Frontul tăcut: Faceți cunoștință cu cei care „visează în bulgară” în Moldova și Ucraina

În urmă cu exact cinci ani, fotografa documentaristă independentă Mihaela Aroyo a ajuns pe neașteptate în inima comunității așa-zișilor bulgari basarabeni, care locuiesc în sudul Moldovei și în regiunea Odesa din Ucraina. Fără să aibă neapărat un plan dinainte pregătit, într-o zi fierbinte de iulie a decis să viziteze un festival anual al comunității din satul Stoyanovka. Mergând pe un drum prăfuit și neîngrijit, în căutarea locului, a cerut îndrumare unei femei, într-o rusă stricată. „Dar de ce nu vorbești bulgărește?”, a răspuns femeia.

 Întâlnirea norocoasă s-a transformat într-un proiect pe termen lung, care a căpătat forma unei expoziții, găzduite de Galeria Sinteza din Sofia sub titlul  „Visând în bulgară”, o reflecție asupra diferitelor feluri în care oamenii au reușit să își păstreze identitatea. Unii s-au așezat acum mai bine de 200 de ani, fugind de represiunile din timpul Imperiul Otoman. Stabilitatea nu le-a caracterizat niciodată viețile: la fiecare câteva decenii, comunitatea își găsește satele și orașele marcate pe hărți diferite, în contextul căderii Imperiului Otoman și apoi al creării și dizolvării URSS.

 „Oamenii din Basarabia par să fi raționalizat sentimentul de amenințare și schimbările de putere: sunt familii care, în ultimele două secole, au trăit în opt state diferite”, a declarat fotografa din Varna pentru Veridica. „Poate că acesta este motivul pentru care și-au menținut identitatea, singurul factor care nu se schimbă. Sentimentul de apartenență la o anumită origine, familie, casă, funcționează ca un adăpost în vremuri marcate de evenimente istorice tumultoase”.

În perioada 2019-2024, Aroyo a făcut 14 călătorii, a vizitat peste 60 de sate și orașe din Moldova și Ucraina, locuite predominant de etnici bulgari, cu familii deseori amestecate cu alte naționalități.

Comunitatea etnică – care numără aproximativ 300.000 de persoane în Moldova și Ucraina și care vorbește adesea până la cinci limbi, predominantă fiind însă limba rusă ca a doua limbă, și uneori chiar ca primă limbă - este, de asemenea, interesant de explorat în ceea ce privește ambiguitatea politicilor locale.

 În conversațiile cu Mihaela, unii și-au exprimat deschis nostalgia față de vremurile URSS și încă văd în Moscova un centru unificator civilizațional; în același timp, mulți susțin lupta Ucrainei sau și-au schimbat opiniile după ce au început să se simtă neliniștiți de declanșarea invaziei pe scară largă; alții nu uită foametea sovietică de la începutul anilor 1930 și sunt extrem de sceptici cu privire la rolul URSS în istoria comunității.

 „Nu voi uita prima mea călătorie în Ucraina după începutul actualului război, în vara lui 2022. Erau steaguri și simboluri ucrainene peste tot pe drum, iar în satul Babata m-am dus la un magazin care vindea chiar și înghețată în culorile albastru și galben. I-am spus femeii de la casă că am ales-o pe „cea patriotică”, iar ea mi-a răspuns: „n-am știut ce înseamnă patriotismul până la 24 februarie”.

 Localnicii sunt adesea dornici să discute despre ce le-au oferit sau nu URSS, Moldova sau Ucraina în ceea ce privește securitatea și oportunitățile. Oamenii i-au povestit lui Aroyo despre cum și-au susținut sau redescoperit identitatea bulgară, uneori văzând influența și politica rusă (și, în unele cazuri, ucraineană) ca pe o amenințare la adresa existenței lor. Senzația pe care o ai este că Mihaela Aroyo surprinde o lume care se subțiază pe zi ce trece: tinerii sunt nerăbdători să-și părăsească orașele natale, mulți au rude în Bulgaria care au emigrat din Moldova și Ucraina pentru a lucra sau a studia, alții s-au stabilit în Occident pentru oportunitățile profesionale de acolo.

 În eseul său, care însoțește expoziția, jurnalistul Dimiter Kenarov numește regiunea „frontul tăcut”: „Dacă mergi acolo, poți auzi zgomote ascunse pe care urechile tale nu le-ar putea detecta altfel”.

Pe la începutului invaziei pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, concentrarea asupra diasporei bulgare din Moldova și Ucraina a crescut: comunitatea s-a dovedit a fi vulnerabilă la dezinformarea pro-Rusă atât la nivel local, cât și în Bulgaria (dezinformarea cu privire la represiunile brutale din partea guvernului ucrainean care ar fi început încă din 2017 și s-ar fi intensificat din 2022 pe fondul războiului), în timp ce  partidele pro-ruse din Bulgaria, în special partidul de extremă dreaptă Renașterea , au încercat să se impună în Moldova și să influențeze comunitatea bulgară de acolo.

 „Pe lângă călătoriile de documentare fotografică pe care le-am făcut, am început să cercetez istoria diferitelor faze ale migrațiilor din regiune în urma Războiului Crimeii, Primului Război Mondial și a celui de-al Doilea Război Mondial”, spune Aroyo. „Destinul Basarabiei a fost întotdeauna de a fi graniță între imperii și sfere majore de influență.”

Mai multe despre munca Mihaelei pe mihaelaaroyo.com și instagram.com/mearoyo. instagram.com/mearoyo.

Expoziția „Visând în bulgară” este deschisă la Galeria Sinteza până la 24 septembrie. 

 

• Tags:
• Bulgaria
• Republica Moldova
• Ucraina
• etnici bulgari