Referendumul pentru aderarea la UE din Moldova a fost un eșec din cauza rezultatului strâns, scrie presa ucraineană. Printre cauzele acestui eșec se numără acțiunile directe ale Rusiei și faptul că în Moldova nu a avut loc o de-rusificare.
Republica Moldova, văzută de Ucraina drept un aliat natural
Ucraina și-a împărțit întoteauna aliații în trei categorii – de circumstanță, strategici și naturali. În prima categorie intră țările „vechii Europe” și Statele Unite. Ele pot să susțină Kievul, dar pot și să renunțe la această susținere – depinde de poziția lor geopolitică la moment. Cele strategice sunt țările din estul Europei – precum Polonia, România și Ungaria, dar și Slovacia, Cehia, Bulgaria. Sunt nevoite să susțină Ucraina întocmai pentru că altfel vor fi direct amenințate de Rusia: multe dintre ele ar avea chiar granițe directe cu rușii în cazul în care Ucraina cade. Cu atât mai ciudate sunt, având în vedere acest lucru, pozițiile Ungariei și Slovaciei, care strategic ar trebui să fie pe partea ucrainenilor.
Mai există și aliații naturali: pe de o parte, este Lituania (membră UE, legată de Ucraina prin însăși istoria celor două țări), Belarusul (care este în prezent, de fapt, ocupat de ruși), și cele două țări alături de care Ucraina „pășește pe drum european”: Georgia și Republica Moldova.
Ambele sunt țări cu conflicte înghețate și teritorii mai mult sau mai puțin direct ocupate de Rusia, care nu își dorește ca vreuna dintre ele să își continue parcursul european și încearcă să le mențină în sfera sa de influență încă de la prăbușirea URSS. Faptul că au fost incluse în același pachet al integrării europene cu Ucraina, odată cu declanșarea războiului la scară largă, i-a dat Rusiei un motiv în plus să privească Georgia și Republica Moldova drept ținte ale războiului său hibrid. În cei aproape trei ani care s-au scurs de la invazie, relațiile Georgiei cu Ucraina s-au deteriorat constant, la fel ca și cele cu Uniunea Europeană și Statele Unite. Rusia aproape că a reușit să întoarcă Georgia din drumul său european, iar alegerile de la începutul lui noiembrie vor arăta în ce măsură populația susține politica actualilor guvernanți din Visul Georgian.
Spre deosebire de guvernarea de la Tbilisi, cea de la Chișinău a rămas ferm pro-europeană și a menținut relații excelente cu Ucraina. Eforturile Rusiei, în acest caz, s-au axat pe subminarea guvernării și chiar îndepărtarea sa – în 2023 s-a vorbit despre planificarea unei lovituri de stat la Chișinău, informație care a fost făcută prima oară publică de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Moscova a purtat, de asemenea, o campanie puternică de dezinformare în încercarea de a slăbi sprijinul pentru integrarea europeană și ar fi cheltuit sume considerabile pentru a cumpăra sute de mii de voturi la alegerile prezidențiale și la referendum.
Referendumul privind aderarea la UE, un eșec
Chiar dacă referendumul pentru aderarea la UE a trecut, diferența mică de voturi i-a făcut pe majoritatea comentatorilor ucraineni să îl catalogheze drept „un eșec”. Unii dintre ei – de pildă Yevhen Hlibovytskyi – consideră că organizarea unui referendum a fost o greșeală întrucât oamenii au fost influențați de percepția pe care o au cu privire la performanțele guvernării, argumentele pro sau contra-UE intrând în plan secund. Ucraina și-a înscris în Constituție integrarea euro-atlantică, dar a făcut-o direct în Parlament, fără vreo consultare a populației.
Presa ucraineană observă că voturile diasporei sunt cele care au înclinat balanța și că „moldovenii dinăuntrul țării nu vor în UE. Unul dintre cei mai respectați analiști, Serhiy Sydorenko, a scris în Ukrainska Pravda că „victoria” electorală a Maiei Sandu s-a transformat „într-un dezastru”: „Vor fi consecințe negative pentru actualul guvern al Moldovei, pentru țară în ansamblu și pentru Ucraina. Paradoxul situației este că Sandu a câștigat, formal vorbind. Da, referendumul privind integrarea europeană a trecut. Alegătorii au susținut la limită amendamentele constituționale, iar acum legea fundamentală a Moldovei va include dispoziții privind integrarea sa europeană. Dar acest rezultat a fost asigurat de diaspora. În schimb, moldovenii din țara s-au opus apropierii de UE. Oponenții mișcării UE au câștigat în marea majoritate a regiunilor țării, în unele locuri primind până la 95% din voturi! Acest lucru va oferi Moscovei și actorilor pro-ruși o pârghie puternică pentru a pune la îndoială aspirațiile UE ale Moldovei și chiar pentru a-i submina integritatea.”
Artem Fylypenko, de la Institutul Național al Cercetărilor Strategice, consideră că cele mai serioase probleme abia încep, în condițiile în care Alexandr Stoianoglo este susținut de Rusia și peste un an va fi o bătălie și mai mare la parlamentare: „Banii și tehnologia fac legea. Rusia a aruncat resurse foarte mari în blocarea referendumului, și în general a obținut rezultatul dorit. Acum, toate aceste tehnologii vor fi aplicate cu succes în alegerile parlamentare, care sunt și mai importante decât cele prezidențiale, deoarece Moldova este încă o republică parlamentară.”
Politologul Oleksiy Koshel explică de ce rezultatul strâns la referendum poate fi considerat un eșec: „Pentru ca decizia să fie legitimă, pentru ca societatea să o accepte, nu ar trebui să existe dispute sau contradicții, iar decizia ar trebui să fi fost luată cu o majoritate largă.” Rezultatul strâns ar fi putut fi însă influențat de faptul că Rusia a încercat să cumpere 300 de mii de voturi, multe dintre ele în Găgăuzia: „Pentru noi [ucraineni – I.L.], concluzia ar trebui să fie aceeași: nu putem rezolva problema influenței ruse doar prin pași mici. Trebuie rezolvată fundamental, pentru că, chiar și în ciuda eforturilor mari ale Maiei Sandu, problema rămâne acolo. Rusia a cumpărat în Găgăuzia toate voturile pensionarilor și funcționarilor publici, fără excepție. Faceți calculele: aceasta reprezintă aproximativ o treime din electoratul găgăuz. Dacă luăm efectul cumulativ al rudelor și membrilor familiei, putem spune că au încercat să cumpere întreaga Găgăuzie în vrac [cu] 100 de euro pe lună pentru fiecare persoană. 100 de euro pe lună ca „ajutor” din partea Rusiei „frățești”. Ca urmare, este dificil să te aștepți la onestitate în alegeri și în referendum.”
Rezultatul referendumului, influențat de faptul că în Moldova nu a avut loc o de-rusificare
Rezultatul strâns al referendumului pare să fi fost influențat și de importanta minoritatea ucraineană din Republica Moldova. Spre deosebire de conaționalii lor din Ucraina, ucrainenii moldoveni sunt foarte rusificați și, respectiv, proruși. Deputatul Radei de la Blocul lui Poroșenko, Oleksiy Honcharenko, care a fost observator la scrutin, scrie: „Vorbim despre sute de mii de oameni. Din punct de vedere politic, acești oameni sunt foarte rusificați. Se uită la televiziunea rusă și știți restul.
Întrebare. Ce a făcut Ucraina în ultimii peste 30 de ani pentru a se asigura că acești oameni sunt, de asemenea, ucraineni din punct de vedere politic? Pentru ca numărul lor să nu scadă? Pentru ca copiii talentați din familiile lor să poată merge să studieze în Ucraina? Pentru ca ei să aibă pur și simplu ocazia de a afla mai multe despre patria lor etnică? Răspunsul: NIMIC. NICIODATĂ.
Nici măcar nu am mai avut ambasador în Moldova de ceva vreme. (...) Nici măcar nu vorbesc despre think tank-ul despre Moldova care ar trebui să fie în Ucraina. Și care pur și simplu nu există.”
Alegerile și referendumul din Moldova au fost comentate, în Ucraina, și pe rețelele de socializare, unde s-a amintit despre forța pe care rușii încă o au în Moldova. Denumirile rusești, panglicile lui Sf. Gheorghe, omniprezenta limbă rusă („De ce CEC-ul dublează informațiile în rusă?!” – scriu corespondenții ucraineni) – sunt prea multe lucruri demult uitate în Ucraina.