La 18 decembrie 2025, președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a anunțat că rachete rusești Oreșnik au fost amplasate în țara sa. Declarația a fost confirmată la 30 decembrie de Ministerul Apărării din Rusia.
Lukașenko părea să-și îndeplinească astfel o promisiune făcută cu un an înainte, pe 10 decembrie 2024, la mai puțin de o lună după prima utilizare în luptă a rachetei „Oreșnik” de către Rusia, când a declarat că a discutat cu Putin despre amplasarea acestui sistem balistic pe teritoriul Belarusului: „Avem aproximativ treizeci de astfel de amplasamente. Vom alege dintre ele, deoarece distanța până la ținte trebuie să fie minimă. Vom amplasa sistemele și le vom îndrepta către ținte. Probabil ați observat că am avut o singură condiție pentru Putin: Noi, aici în Belarus, vom stabili țintele, nu rușii. Dar voi ne veți ajuta să operăm sistemele. Adică, Doamne ferește să se ajungă vreodată la asta, am apăsa butonul împreună. Dar țintele vor fi alese de noi. El a fost de acord”.
„Oreșnik” are la bază proiectul de rachete balistice „Rubezh”, întrerupt în 2018, când comandamentul militar rus a decis că nu are perspective. Oficial, Ministerul Apărării rus nu a prezentat caracteristicile tactice și tehnice ale rachetei. Cu toate acestea, se crede că racheta este de rază medie (având o rază maximă de 5.500 de kilometri) și hipersonică (viteza maximă de aproximativ 12.300 km/h). Surse rusești susțin că racheta „Oreșnik” poate fi doborâtă doar în prima etapă a zborului – imediat după lansare, iar în apropierea țintei este invulnerabilă.
Există vreun sistem „Oreșnik” în Belarus?
Există un singur loc cunoscut in Belarus care se presupune că găzduiește rachete Oreșnik – aerodromul Kryčaŭ-6, situat în estul Belarusului, la doar 5 km de granița cu Rusia. Având în vedere raza de acțiune posibilă de 5.500 de kilometri, chiar și de la locul de amplasare din extremitatea estică a Belarusului Oreșnik ar putea ajunge până în Groenlanda, fără a mai menționa toate țintele posibile din Europa și Orientul Mijlociu.
Cu toate acestea, nu se știe de fapt dacă rachetele Oreșnik au fost deja aduse în Belarus. BELPOL – asociația foștilor ofițeri militari și de securitate din Belarus care s-au aliat poporului și forțelor democratice în 2020, a prezentat o anchetă completă pe această temă, care pune la îndoială existența unei astfel de desfășurări. În primul rând, nu există informații despre livrarea armelor în Belarus din surse ale companiei feroviare belaruse.
Mai mult, la 30 decembrie, când au fost difuzate imagini care arătau presupusele sisteme Oreșnik desfășurate în Belarus, în acestea se puteau vedea doar trei vehicule, fără lansatorul de rachete propriu-zis. Așadar, nici măcar un singur sistem, deși Lukașenko se lăudase cu până la zece, ceea ce ar însemna că un întreg regiment al Forțelor Strategice Ruse ar trebui să fie staționat în Belarus. Până în prezent, nu au fost create facilități pentru acest tip de desfășurare.
Belarus are o densitate destul de mare a populației, astfel încât o coloană lungă de câteva sute de metri pe una din șoselele sale nu ar trece neobservată: o divizie a Forțelor Strategice Ruse (trei sisteme cu lansatoare) include zeci de vehicule de diverse tipuri. Apoi, se pune problema focoaselor nucleare, care necesită spații suplimentare pentru depozitare și întreținere. Așadar, în acest moment este imposibil să se afirme dacă acest sistem de rachete este sau nu desfășurat la scară largă în Belarus.
Având în vedere faptul că, după anunțul lui Lukașenko, au trecut 12 zile până la difuzarea imaginilor cu Oreshnik, se poate presupune că filmarea a fost doar un element de propagandă menit atât să-l ajute pe liderul belarus să-și salveze imaginea, cât și pe Vladimir Putin să arate că este gata să-și ajute cel mai apropiat aliat.
„O armă pe jumătate belarusă”
Un alt lucru cu care se mândrește Lukașenko este participarea semnificativă a industriei militare belaruse la dezvoltarea sistemului „Oreșnik”. El a afirmat de câteva ori că această armă este „cel puțin pe jumătate belarusă”. În decembrie 2024, de exemplu, el a spus că rușii vor furniza doar racheta pentru sistem : „În sistemul Oreșnik, întreaga platformă de lansare este belarusă – cu excepția rachetei în sine. Nivelul de localizare este extrem de ridicat. I-am spus [lui Putin]: Nu se pune problema rachetei. Dacă este necesar, o putem dezvolta împreună – avem suficientă expertiză în acest domeniu și vom ajuta, așa cum am făcut și în cazul centralei nucleare. Dar vom produce noi înșine platforma de lansare – fabrica MZKT se va ocupa de asta. Ei produc echipamente chiar mai sofisticate decât acesta. Așadar, să mergem mai departe împreună”.
Industria militară din Belarus are o oarecare experiență în crearea de platforme de lansare pentru sisteme balistice: de exemplu, a produs sistemul de lansare multiplă de rachete (MLRS) „Polonaise”, pus în serviciul armatei belaruse în 2015. Încercările de a merge un pas mai departe și a moderniza această armă într-un sistem tactic operațional de rachete nu au avut însă succes. Potrivit experților, „Oreșnik” se bazează probabil pe șasiul cu roți produs de MXKT, dar nu se știe nimic despre alte elemente produse în Belarus. În prezent, nu s-a găsit nicio dovadă a participării industriei militare belaruse la acest proiect: de exemplu, ancheta BELPOL menționată mai sus arată lipsa totală a dovezilor – Rusia însăși nu a dezvăluit niciodată detalii despre sistemul de rachete, componentele sale sau liniile de producție. Astfel, declarația lui Putin privind introducerea în producția de serie a sistemului Oreșnik este, de asemenea, îndoielnică.
Revenind la Belarus, propaganda Minskului prezintă întotdeauna noile produse ale industriei militare ca fiind tehnologii revoluționare, așa că dacă ar fi avut loc vreo evoluție semnificativă în zona sistemelor de rachete, cu siguranță că aceasta ar fi fost anunțată cu surle și trâmbițe.
Amenințarea dușmanilor externi și interni
Propaganda nu se concentrează pe detalii tehnice, ci mai degrabă pe contextul politic. Trebuie remarcat faptul că, în timp ce le vorbea subalternilor săi despre desfășurarea sistemelor Oreșnik în Belarus, Lukașenko a afirmat că acestea au un rol disuasiv: „Și dacă se vor îndrepta împotriva noastră? Ce, credeți că ne vor mângâia pe cap? Vor fi lansate atacuri împotriva noastră. Și vor lansa atacuri – cum se spune la modă – împotriva centrelor de luare a deciziilor. Împotriva noastră, a voastră și a mea. Acesta este punctul principal. De aceea facem totul pentru a preveni războiul”. Desfășurarea armelor nucleare strategice rusești și încălcarea dreptului internațional pot fi prezentate ca mijloace de prevenire a războiului numai unui public care nu are deloc spirit critic și niciun fel de înțelegere a felului în care merg lucrurile.
Principala temă a propagandei e legată de presupusa influență a lui Lukașenko asupra posibilei utilizări a armelor nucleare (inclusiv Oreșnik) de pe teritoriul Belarusului. Lukașenko insistă că el este cel care va lua decizia privind lansarea rachetelor. Împreună cu Putin, desigur. Data trecută, Lukașenko a amenințat Lituania în felul următor: „Oreșnik este o armă terifiantă. Va intra în serviciul de luptă în decembrie. Pentru ce? Vreau ca ei să înțeleagă că putem lovi dacă lucrurile se înrăutățesc. Ne vom așeza la masă cu Putin, vom lua o decizie și vom lovi”.
Subliniem încă o dată: sistemele Oreșnik sunt rusești și sunt operate de ruși – videoclipul menționat mai sus, realizat de propaganda regimului Lukașenko, arată un ofițer rus vorbind despre îndatoririle sale în Belarus. În mintea dictatorului, influența sa ipotetică asupra deciziilor nucleare ale lui Putin îi sporește relevanța pe scena internațională. Cu toate acestea, rezultatul real este exact opusul – pentru Occident, Belarus este doar o tabără militară rusească, nu un jucător independent. Și chiar dacă este doar o punere în scenă de ochii lumii, desfășurarea sistemelor Oreșnik sporește dependența Minskului de Moscova.
