Donații
Veridica.md
Consiliul European a votat pentru începerea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și Republica Moldova. Au fost vești bune și pentru Georgia, care a primit statutul de țară-candidat în ciuda numeroaselor semne de întrebare ridicate de politicile partidului de guvernare Visul Georgian, și Bosnia și Herțegovina, care va putea să deschidă negocierile anul viitor dacă va termina implementarea unui set de măsuri stabilite de Comisie în 2019.
Lansarea procesului de negocieri nu înseamnă, automat, că acesta va fi și finalizat și în niciun caz nu există vreun termen până la care statele angajate în negocieri ar trebui să fie admise în UE; totul depinde de modul și viteza în care vor implementa criteriile prevăzute în capitolele de negociere.
Decizia de a lansa negocierile reprezintă însă un semnal extrem de important de sprijin din partea Bruxellesului și este, totodată, un succes remarcabil pentru guvernele ambelor țări. Ucraina avea nevoie de un astfel de vot dat fiind că traversează un moment dificil, după eșecul contra-ofensivei din această vară și pe fondul diminuării sprijinului pentru cauza Kievului. Nici Bruxellesul, nici Statele Unite nu au aprobat încă pachete de sprijin pentru Ucraina care, împreună, se ridică la aproximativ 100 de miliarde de euro, iar de ambele părți ale Atlanticului sunt tot mai vocali și mai prizați de public politicieni populiști sau de extremă dreaptă care vor să taie finanțarea pentru Kiev.
Această opoziție pentru Ucraina a fost, de altfel, vizibilă la Consiliul European, unde Ungaria a amenințat până în ultimul moment că va bloca prin veto deschiderea negocierilor și a blocat pachetul de sprijin, care trebuia aprobat tot la acest Consiliu.
Ungaria, principalul oponent european al Ucrainei
„Extinderea nu este o problemă teoretică. Extinderea este un proces bazat pe merit, detaliat din punct de vedere juridic, care are precondiții. Am stabilit șapte condiții prealabile și chiar și după evaluarea Comisiei, trei din cele șapte nu sunt îndeplinite. Deci există nici un motiv pentru a negocia acum aderarea Ucrainei, chiar și pentru a nu negocia”, a spus Victor Orban când a ajuns la Bruxelles.
Ungaria lui Orban reproșează Ucrainei printre altele corupția, tratamentul nedrept aplicat minorității maghiare și un sector agricol prea dezvoltat.
Din decembrie anul trecut, când Comisia Europeană a hotărât să nu mai tolereze nenumăratele derapaje de la statul de drept ale puterii de la Budapesta, premierul iliberal al Ungariei a pus tunurile pe Ucraina. Atunci executivul comunitar a decis să înghețe aproape 22 de miliarde de euro din fondurile europene destinate Ungariei invocând toate încălcările valorilor democratice din această țară. Inutil să ne reamintim că ajutorul acordat Ucrainei de Orban în războiul provocat de bunul său aliat Vladimir Putin a fost aproape zero.
Orban s-a opus, de asemenea, mecanismului propus pentru Ucraina, un program de sprijin alcătuit din 33 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi cu dobândă redusă și 17 miliarde de euro sub formă de granturi nerambursabile, susținând că banii ar cădea pradă corupției și ar fi imposibil de urmărit.
Ce l-a făcut pe Orban să aibă această atitudine? Principiile democratice? Moralitatea? Nici una, nici alta. Politicile lui Orban din ultimii ani, cele mai multe înscrise pe traiectoria Kremlinului, s-au dovedit a fi păguboase. Cu alte cuvinte, Orban, vrând să-i facă pe plac lui Putin a cam pus Ungaria pe butuci. Dar prietenul său de la răsărit nu-i poate oferi nici un sprijin financiar, ba, mai mult, i-a și băgat mâna în buget convingându-l să încheie un contract energetic mai mult decât păgubos. Dar despre toatea acestea am scris aici în Veridica.
Prin urmare, șmecherul de la Budapesta a sesizat în candidaturile Ucrainei și R Moldova o oportunitate de neratat de a strânge mâna UE în ușa pe care i-o închisese-n nas acum un an. Altfel spus, socoteala lui Orban a fost asta: îmi dați bani, nu mă opun. Înainte de summit, Comsia Europeană a anunțat că Ungaria a făcut suficiente progrese în reforma justitției astfel încât să poată primi 10,2 miliarde de euro din fondurile blocate.
Teatrul lui Orban nu s-a oprit însă. După ce președintele Consiliului Charles Michel a anunțat că șefii de stat și de guvern au decis să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, Orban Victor a spus că este o decizie proastă. Deși săptămâni la rând a ținut toată comunitatea europeană cu sufletul la gură promițând să blocheze această decizie, acum s-a mulțumit doar să se abțină. A ieșit, pur și simplu, din sală. Mai târziu, a scris pe pagina sa de Facebook că s-a abținut de la vot pentru că nu a vrut să fie parte la ceea ce el numește o decizie proastă.
Nu e prima oară când un lider se abține de la vot. S-a întâmplat în 2019 și cea care a făcut-o a fost Angela Merkel care nu era de acord cu numirea la șefia Comisiei Europene a Ursulei von der Leyen.
La Kiev a fost sărbătorită o victorie geopolitică în plin război cu Rusia lui Putin, dar există îngrijorări că Ungaria va pune piedici în continuare
„Este o victorie pentru Ucraina. O victorie pentru întreaga Europă. O victorie care motivează, inspiră și întărește”, a scris pe X președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care le-a mulțumit pentru sprijin președintelui Consiliului, Charles Michel, și mai multor lideri europeni, între care Emmanuel Macron și Olaf Scholz, care l-ar fi convins pe Viktor Orban să nu nu blocheze prin veto deschiderea negocierilor.
Majoritatea analiștilor politici și publicațiilor de la Kiev au scris în preajma summitului Consiliului European că societatea ucraineană are nevoie de o încurajare care să consolideze rezistența în războiul cu Rusia. În contextul progreselor mici făcute în timpul contraofensivei de vară și aprofundării oboselii de război, deschiderea negocierilor de aderare înseamnă pentru Ucraina o gură de aer proaspăt și o victorie simbolică asupra Moscovei, care s-a opus dintotdeauna integrării europene a Ucrainei. Moscova este cea care l-a forțat pe fostul președinte ucrainean, Viktor Ianukovici, să nu semneze Acordul de asociere la UE, în toamna lui 2013, ceea ce a dus la revolta ucrainenilor, alungarea lui Ianukovici și venirea la putere a pro-europenilor. Imediat ce aceștia au preluat guvernarea, la începutul lui 2014, Rusia a declanșat războiul anexând Crimeea și sprijinind mișcările separatiste din Donbass. De altfel, chiar în timp ce la Bruxelles era discutat viitorul european al Ucrainei Moscova a lansat rachete Kinjal și drone asupra localităților ucrainene, aducându-le aminte cetățenilor că una dintre cele mai importante condiții de aderare, în afară de reforme, este finalizarea războiului.
În Ucraina aflată în plin război cu Rusia, negocierile de aderare au o semnificație geopolitică mult mai profundă decât în cazul altor state care au parcurs acest drum acum două sau trei decenii. „Evropeiska Pravda” (Adevărul European) a scris că „la Bruxelles s-a produs o minune”. Potrivit publicației ucrainene, tot mai multe voci la Kiev erau îngrijorate de determinarea premierului ungar Viktor Orban de a se opună acestei decizii chiar dacă Ucraina a schimbat legea privind protecția minorităților naționale, pas solicitat în ultimii șase de ani de Guvernul de la Budapesta.
„Avem un prilej să sărbătorim o victorie diplomatică. Este o victorie neașteptată, dar înțelegem că suntem doar la început de drum și urmează negocieri de aderare deloc simple”, scrie „Evropeiska Pravda”.
În același timp, ziariștii de la Kiev nu vor ca apropierea Ucrainei de UE să dureze la fel de mult ca în cazul statelor din Balcanii de Vest, care au pierdut interesul la un moment dat față de mirajul politic european. Mai mult, a fost amintită în presa ucraineană poziția Austriei care și-ar dori ca în viitor, dacă vor fi toate temele de acasă făcute, aderarea unui stat postsovietic să aibă loc concomitent cu aderarea unui stat balcanic, de exemplu al Bosniei și Herțegovinei. „Nu doar reformele noastre și viteza lor ar putea fi decisive pe calea spre UE, ci și situația din alte state”, arată publicația.
Analistul politic Taras Ciornovil, fost parlamentar, a subliniat că liderii UE au abordat subiectul deschiderii negocierilor cu Ucraina ca un obiectiv geopolitic. Altfel spus, UE a înțeles perfect cum este văzut acest subiect în Ucraina în contextul războiului.
„UE s-a ocupat în ultimele zile exclusiv de Ucraina, și nu de Georgia sau de Republica Moldova. Au trebuit să-l convingă sau să-l cumpere chiar și pe Orban”, a scris analistul politic de la Kiev.
Politologul Sergiy Gerasymchuk, expert al Strategic and Security Studies Group a scris pe Facebook că Viktor Orban va șantaja în continuare UE și Ucraina în timpul negocierilor de aderare, gândindu-se „ce-ar fi dacă pentru fiecare capitol de negocieri să mai primească câte 10 miliarde de euro”. El a făcut aluzie la decizia Comisiei Europene de a debloca 10,2 miliarde de euro din fonduri de coeziune destinate Ungariei în contextul opoziției premierului Orban față de declanșarea negocierilor de aderare a Ucrainei la UE.
Ucraina a inițiat sau a continuat o serie de reforme solicitate de UE pentru a obține mai întâi statutul de stat candidat și apoi pentru a începe negocierile de aderare. Este vorba de reforma Curții Constituționale, continuarea reformei justiției, combaterea corupției, luarea unor măsuri împotriva spălării de fonduri, implementarea legilor de dezoligarhizare, armonizarea legislației în domeniul audiovizualului, schimbarea legislației privind protecția drepturilor minorităților naționale. La sfârșitul lunii noiembrie președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că majoritatea condițiilor au fost îndeplinite, ultima reformă implementată fiind schimbarea legislației pentru minoritățile naționale.
Republica Moldova: un pas important înainte după un parcurs oscilant
”Decizia de azi de a deschide negocierile pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este victoria noastră a tuturor. Uniunea Europeană a zis da pentru țara noastră, a zis da pentru viitorul nostru european. Este o pagină nouă în istoria noastră”, a declarat președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, care a notat că, doar în urmă cu doi ani, nimeni nu-și imagina că în 2023 Comisia Europeană va propune deschiderea negocierilor de aderare cu Republica Moldova. „Succesul de azi este meritul întregii societăți – al tuturor celor care aleg democrația și prosperitatea, care muncesc cu perseverență și răbdare, care au ieșit la vot, au protestat pentru libertate și nu au încetat niciodată să creadă că Moldova merită mai mult. Suntem europeni și acest lucru este recunoscut de întreaga UE”, a punctat Sandu.
Ministerul de Externe a difuzat pe rețele un clip video cu mesajul „urmează stația Uniunea Europeană”
Drumul parcurs de Republica Moldova până la acest moment nu a fost unul ușor, fiind marcat de o constantă oscilație între Rusia și Occident, punctată de episoade electorale în care la putere erau propulsați fie pro-ruși (agrararieni, comuniști, socialiști), fie pro-europeni. Conflictul înghețat din Transnistria, corupția generalizată și oligarhizarea țării, dar și manevrele Rusiei prin numeroasele pârghii pe care le-a avut și care nici în prezent nu au fost complet eliminate – politicieni, dominarea spațiului mediatic, cvasi-monopol asupra gazelor consumate în Moldova etc. – au complicat și mai mult parcursul european.
Oficial, Chișinăul a anunțat integrarea europeană drept prioritate la începutul anilor 2000, atunci când țările baltice – asemănătoare ca dimensiuni cu Republica Moldova și cu o istorie similară de-a lungul secolului XX – se pregăteau deja să devină membrei ale UE. A făcut-o fostul președinte comunist Vladimir Voronin, cel care câștigase alegerile din 2001 cu promisiunea de a duce țara în Uniunea vamală de atunci Rusia-Belarus. În primul deceniu al noului mileniu țara, condusă de un regim semi-autoritar, acuzat deseori de Occident pentru încălcarea principiilor democratice și ale statului de drept, a făcut pași mici pe calea integrării, cochetând în paralel cu Rusia.
După 2009, când la guvernare la Chișinău s-au perindat mai multe alianțe de centru-dreapta, declarat pro-europene, relațiile cu Bruxellesul au avansat, iar Republica Moldova era considerată „povestea de succes” a Parteneriatului Estic. A fost prima țară din Parteneriat care obține regim liberalizat de vize cu UE pentru cetățenii săi. Tot în acea perioadă a fost semnat și a intrat în vigoare Acordul de asociere, care îl cuprinde și pe cel de liber schimb. „Povestea” însă nu a durat mult pentru că a venit frauda bancară de aproximativ un miliard de dolari din noiembrie același an, crizele tot mai dese din alianța de guvernare și suspiciunile de corupție la nivel înalt, apoi preluarea controlului puterii în stat de controversatul oligarh Vladimir Plahotniuc. La sfârșitul anului 2019, controlul efectiv al guvernării este preluat de Partidul Socialiștilor, condus de președintele de atunci, pro-moscovitul Igor Dodon. Toate aceste evoluții au pus în stand by aprofundarea discuțiilor despre integrarea europeană.
Situația s-a schimbat din nou începând cu 2021, după victoria pro-europenei Maia Sandu la alegerile prezidențiale și, ulterior, a formațiunii sale – Partidul Acțiune și Solidaritate – la cele parlamentare. Reformele pro-europene și integrarea europeană au fost readuse în prim-plan, guvernarea de la Chișinău având și susținerea deschisă a Bruxelles-ului și a unui număr mare de lideri europeni.
Invazia rusă în Ucraina la 24 februarie 2022, riscurile de securitate la adresa Republicii Moldova și modul în care autoritățile de la Chișinău au gestionat criza refugiaților ucraineni au sporit simpatiile Occidentului față de Republica Moldova. În martie, în același timp cu Ucraina și Georgia, Republica Moldova a depus cererea de aderare la UE, iar la 23 iunie 2022 Ucraina și R. Moldova au obținut statutul de țări candidate.
Susținerea Republicii Moldova la Bruxelles pare să se mențină ridicată. La 1 iunie țara a găzduit Summitul Comunității Politice Europene, care a reunit peste 40 de lideri europeni și a fost considerat un adevărat succes diplomatic și de imagine pentru Chișinău. Atât Parlamentul European, cât și Comisia au recomandat deschiderea negocierilor de aderare, recunoscând că țara a făcut progrese semnificative în îndeplinirea celor 9 condiționalități stabilite în 2022. Parcursul european al Republicii Moldova este legat însă, la această etapă, de cel al Ucrainei, țară care se confruntă cu probleme mult mai complexe și cu reticența Ungariei.
Succesele pe calea integrării europene sunt foarte importante pentru actuala guvernare de la Chișinău pentru a acoperi, cel puțin parțial, tergiversarea unor reforme importante, precum cele din justiție, dar și nemulțumirile de ordin social ale populației, afectate de consecințele războiului din Ucraina. Proeuropenii controlează în prezent întregul arc guvernamental, dar rezultatele alegerilor locale din această toamnă demonstrează o scădere semnificativă a încrederii în PAS, iar următoarele pe listă, conform sondajelor, sunt partidele pro-ruse. În aproximativ un an în Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale, iar în a doua jumătate a anului 2025 - cele parlamentare, iar experiența istorică a arătat că nu trebuie exclusă varianta unei reveniri la putere a pro-rușilor. Lansarea negocierilor de aderare la UE le limitează însă și acestora spațiul de manevră. Chiar dacă procesul de integrare europeană nu este ireversibil în acest moment, iar negocierile s-ar putea întinde pe mulți ani, s-a făcut, oricum, un pas extrem de important înainte, probabil cel mai important de până acum.
(Veridica)
