuni asemănătoare feromonilor” nu poate fi considerată validă științific, fiind mai degrabă o exagerare. Feromonii sunt molecule reale emise de organisme vii, care influențează comportamentul altor organisme. Emoțiile umane nu se manifestă prin particule fizice comparabile cu feromonii, dar este adevărat că pot exercita o influență indirectă asupra organismului uman, de exemplu schimbări hormonale care afectează secreția de feromoni. Așadar, emoțiile nu sunt capabile, intrinsec, „să modifice elemente ale lumii fizice”, ci, dacă vreți, oamenii modifică materia sub impulsuri emoționale, dar aceasta nu reprezintă obiectul de studiu al fizicii cuantice, care se ocupă de fenomene la scară subatomică, cu efecte la nivel macroscopic.

Cât despre „celulele încărcate cu dragoste sau emoții negative” avem, la fel, de-a face cu un fals. Emoțiile afectează organismul prin mecanisme biochimice (hormoni, neurotransmițători), dar nu determină celulele să devină „sisteme deschise” sau „închise” în sens fizic. Cum am spus și mai sus, nu există absolut nicio dovadă că emoțiile ar putea modifica proprietăți fizice generale ale celulelor în termenii propuși de limbajul metaforic cu puternice influențe New Age.

Absurditatea demonstrațiilor „științifice” este, însă, cel mai bine relevată de referința la „Angelina Malakovskaia”, despre care nu există nicio informație credibilă, verificabilă sau recunoscută că ar fi o persoană reală. Numele său nu apare deloc în contextul unor lucrări științifice legitime sau a unor publicații de cercetare, iar căutările numeroase și repetate nu returnează date academice, biografice sau profesionale pentru cineva cu acest nume. Cele mai apropiate rezultate privind referința la „Angelina Malakovskaia” provin din texte care circulă în mediul online, în special bloguri sau site-uri ezoterice/religioase, care reproduc afirmații despre experimente cu apă sfințită, efectele rugăciunii asupra sănătății, și influențele semnului crucii și slujbelor asupra organismului, toate acestea fără surse științifice verificate. Numele Angelina Malakovskaia este mai degrabă parte a unui mit sau a unei tradiții orale, circulând în texte care combină credința religioasă cu pseudo-știința, fiind dat ca exemplu în formulări de genul „oamenii de știință ruși au demonstrat lucruri nemaiîntâlnite”.

În acest context, afirmația că rugăciunea crește densitatea optică a apei în domeniul UV nu are absolut niciun suport în chimie sau fizică. La fel, mișcarea browniană este un fenomen fizic al moleculelor din lichide, iar ideea că rugăciunea sau semnul Sfintei Cruci ar „stopa” mișcarea acestora este complet falsă. Identic, principiul homeopatic că „10 ml de agheasmă pot transmite proprietăți apei obișnuite” este pseudo-știință. Din punct de vedere chimic și fizic, dizolvarea apei sfințite într-un volum mare de apă nu modifică structura moleculară a acesteia.

Agheasma și rugăciunea nu sunt tratamente

Agheasma – apa sfințită, deși are o semnificație religioasă și ritualică importantă, nu are efecte asupra HIV/SIDA sau altor maladii, neexistând, în acest moment, niciun mecanism biologic dovedit prin care aceasta ar trata boli infecțioase sau studii clinice publicate în reviste medicale recunoscute care să demonstreze acest fapt. Și nu, spiritualitatea nu „accelerează vindecarea în cancere, afecțiuni mentale, cardiovasculare, în artrita reumatoidă și diferite traumatisme”. Există, într-adevăr, studii care arată că practicile religioase și spiritualitatea pot contribui la reducerea stresului și anxietății sau susținerea sănătății mintale și a calității vieții pacienților, dar nu există dovezi că spiritualitatea accelerează direct vindecarea cancerelor sau a bolilor cardiovasculare. Afirmația este o generalizare excesivă, prezentând efecte secundare (sprijin psihologic) ca fiind efecte curative directe. La fel, nu există nici studii clinice publicate în jurnale medicale recunoscute care să demonstreze că agheasma sau Sfântul Mir tratează stomatite, vindecă afecțiuni oculare, reduc hiperhidroza sau ameliorează artrita sau durerile în gât. Aceste substanțe au valoare religioasă și simbolică, dar nu au mecanisme farmacologice validate care să justifice aceste efecte.

Și afirmația conform căreia rugăciunile ar fi „neutralizat radiațiile de la Cernobîl” este complet nefondată și contrazisă de date istorice, fizica nucleară, și toate rapoartele oficiale existente. Nu există niciun raport al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, de exemplu, sau măsurători ale autorităților sovietice „uitate” prin arhive care să indice zone cu radiație „normală” la 4 km de reactorul 4 după explozie. Dimpotrivă, toate sursele documentate arată că zona pe o rază de zeci de kilometri a fost sever contaminată, iar nivelurile de radiație la câțiva kilometri de reactor erau letale în primele zile și săptămâni. Radiațiile ionizante nu pot fi „neutralizate” prin rugăciune,
nu sunt influențate de convingeri, simboluri sau ritualuri, și se propagă conform legilor fizicii nucleare, nu culturale sau religioase. O „neutralizare” locală ar fi făcut valuri imense la nivel internațional, revoluționând fizica și tehnologia nucleară. De altfel, însăși sintagma „imposibil de explicat științific” este semnalul clasic de teorie a conspirației combinată cu pseudo-știință și puțin ezoterism New Age.

La final, vorbim și despre conservabilitatea agheasmei, adică apa normală supusă unui ritual religios pentru sfințire. Apa se poate păstra, în mod normal, câteva zile până la săptămâni, dacă este protejată de contaminare microbiologică și de lumina directă a soarelui. Într-adevăr ionii de argint au efect antibacterian, fiind utilizați frecvent în tehnologia apei și medicină, iar uleiul de busuioc are proprietăți antimicrobiene, dar nu există dovezi că acestea sunt prezente în mod regulat în agheasmă sau că apar automat prin ritualul religios. De asemenea, nu există studii care să demonstreze calitățile de conservanți pentru ionii de argint sau uleiul de busuioc. Mai mult, simpla introducere a unei cruci de argint în apa pentru sfințit nu eliberează decât cantități nesemnificative de ioni de argint. De exemplu, timpul necesar pentru a ioniza într-un cuantum măsurabil un pahar cu apă cu o lingură de argint poate dura săptămâni întregi, și depinde de temperatură, pH și impuritățile din apă. Cu atât mai puțin probabil devine procesul când vorbim de o singură cruce de argint introdusă în cantități uriașe de apă. Apa nu devine automat „antibacteriană” sau miraculos „stabilă” doar prin contactul cu o bucată de argint. Ionizarea apei cu argint se face în laboratoare specializate, prin electroliză, folosind soluții acide sau saline controlate. Afirmația combină, așadar, termeni și proprietăți reale cu credința religioasă, încercând însă să păstreze aparența de scepticism când propune „un studiu mai aprofundat” pentru validare științifică.

În concluzie, spiritualitatea poate avea valoare personală, morală sau psihologică, dar atribuirea unor efecte fizice directe asupra radiațiilor nucleare, bolilor și materiei în general reprezintă dezinformare periculoasă, cu potențial de a submina încrederea în știință și în siguranța publică.

Biserica ortodoxă (și „asaltul” asupra acesteia) o temă predilectă a propagandei (pro)ruse

CONTEXT: În  România, țară încă profund religioasă și conservatoare, marcată de-a lungul timpului de înclinații spre extremism, ultimii cinci ani au reprezentat un adevărat festival de știri false, multe cu origini moscovite, despre un așa-numit asalt global (și la nivel național) împotriva Bisericii și creștinismului. În ianuarie 2023, de pildă, a circulat o narațiune care pretindea că, în Marea Britanie, o femeie a fost arestată pentru că se ruga în gând. Pe același principiu, aproximativ un an mai târziu, apărătorii creștinătății din România anunțau că în Canada, creștinii vor fi condamnați pentru citarea Bibliei, iar ulterior, amplificând narațiunile creștinopate cu cele homofobe, că autorităţile române pedepsesc credinţa în Hristos, și interzic copiilor să meargă la biserică, iar în Irlanda un profesor a fost arestat din cauza convingerilor sale religioase.

De-a lungul timpului, Veridica a demontat mai multe narațiuni false despre presupuse elemente de legătură între școală, copii și propagandă antiortodoxă, care susțineau că elevii români sunt obligați să urmărească filme de propagandă prohomosexualitate, iar în urma educației primite în școli, nu vor mai ști ce sex au și cărei specii îi aparțin. Tot în același registru de victimizare a ortodoxiei și împrumutând elemente narative din spectrul conservator internațional, în spațiul autohton au apărut narațiuni care afirmau că Organizația Mondială a Sănătății urmărește mutilarea sexuală a copiilor, sau că, în SUA, Paștele catolic a devenit Ziua transsexualilor. Aproape orice eveniment, oricât de neînsemnat, este în acest mod legat de „persecutarea creștinilor”, prin formulări ambigue și aluzive sau omisiuni de informații. În aceste condiții, propaganda ultrareligioasă recurge și la argumente pretins științifice, care apropie Biserica de ideile și stilul de viață contemporane, pentru a valida discursurile și comportamentele unor înalte fețe bisericești de sorginte extremistă, cum este Teodosie, a cărui imagine a devenit în ochii ultraconservatorilor români sinonimă cu ortodoxia „pură” - singura credință dreaptă și cea mai apropiată de preceptele biblice.

Obsesia pentru „memoria” apei apare și la Călin Georgescu

Totodată, readucerea în atenția publicului a temelor legate de „apă” are o puternică legătură cu declarațiile publice ale fostului candidat la președinție Călin Georgescu, în prezent judecat pentru complicitate la tentativă de comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale. Acesta a spus, în mai multe declarații date de-a lungul timpului, că apa are memorie, că ne transmite mesaje și că nu o putem rezuma la formula sa chimică. „Nu știm ce este apa. H2O nu înseamnă nimic.”, „Apa are o memorie, iar prin poluare îi distrugem sufletul”, „Apa este vie și ne transmite mesaje, dar noi nu știm să le ascultăm.”, „Apa este cheia vieții, dar înțeleasă greșit. Este energia subtilă care leagă spiritul de materie.”, sunt câteva din declarațiile lui Georgescu pe acest subiect.

De notat și că una dintre narațiunile principalele ale războiului propagandistic dus de Moscova împotriva Occidentului este „decăderea morală și abaterea de la valorile creștine” a omenirii, iar salvarea sa spirituală nu poate veni decât din Rusia, singurul spațiu unde se mai păstrează valorile tradiționale, creștin-ortodoxe.