Războiul din Iran a generat reacții diverse la Moscova: indignare la nivel oficial, optimism economic, predicții privind iminența unei confruntări globale și temeri privind viitorul regimului Putin. În spațiul public au apărut chiar și critici, venite din zona naționaliștilor radicali, cu privire la reacția prea blândă a Kremlinului, dar și prognoze apocaliptice privind iminența unui război global.
În timp ce Kremlinul denunță „agresiunea occidentală”, o parte a comentatorilor/influenceri salută indirect creșterea prețurilor la petrol, pe care o prezintă drept o posibilă gură de aer pentru economia rusă și o resursă care va contribui la finalizarea „operațiunii militare speciale” în Ucraina.
În același timp, apare și o teamă mai puțin vizibilă: dacă Washingtonul poate lovi direct regimuri ostile, atunci nici Rusia nu este complet imună la un scenariu similar. La această îngrijorare se adaugă o suspiciune persistentă în cercurile pro-Kremlin: temerea că Occidentul ar putea încerca, în paralel, să cultive înțelegeri cu anumite elite politice din interiorul Rusiei, după modelul aplicat în Venezuela.
Atunci când nu ea e cea care atacă alte țări, Rusia ține foarte mult la principiile dreptului internațional
Discursul oficial al Moscovei s-a concentrat aproape exclusiv pe invocarea dreptului internațional. Reprezentanții Ministerului rus de Externe au calificat operațiunile militare ale SUA și Israelului drept o agresiune armată împotriva unui stat suveran. Din senin, Vladimir Putin a introdus și o dimensiune morală în discursul Kremlinului, afirmând că acțiunile SUA reprezintă o încălcare a normelor etice.
În același timp, moartea lui Ali Khamenei a fost privită la Moscova „cu indignare și profund regret”, iar oficialii ruși au transmis condoleanțe autorităților iraniene.
Nimic nou sub soare: același tip de discurs a fost folosit și după operațiunea americană din Venezuela, când Washingtonul l-a capturat pe președintele Nicolás Maduro în urma unei intervenții militare. De dreptul internațional și-a amintit Moscova și atunci când SUA au capturat primul petrolier sub pavilion rus, acuzând Washingtonul de „piraterie” și de încălcarea libertății de navigație.
Această invocare a dreptului internațional a fost ironizată de numeroși analiști ucraineni, care au acuzat cinismul Moscovei: Kremlinul descoperă principiile suveranității statelor atunci când sunt vizate regimuri aliate, dar le ignoră atunci când armata rusă bombardează orașe ucrainene și comite numeroase crime de război.
În același timp, în spațiul mediatic pro-Kremlin au apărut și reacții critice față de limitele acestei poziții oficiale. Unii comentatori apropiați propagandei ruse au remarcat că Moscova nu poate face, în acest moment, mai mult decât să condamne atacurile și să își exprime indignarea. Pe canalele de Telegram apropiate de naționaliștii ruși, acest tip de reacție diplomatică este adesea descris ca o simplă „exprimare repetată a îngrijorării”, formulă folosită pentru a sugera lipsa unor acțiuni concrete. În această logică se înscriu și declarațiile purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care anunța că Vladimir Putin urmează „să transmită Iranului îngrijorarea statelor din Orientul Mijlociu cu privire la loviturile asupra infrastructurii lor”.
Naționaliștii ruși văd războiul din Iran prin prisma competiției SUA – Rusia și vor o reacție mai dură a Moscovei
Reacția oficială a Moscovei, redusă în mare parte la exprimarea îngrijorării, este privită cu scepticism în mediile conservator-naționaliste rusești, unde apar tot mai frecvent critici – uneori voalate – la adresa Kremlinului. În aceste cercuri, reproșurile nu vizează o eventuală retragere din războiul din Ucraina sau o apropiere de Occident, ci dimpotrivă: se cere o linie mult mai dură și mai combativă împotriva a ceea ce este descris drept „imperialismul occidental”.
Canalul Telegram al propagandistului rus Vladimir Soloviov (1,17 milioane de urmăritori) a prezentat conflictul ca pe o dovadă că SUA împing lumea spre o nouă fază a confruntării globale. Într-un mesaj redistribuit de acest canal se spune că Rusia este obligată să continue războiul din Ucraina, care devine o „misiune fundamentală” pentru existența statului rus.
Pe același canal au fost distribuite și informații despre posibilitatea unei escaladări militare mai largi, inclusiv despre scenarii în care SUA ar putea lovi infrastructura nucleară iraniană. Astfel de mesaje sunt prezentate în spațiul propagandistic rus ca dovezi ale agresivității politicii externe americane și ale faptului că Washingtonul ar fi pregătit să utilizeze forța militară, în timp ce Rusia este tot mai pasivă.
Filosoful ultranaționalist Aleksandr Dughin a sugerat că evoluțiile din Iran ar putea avea consecințe directe pentru Rusia, avertizând că prăbușirea regimului de la Teheran ar muta presiunea occidentală mai aproape de spațiul rusesc. Ideea nu este însă nouă în discursul său: încă din iunie 2025, Dughin afirma că destabilizarea Iranului ar putea apropia conflictul de Rusia, susținând că „dacă Iranul cade, noi suntem următorii”.
În presa naționalistă rusă, reacțiile au fost extrem de virulente. În timp ce portalul Tsargrad, apropiat de cercurile militare și de serviciile de informații, susține că operațiunile militare împotriva Iranului reprezintă o încercare directă a Washingtonului de consolida dominația americană în lume, publicația Stoletie adoptă un ton mult mai tăios, catalogând acțiunile SUA și ale Israelului drept un „act nesăbuit” care împinge regiunea spre o catastrofă radiologică. Stoletie descrie actualul sistem politic american drept un „regim Epstein”, comparând guvernele occidentale cu o rețea infracțională. În ansamblu, pentru mulți dintre acești comentatori, reacția Kremlinului este un semn de slăbiciune în relația cu Occidentul.
În același timp, canalul de Telegram Rybar, administrat de fostul angajat al Ministerului rus al Apărării Mihail Zvinciuk și urmărit de peste 1,3 milioane de abonați, scrie că noua etapă a confruntării americano-iraniene este pentru Washington ca „un paratrăsnet politic” menit să distragă atenția de la problemele interne ale SUA. Potrivit Rybar, declanșarea operațiunii militare împotriva Iranului coincide cu o perioadă dificilă pentru administrația americană, marcată de scandaluri politice, tensiuni interne și de slăbirea pozițiilor Partidului Republican înaintea alegerilor. Totuși, scrie Rybar, dacă operațiunea militară se prelungește sau produce pierderi semnificative pentru SUA, conflictul riscă să se transforme într-o catastrofă pentru Casa Albă.
Războiul din Iran văzut de optimiștii de la Moscova: Rusia face bani, Europa suferă economic, Ucraina își pierde sprijinul
Au existat însă și voci care au analizat situația printr-o lentilă strict economică. Creșterea prețului petrolului a fost interpretată ca o evoluție favorabilă pentru Moscova, întrucât veniturile din exporturile de energie rămân una dintre principalele surse de finanțare ale bugetului rus și ale războiului din Ucraina. După atacuri, cotația petrolului a depășit pragul de 100 de dolari pe baril, iar agenția rusă TASS a remarcat că această evoluție „îmbunătățește perspectivele pentru Rusia”, sugerând că scumpirea energiei ar putea aduce venituri suplimentare economiei ruse și ar oferi, cel puțin temporar, un sentiment de stabilitate într-un context economic dominat de sancțiuni.
În presa pro-Kremlin, această interpretare este dusă mai departe și legată direct de războiul din Ucraina. Portalul Ukraina.ru scrie că un război prelungit ar putea redirecționa atenția Washingtonului spre Orientul Mijlociu și va reduce sprijinul militar pentru Kiev. Politologul Malek Dudakov afirmă că „tema Ucrainei va primi mult mai puțină atenție”, iar o parte din resursele militare occidentale nu vor mai ajunge la Kiev.
Autorii și experții citați de Ukraina.ru, care face parte din grupul Russia Todey, sugerează că efectele economice ale războiului din Orientul Mijlociu vor lovi în primul rând Europa. Scumpirea energiei este un avantaj pentru Rusia, dar și un factor ca va reduce și mai mult susținerea UE pentru Ucraina. Politologul Timofei Borisov, editorialist la „Rossiiskaia gazeta” afirmă că, în contextul scumpirilor cauzate de blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran, Ucraina va deveni o povară pentru Occident. UE va trebui să ajute Ucraina într-un moment în care acest sprijin devine tot mai scump. Borisov susține că întrebarea centrală pentru europeni este „la ce preț și de unde” vor achiziționa acum gazul, inclusiv pentru Ucraina.
Astfel, pornind de la un calcul economic legat de piața energiei, unele surse pro-Kremlin formulează prognoze optimiste: războiul din Orientul Mijlociu ar putea aduce Moscovei atât resurse financiare suplimentare, cât și un avantaj indirect în războiul din Ucraina.
Temeri privind răsturnarea regimului Putin
Criza din Iran a scos în prim plan și o serie de discuții despre posibila destabilizare a regimului Putin de către Occident. În această cheie, autoritățile au explicat și inițiativa de a bloca Telegramul pe teritoriul Rusiei începând cu 1 aprilie. Oficialii ruși au susținut că platforma este utilizată de servicii străine, inclusiv de structuri coordonate de NATO și de Ucraina, pentru organizarea unor acțiuni de sabotaj în interiorul Rusiei.
Blogerii ruși pro-război discută frecvent despre strategiile și riscurile occidentale de slăbire a regimului Putin. Primul risc este cel al unei intervenții militare directe. Totuși, acest scenariu este în general considerat improbabil, deoarece Rusia este o putere nucleară capabilă să riposteze. Din acest motiv, evoluții precum criza din Iran nu sunt văzute ca un model care ar putea fi replicat împotriva Moscovei. În schimb, îngrijorarea este legată mai ales de apropierea unor conflicte de frontierele Rusiei și de impactul lor asupra intereselor strategice ruse în Asia.
Mult mai des este invocat însă un al doilea risc, descris în comentariile din presa și mediile politice ruse drept „scenariul venezuelean”. Acesta presupune o presiune economică prelungită, sancțiuni, izolare diplomatică și încercări de a provoca o fracturare în interiorul elitelor politice și economice.
Vitaliy Portnikov, jurnalist ucrainean, prezent frecvent în spațiul media rusofon și cunoscător al mediului politic rus după anii în care a lucrat la Moscova, a declarat că una dintre temerile centrale ale Kremlinului după crizele din Venezuela și Iran este posibilitatea unei fracturi în interiorul elitei politice ruse. Într-un interviu acordat jurnalistului rus Evgheni Kisiliov, acesta a subliniat că izolarea economică a Rusiei și restricțiile impuse oligarhilor pot crea, în timp, condițiile necesare pentru ca o parte a elitei să caute o normalizare a relațiilor cu Washingtonul. În această logică, perspectiva unui scenariu similar celui din Venezuela funcționează ca o veritabilă sperietoare pentru Vladimir Putin, iar tensiunile regionale, inclusiv conflictul din Iran, sporesc incertitudinile din interiorul mediilor apropiate puterii.
Pentru un sistem construit pe frică, pe fidelitatea cercurilor de putere și pe controlul resurselor economice, riscul ca anumite segmente ale elitei să inițieze negocieri informale cu SUA este perceput de Putin ca o amenințare existențială. Kremlinul va încerca tot mai mult să își consolideze controlul asupra elitelor pentru a menține stabilitatea regimului.
În această logică, controlul asupra spațiului informațional completează controlul asupra elitelor: oficial, restricționarea platformei Telegram este justificată de autorități prin necesitatea de a preveni influența externă asupra populației; neoficial însă, platforma reprezintă și un spațiu tot mai dificil de controlat de Kremlin, în care funcționează numeroase canale cu milioane de abonați, unele administrate de diferite grupuri din interiorul elitei politice, inclusiv de oligarhi.
Rămâne neclar dacă restricționarea Telegramului este determinată de teama influenței externe, de riscul unor revolte stradale sau de suspiciunea Kremlinului că platforma a devenit un instrument al unor grupuri din interiorul elitei – inclusiv al oligarhilor – care ar putea fi folosit pentru a pregăti și a justifica un complot împotriva lui Putin.
