Spioni și agenți de influență în industria energetică românească

România ar putea fi o putere energetică în UE. Politizarea, corupția și acțiunile hibride ale Rusiei au vulnerabilizat însă industria energetică românească.

Industria energetică românească: potențial strategic ne-exploatat și vulnerabilități serioase de securitate

Securitatea economică (și energetică) poate fi redusă la problemele relevante din punct de vedere practic:

capacitatea statelor de a menține unități independente de producție într-o piață globală,
capacitatea statelor de a dispune de acces la surse de energie și materiale strategice,
eventualitatea ca dependența economică pe piața globală să fie utilizată pentru atingerea unor scopuri politice,
posibilitatea ca piața globală să crească inegalitățile economice dintre state,
riscul ca globalizarea economică ce duce la diminuarea funcțiilor economice ale statului să genereze economie subterană, comerț ilicit, trafic cu tehnologie, afectarea mediului înconjurător,
riscul ca economia globală să intre în criză datorită politicilor economice greșite, a conducerii politice slabe, a instituțiilor internaționale slabe, a instabilității financiare.

Apărarea economică, unde includem și energia, revine organelor statului care au competențe stabilite prin legi adecvate acestui domeniu de activitate. Apărarea comună rezultă din faptul că o țară nu se poate apăra singură. Acesta este principalul motiv al formării Uniunii Europene. Comisia Europeană a înțeles că în plan economic, apărarea colectivă poate contribui la ridicarea ratingului unui stat, la sporirea încrederii investitorilor străini strategici în stabilitatea mediului de afaceri din țara respectivă, la îmbunătățirea schimburilor de bunuri și servicii cu parteneri externi. Caracteristicile apărării colective sunt: caracterul voluntar, selectivitatea, caracterul deschis, permisivitatea, caracterul organizat, temeiul juridic, legitimitatea și descurajarea. Următorul motiv este formarea unei piețe energetice comune, cunoscut fiind faptul: cu cât într-o piață sunt mai mulți vânzători și cumpărători, cu atât prețul este mai mic. Pentru energie este esențial ca prețul să fie cel mai mic deoarece industria energetică asigură energia economiei, asigură traiul cetățenilor.

Importanța industriei energetice românești este dată de istoria acesteia, de fapul că România a fost singura țară comunistă care a importat tehnologie occidentală pentru centralele nucleare, de faptul că astăzi nu mai putem să ne asigurăm securitatea energetică, România devenind importator net de energie electrică și sporadic de gaze naturale cu toate că este printre puținele țări ale Uniunii care dispune de resurse energetice, de faptul că se află în situația de a ajuta energetic Republica Moldova și Ucraina și de faptul că, dispunând de o geografie și o poziție geografică favorabile, poate asigura și vecinilor stocarea energiei electrice, ceea ce-i conferă un avantaj geopolitic.

Însă problemele energetice nu au fost tratate cu discernământ, Ministerul Energiei fiind lăsat pe mâna politrucilor și fiind exclus din CSAT, prin separarea de Ministerul Economiei.

De asemenea începând cu 1999, odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, putem spune că Federația Rusă a devenit o amenințare la adresa securității energetice și economice a României și lansarea „Doctrinei Gherasimov” în 2011 a întărit această amenițare. Istoricește, putem deduce un pattern al agresiunii Federației Ruse în zona Mării Negre care se manifestă după cum urmează:

dezvoltarea unui sistem corupt – cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin, intruziune în alegeri, crearea de forțe politice revizioniste și favorabile Kremlinului,
achiziția de active în industriile strategice, în special cea energetică,
ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare – asaltul „fake – news” începând de la rețelele de socializare și până la presa quality generat de „fabricile de troli” atașate serviciilor de informații rusești,
apariția „omuleților verzi” pe teritorii încă „neexplorate” de aceștia.

„Omuleții verzi” ai Rusiei din industria energetică românească. Fapte care sugerează că România e ținta agresiunii hibride a Moscovei

Referitor la „omuleții verzi” din industria energetică românească, aceștia sunt deghizati în costume scumpe, au gulere albe și acționează contrar intereselor naționale. Făcând analiza comparativ – istorică a evoluției industriei energetice din ultimii 20 de ani, putem afirma că Romania este victima agresiunii hibride a Federației Ruse. Iată argumentele:

România are resursele necesare dar nu are capacitatea de extracție de gaze și de generare de energie electrică pentru a-și asigura autosuficiența energetică.
România nu a făcut investiții importante în producția de energie în ultimii 34 de de ani (mai puțin cele de la Cernavodă ce erau începute în 1989),
România nu mai deține nici o rafinărie de petrol,
Rețelele de distribuție (gaze, carburanți, energie electrică) nu mai aparțin statului român (putem socoti și Electrica SA unde statul nu mai este acționar majoritar),
România nu are capacități mari de depozitare de gaze și nu poate extrage gazele înmagazinate din cele câteva depozite de care dispune deoarece nu are conductele cu debitele corespunzătoare,
Raportările asupra capacităților de producție existente ale ANRE sunt false,
România a devenit din 2019 țară net importatoare de energie electrică,
România nu și-a decolmatat lacurile de acumulare ale hidrocentralelor de 30 de ani,
România este interconectată nesemnificativ cu rețelele electrice și de gaze europene și regionale,
În mai puțin de 6 ani s-a triplat prețul la energie electrică (de la 34 euro în 2018 la 100 în 2024).
Decidenții copie directivele europene cu toate că politicile pe domeniul energiei nu mai sunt de actualitate sau au fost inițial greșite. Grean Deal și Fit for 55 fac ca UE să sară din monopolul gazului rusesc într-un monopolul chinezesc. Materiale strategice, metalele și pământurile rare ce se folosesc în construcția panourilor fotovoltaice sunt monopolizate în proporție de 80% de China și producția de magneți este deținuta în proporție de 90% tot de China. De asemenea peste 50% din componentele din instalațiile eoliene provin tot din China.
România și-a cedat părți importante din suveranitatea energetică și are dependențe impuse de alți jucători (neprieteni) statali sau nonstatali care pot fi utilizate în atingerea unor scopuri politice.
România nu a reușit să găsească interdependențele pentru a evita posibilitatea șantajului altor state, nu a reușit să creeze o situație win – win, de smart dependency.
România nu se poate împotrivi stopării inegalităților economice impuse de alte state sau multinaționale – exemplul concludent fiind închiderea Arpechim Pitesti de catre OMV.
România se află în situația ca diverse companii străine să aibă poziția de oligopol sau monopol în industria energetică, realitate ce a dus la diminuarea funcțiilor economice ale statului.

Toate acestea nu se pot întâmpla succesiv și concluzionăm că situația este rezultanta unor acțiuni coordonate cu rezultatul: singurul caștigâtor din situația actuală în care a ajuns România este numai Federația Rusă.

Rezultatul ar putea fi devastator deoarece de la 1 ianuarie 2027 Reactorul 1 de la Cernavodă intră în reparații capitale, asta însemnând un minus de productie de 720 MWh, ceea ce ar putea conduce la black-out regional sau național.

Ce înseamnă acest lucru? Imaginați-vă o săptămână fără apă într-o aglomerare urbană. Este deajuns!

Problemele din industria energetică, simptome ale eșuării statului român

Grupurile de interese economice, având o putere din ce în ce mai mare în domeniul energiei în ultimii 15 ani, acționează corupând decidenți din partide pentru ca la momentul oportun să-și impună persoane care să le servească interesele. Astfel s-a ajuns la malversațiuni savante: au fost create entități sau chiar societăți comerciale având drept scop scurgerea de fonduri (vedeți lanțul SAPE, Electrocentrale Grup, Titan Power, companii care nu produc nimic), impunerea de politici contrare intereselor naționale și mărirea aparatelor administrației de stat pentru interesele sinecurilor și a grupurilor de interese.

Toate acestea se puteau întâmpla doar cu infiltrarea unor personaje în zona de decizie, care au desfășurat operațiuni de colectare de informații și de influențare.

Obiectul acestui articol nu este de a investiga cine sunt aceste persoane și ce fel de activități au desfășurat, investigarea aflându-se în misiunea instituțiilor abilitate cu puteri în domeniul securității naționale. Totuși putem veni cu două exemple: primul, relatat de presă, că la ANRM o persoană urmărită penal pentru spionaj gestionează fluxul de documente din aceasta agenție. Al doilea exemplu este bazat pe informațiile mele și ale unei colege de presă, prin care am aflat cum decidenții au fost intoxicați cu informația falsă despre faptul că în Gastrade, compania care gestionează importurile de LNG de la Alexandroupolis, ar fi acționari din Federația Rusă, informație ce a condus la retragerea Romgaz în 2020 din asocierea inițială.

Concluzia este că azi, uitându-ne la involuția industriei energetice, România are caracteristicile unui „stat eșuat”, așa cum este descris de Dan Ungureanu: „[un stat poate eșua] din cauza unor conducători inepți. Poate eșua din cauza unor conducători atât de corupți, încît legile nu mai sunt respectate. Poate eșua cînd populația refuză să coopereze cu autoritățile. La noi, putem vorbi de toate aceste trăsături: un guvern cenzurat de către Parlament, un alt guvern care întîrzie să apară din certuri politicianiste, o populație care nu acceptă autoritatea statului din motive conspiraționiste.” Astfel României îi trebuie o resetare a tot ce a existat până acum în industria energetică și gândirea unor noi căi de a asigura energie economiei și populației pe prețuri acceptabile.

În actualul contex în care în sfârșit au apărut știri legate de spionajul rusesc în România, context în care în ultimile săptămâni apar fel de fel de scandaluri de spionaj și sabotaj în țările NATO, credem că îndepărtarea factorilor de influență străini și a corupției din zona de decizie a industriei energetice românești reprezintă o urgență. Momentul de față reprezintă un punct de cotitură, majoritatea economiilor europene se transformă pentru a face față noilor provocări lansate de Federația Rusă în ultima perioadă, evoluând către economii de război, în care energia este esențială în a le susține.

Notă: Prezentul articol se bazează pe comunicarea mea la Conferința « Marea Neagră în contextul geopolitic și strategic regional » desfășurată la Constanța în 25 aprilie 2023 și organizată de Forumul Securității Maritime și Asociația de Geopolitică Ion Conea.