Guvernul de la Chișinău al Nataliei Gavrilița, susținut de majoritatea formată din deputații Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), s-a evidențiat în ultimul an printr-un slalom continuu printr-o multitudine de crize fără precent, o inflație record de circa 32%, dar și cea mai mare reușită din 1991 până în prezent – obținerea statutului de țară candidată pentru aderarea la UE.
Crize multiple: pandemie, gaze, refugiați, inflație
Învestit la 6 august 2021, actualul cabinet de miniștri a reușit să mențină pe linia de plutire Republica Moldova cu ajutorul generos al Occidentului. Republica Moldova a fost lovită de criza pandemică, criza energetică din toamna anului trecut provocată de Rusia, criza refugiaților declanșată de invazia Rusiei în Ucraina pe 24 februarie și o criză economică cauzată de consecințele imediate ale războiului și de reziliența scăzută a țării la perturbările economice pe plan mondial.
Pe acest fond, guvernul de la Chișinău a băgat mâna adânc în buzunare pentru a menține o relativă stabilitate în țară, dar și sprijinul internațional în acest sens a fost unul fără precedent. Acesta s-a datorat și imaginii bune pe plan extern a președintelui Maia Sandu, imagine care s-a răsfrânt și asupra guvernului și Parlamentului, dominate de PAS, partidul fondat de Maia Sandu.
„Anul trecut, porneam cu speranța că vom reuși să construim Moldova vremurilor bune [...] Ne-am angajat să spunem adevărul. Anul trecut a fost unul dintre cele mai grele din istoria noastră. […] Lumea de astăzi este foarte diferită de [cea de] la preluarea guvernării. Noi avem pârghii limitate […] Guvernul a făcut tot ce a fost posibil”, a declarat Gavrilița în cadrul ședințe de guvern ținută luni.
Astfel, Guvernul a fost nevoit să mute banii din buzunarul pentru investiții în cel de compensații sociale. Vorbim aici, de exemplu, despre compensațiile pentru facturile de gaze livrate de Gazprom, optzeci de milioane de euro numai în cinci luni de zile între noiembrie 2021 – martie 2022.
De asemenea, criza refugiaților provocată de invazia Rusiei în Ucraina a determinat circa 500.000 de ucraineni să treacă prin Republica Moldova. Numărul celor care au rămas pentru mai mult de o lună a variat de la circa 100.000 până la circa 70.000, atât cât mai sunt și în prezent. Pentru comparație, în România se mai află astăzi circa 40.000 de refugiați din Ucraina.
Pe lângă criza umanitară, Republica Moldova a preluat, cu infrastructura ei precară, și sarcina camioanelor ucrainene încărcate cu mărfuri care au luat drumul țărilor UE.
Inflația și costurile de trai au crescut pe acest fundal într-un mod galopant. Prețurile la bunuri și servicii s-au mărit considerabil pe fondul scumpirii combustibililor, în timp ce inflația a ajuns la 31,83% în luna iulie a acestui an. Guvernul Gavrilița a mărit pensiile și salariile, așa cum a promis în campanie, dar nu a putut evident acoperi dezechilibrele economice provocate de scumpiri majore în lanț.
2022 a fost și un an extrem de secetos, ceea ce provocat o nouă criză majoră în agricultură. Și aici, Guvernul a intervenit cu compensații la carburanți, iar România a livrat și ea ajutoare de motorină, păcură și alți combustibili. De asemenea, produsele care ajungeau tradițional pe piața ucraineană și rusă au fost redirecționate, cu ajutorul măririi cotelor, spre UE.
Obținerea statutului de țară candidată la UE, marele succes al guvernării PAS
Dar cum în orice criză există și oportunități, Republica Moldova a și reușit o performață unică și nesperată la momentul învestirii acestui guvern. În circa trei luni și jumătate, Republica Moldova a obținut în acest an statutul de țară-candidată la UE, la care unele țări din Balcanii de Vest încă mai aspiră la circa 19 ani de la summitul UE de la Salonic din 2003, care le oferea această perspectivă.
Astfel pe 3 martie 2022 Republica Moldova a depus cererea de aderare la UE, iar pe 23 iunie, Consiliul European vota deja oferirea Republicii Moldova a statutului de țară candidată, alături de Ucraina. Mulți ar spune că această performanță este una conjuncturală, dar adevărul este că și autoritățile de la Chișinău s-au mobilizat și și-au jucat foarte bine și abil această carte pentru a convinge Occidentul că merită statutul de țară candidată și toate beneficiile ce vor deriva din această calitate.
Înainte de războiul din Ucraina, cel mai optimist scenariu prevedea ca actuala guvernare PAS să depună cererea de aderare abia în 2025, spre finalul exercițiului legislativ curent.
Succesul Chișinăului a fost facilitat și de ajutorul Bucureștiului, care a făcut un lobby puternic la Bruxelles pentru obținerea acestui statut de către Republica Moldova, dar și a unui ajutor direct și imediat al României în toate aceste crize.
Ne referim aici la gaze, ajutoare umanitare și bani, dar și co-organizarea unor conferințe ale donatorilor internaționali pentru Republica Moldova la care s-au strâns aproape 1,4 miliarde de euro în granturi și împrumuri la dobânzi mici.
Experți: lipsa de coordonare guvernamentală și a unui plan pentru Transnistria, printre nereușite
Experții consultați de Veridica sunt de părere Guvernul Gavrilița, fără o experiență prea mare de lucru la acest nivel, s-a descurcat bine în linii mari, ținând cont de multitudinea provocărilor, dar a avut și o serie de aspecte mai puțin reușite din punct de vedere al guvernării și al coeziunii eforturilor în cadrul executivului.
„Principalele realizări ar fi legate de faptul că în ciuda pericolelor și amenințărilor din octombrie-noiembrie 2021, acest guvern a funcționat. Nu s-a blocat și nu s-a gripat. Nu a intrat în „pene de curent” care ar fi răsturnat funcționarea serviciilor prestate de stat. Au fost situații în care guvernul ar fi putut claca în ciuda sprijinului extraordinar pe care îl are în Parlament cu 63 de mandate”, este de părere analistul politic al IDIS „Viitorul” și fostul deputat, Igor Munteanu.
El a adăugat că o a doua realizare importantă este cum a gestionat guvernul oportunitatea care a apărut pe valul invaziei Rusiei din Ucraina.
„O invitație pentru a persevera pe drumul obținerii statutului de țară candidată pentru aderarea la UE. În condiii normale, dacă nu ar fi existat acest război, un cataclism grav pe plan regional, nu cred că Republica Moldova ar fi avut vreo șansă să se apropie de acest miraculos tărâm. Și totuși guvernul s-a mobilizat ușor. Într-o lună de zile au fost completate chestionare cu întrebările date de Comisia Europeană”, a spus el.
Cu toate acestea, Munteanu atrage atenția că nu există o coordonare bună în cadrul echipei guvernamentale.
„Sunt mișcări asimetrice și de asemenea este vizibilă o [acumulare] de nemulțumiri față de anumite tipuri de ministere. Mă refer la Ministerul Economiei, la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării. Mă refer aici la Ministerul Mediului, dar și la cel al Educației. Aceste patru ministere sunt greu de stăpânit pentru că miza nemulțumirilor sociale ar putea oricând lovi reputația, prestigiul și capacitatea de guvernare”.
La rândul său, președinta think tank-ului Experts for Security and Global Affairs Association (ESGA), Angela Grămadă, este de părere că opinia publică din Republica Moldova ar dori un ritm mai accelerat pentru anumite reforme.
„Guvernul Republicii Moldova a promis foarte multe lucruri pe partea de reforme economice și în justiție […] Guvernul nu a venit însă cu propuneri și proiecte concrete”, a declarat Angela Grămada.
Ea a mai spus că actualul guvern nu are o strategie bine conturată în ceea ce privește regiunea separatistă transnistreană. Dosarul transnistrean a fost, de altfel, unul dintre ultimele capitole ale programului de guvernare al PAS în campania electorală pentru alegeri parlamentare anticipate din 11 iulie 2021.
„Un alt exemplu, în programul de guvernare, despre Transnistria nu aveam decât unul sau două paragrafe. Era printre ultimele chestiuni din acel program. Asta însemnă că PAS nu avea nicio strategie sau viziune coerentă cu ceva măsuri în care să avem o anumită predictibilitate a modului în care se va desfășura acest dialog în diferite platforme sau formate de cooperare, inclusiv în formatul 5+2. Acest lucru se vede acum, când se vede să dosarul transnistrean este tratat în mod pompieristic, ca niște pompieri care vin să stingă focul. Dacă erau luate poate măsuri mai multe anterior declanșării războiului din Ucraina, poate și situația era un pic diferită în ceea ce privește avansarea cu o viziune”, a concluzionat Angela Grămadă.