Presa, blogerii, dar și unii oficiali ruși acuză SUA de piraterie și încălcarea dreptului internațional după ce un petrolier venezuelean sub pavilion rusesc a fost capturat de forțele americane. Cu toții par să fi uitat de războiul de tip imperial și crimele de război din Ucraina, care reprezinta doar cele mai recente dintr-o lungă serie de violări ale dreptului internațional comise de Rusia.
Bella-1 spărsese blocada impusă de SUA petrolierelor cu care Venezuela încălca sancțiunile Washingtonului. În timp ce nava era urmărită, în Atlantic, de americani, echipajul a desenat la repezeală pe ea steagul Rusiei, a redenumit-o Marinera, iar Moscova a înregistrat-o în acte – fără a o verifica, deși chiar legea rusă cere acest lucru – sub pavilion rusesc.
Capturarea petrolierului este exploatată de presa și oficialii de la Moscova pentru a construi o narațiune geopolitică amplă, în care incidentul este prezentat drept dovadă a „pirateriei” americane, a abandonării dreptului internațional și a unei strategii de sabotare a negocierilor de pace privind Ucraina.
Marinera este transformată într-o piesă a unui puzzle mai larg, care reunește operațiunea americană din Venezuela soldată cu capturarea lui Nicolás Maduro, noua „geopolitică a petrolului” promovată de Washington și războiul din Ucraina, unde Volodimir Zelenski este prezentat ca beneficiind de moment pentru a cere intensificarea presiunilor asupra Kremlinului.
„Piraterie”, „neocolonialism” și încălcarea dreptului internațional
Prima interpretare în spațiul media rusesc este cea a „pirateriei”. Interfax notează reacțiile MAE și ale Ministerului Transporturilor de la Moscova, care califică operațiunea SUA drept „o aplicare nejustificată a forței” împotriva unei nave civile. Moscova cere Washingtonului „să revină la normele dreptului internațional al navigației” și insistă că niciun stat nu are dreptul să intervină prin forță asupra unei nave aflate sub jurisdicția altui stat.
Agenția TASS a sintetizat poziția în termenii preferați de Kremlin când se vorbește despre sancțiuni occidentale: „piraterie”, încălcarea Convenției ONU asupra dreptului mării și sabotaj.
Diplomația de la Moscova a declarat că strategia americană de stabilire a unui control nelimitat al Washingtonului asupra resurselor naturale ale Venezuelei este „extrem de cinică” și se aliniază unei doctrine neocolonialiste. Moscova susține că autoritățile americane fuseseră informate oficial, în mai multe rânduri, despre afilierea națională a navei și „statutul său civil și pașnic”. Prin urmare, spun oficialii ruși, nu exista niciun temei pentru a specula că petrolierul naviga „fără pavilion” sau „sub pavilion fals”.
Comentatorii pro-război vor ca Rusia să reacționeze dur
Au urmat o serie de explicații geopolitice specifice Moscovei. Sancțiunile americane, introduse în contextul războiului din Ucraina, sunt prezentate drept un simplu pretext pentru preluarea controlului asupra petrolului venezuelean. Cazul Marinera este interpretat ca expresia dorinței SUA de a controla „bogățiile naturale ale Venezuelei” și de a elimina influența Rusiei și Chinei din regiune. Canalele Telegram pro-Kremlin amplifică această narațiune, vorbind despre o „blocadă maritimă” și despre demonstrații de forță menite să intimideze nu doar Caracasul, ci și actorii internaționali care îl sprijină.
Corespondentul de război rus Aleksandr Koț avertizează pe Telegram că este necesară „o reacție dură”, nu doar prin declarații diplomatice, susținând că lipsa unui răspuns ferm din partea Rusiei îl încurajează pe Donald Trump să trateze Rusia „ca pe o foarte mare Venezuela” și să escaladeze presiunile, inclusiv pe dosarul ucrainean, cu riscul unei confruntări militare directe și chiar al unui conflict nuclear. Koț critică poziția Moscovei, spunând că dacă nu se va reacționa mai ferm și mai curajos, „în Marea Neagră vor intra purtătoarele de rachete Tomahawk”.
Alți comentatori ruși au transformat petrolierul într-un simbol al suveranității. În compilațiile de reacții difuzate de postul de televiziune RTVI și în comentariile politicienilor ruși, pavilionul este descris ca un echivalent al teritoriului național, iar atingerea lui de către SUA ca o crimă, ceea ce ar legitima, în logica propagandistică, un răspuns mai dur.
Vicepreședintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat: „o invazie militară împotriva Rusiei”
Canalul de Telegram „Voenni Osvedomitel” (Informator militar) se declară profund îngrijorat de acest episod, subliniind că incidentul ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a Rusiei de a-și proteja navele comerciale în apele neutre. Potrivit RIA Novosti, la bordul petrolierului Marinera se aflau 28 de persoane: 17 ucraineni, 6 georgieni, 3 indieni și doar 2 ruși. Este subliniat „pericolul pentru civili”, sugerând că operațiunea ar fi pus în pericol vieți omenești, în special în condiții meteo dificile.
Publicația EADaily relatează, citând canalul de analiză militară Rybar, că în momentul în care marina SUA a capturat petrolierul nu se aflau nave ale Flotei Ruse în imediata apropiere a vasului. Această informație fusese transmisă presei de mai multe surse oficiale americane și este de notat că nici americanii, nici rușii nu au prezentat dovezi în sprijinul afirmației. Este clar însă că imaginea Rusiei ar fi mult mai șifonată dacă petrolierul ar fi fost capturat chiar de sub nasul marinei sale de război, așa că Moscova are doar de câștigat spunând că n-a avut nicio navă în zonă.
În opinia canalului „Rybar”, capturarea petrolierului pe un motiv „inventat” creează un precedent periculos, care poate justifica viitoare operațiuni împotriva așa-numitei „flote din umbră” a Rusiei, nu doar în Atlantic, ci și în alte regiuni ale lumii. Totodată, EADaily scrie că primul vicepreședinte al Comisiei de Apărare din Duma de Stat, Aleksei Juravliov, a calificat capturarea navei drept un act ce poate fi interpretat ca „o invazie militară împotriva Rusiei”, subliniind gravitatea politică și militară a incidentului. În opinia lui Juravliov, este nevoie de un răspuns dur, inclusiv acțiuni militare directe, deoarece „metodele diplomatice sunt epuizate”.
După ce au blocat chiar ei procesul de pace din Ucraina, rușii folosesc incidentul cu petrolierul pentru a spune că americanii sunt de vină
Un alt fir narativ leagă incidentul de dosarul ucrainean. Potrivit RTVI demonstrația de forță din Atlantic este un semnal politic pentru negocierile privind Ucraina. În această interpretare, reacția Kievului este prezentată drept dovadă că episodul petrolierului se înscrie într-o strategie mai amplă de constrângere a Rusiei și de susținere a poziției lui Volodimir Zelenski de către SUA.
Politologul rus Oleg Ivanov, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului rus de Externe, a declarat pentru Ukraina.ru că sechestrarea petrolierului va afecta serios dialogul dintre Rusia și Statele Unite pe tema Ucrainei. În opinia sa, deși măsura poate fi explicată din punct de vedere legal, ea deteriorează climatul politic necesar negocierilor și introduce o presiune suplimentară care ar putea duce chiar la blocarea acestora, mai ales dacă Washingtonul va decide să deschidă dosare penale împotriva membrilor echipajului. Ivanov susține că acțiunile SUA intră în contradicție cu dorința declarată a președintelui Donald Trump de a încheia rapid conflictul din Ucraina, în timp ce Rusia va fi nevoită să continuă operațiunile militare, întărindu-și poziția de negociere pe baza situației de pe teren. Este omis faptul că sancțiunile anti-ruse au fost introduse de Occident întocmai pentru a opri războiul din Ucraina și a lăsa Rusia fără resurse financiare.
Ca de obicei, rușii omit și faptul că ei sunt cei care sabotează procesul de pace. Cel mai recent exemplu în acest sens a venit la sfârșitul lunii decembrie când, după progresele înregistrate în discuțiile Trump – Zelenski pe marginea planului de pace american, Moscova a pretins că ucrainenii au atacat cu drone o reședință a lui Putin și a spus că, date fiind noile circumstanțe, va trebui să își revizuiască poziția cu privire la negocieri. Ucraina, CIA-ul și însuși Donald Trump au spus că rușii mint și nu a avut loc niciun atac.
Rusia se plânge, cu ipocrizie, că americanii au înlocuit dreptul internațional cu „dreptul celui mai puternic”
Reacțiile din ecosistemul mediatic pro-Kremlin la incidentul cu petrolierul nu sunt omogene și includ, pe alocuri, accente critice surprinzătoare la adresa conducerii Rusiei. Aceste elemente sunt însă rapid absorbite într-un cadru narativ mai larg, menit să transforme episodul într-o confruntare simbolică din care Rusia ar ieși, în cele din urmă, avantajoasă. Critica punctuală este astfel neutralizată printr-o reinterpretare propagandistică, în care eșecul/slăbiciunea este prezentată drept dovadă a agresivității Occidentului și a importanței strategice a Rusiei la nivel global.
Moscova mută discuția dintr-o zonă incomodă – ocolirea sancțiunilor occidentale și existența unei „flote din umbră” – într-una mult mai favorabilă: acuzația că Statele Unite urmăresc controlul resurselor energetice ale statelor suverane. În această cheie, capturarea petrolierului Marinera devine o expresie a „lăcomiei geopolitice” americane.
Presa rusă leagă sancțiunile impuse de SUA în legătură cu invadarea Ucrainei de utilizarea forței militare, sugerând că Occidentul ar fi abandonat regulile internaționale. Dacă Statele Unite pot captura un șef de stat precum Nicolás Maduro și pot intercepta o navă civilă în apele internaționale, mesajul – transmis insistent în presă și pe canalele Telegram pro-Kremlin – este că dreptul internațional a fost înlocuit de „dreptul celui mai puternic”. Această asociere permite Moscovei să prezinte propriile încălcări ale regimului sancțiunilor drept reacții defensive într-o lume în care regulile ar fi fost deja suspendate de Occident. În această logică, dacă Washingtonul recurge la operațiuni militare în Venezuela, Rusia ar avea dreptul moral și istoric de a acționa în zonele sale de influență, în special în spațiul post-sovietic. Dacă războiul din Ucraina va continua, de vină vor fi SUA și Kievul, nicidecum Moscova, potrivit propagandei pro-Kremlin.
Din nou, rușii își arată ipocrizia, trecând peste faptul că Moscova a fost cea care a dat tonul încălcării legislației internaționale și a făcut-o într-un mod flagrant – cel mai recent prin războiul de tip imperial din Ucraina și numeroasele crime de război care au fost comise de forțele sale acolo, crime care au dus la inculparea lui Vladimir Putin de către Curtea Penală Internațioanală.
