La sfârșitul lunii iulie, societatea estonă s-a trezit în mijlocul unei controverse aprinse. Motivul a fost o reclamă a producătorului de carne Rannarootsi, care exploata tema războiului din Ucraina.
Imaginea înfățișa doi bărbați musculoși, îmbrăcați în tricouri cu steagul Ucrainei, care preparau carne la grătar. În fundal se vedea cum spre cer se ridică nori de fum, trezind în mintea multor estoni imaginea recentelor atacuri ucrainene cu drone asupra terminalelor petroliere rusești din Ust-Luga. Sloganul era: „Grătarul potrivit va face ceapa amară să devină dulce”.
Jocul de cuvinte era de neratat. În limba estonă, cuvântul sibul („ceapă”) este folosit, de asemenea, ca termen peiorativ pentru ruși. Insulta are o gamă largă de semnificații, de la locuitori ai regiunii de frontieră cu Rusia din jurul lacului Peipus până la etnici ruși slab integrați despre care se crede că așteaptă sosirea lui Putin sau, pur și simplu, vorbitori de limbă rusă în general. Cu alte cuvinte, reclama sugera practic prăjirea rușilor furioși ca aceștia să devină mai comestibili.
O reclamă greu de înghițit
Mai mulți lideri de opinie rusofoni au cerut imediat boicotarea produselor companiei. „Ideea e ca toți cei care cumpără cârnații voștri să creadă că mănâncă un dușman carbonizat? Sau poate că nu înțeleg limbajul marketingului? Ce idioți. Cum se spune, pentru unii ciumă, pentru alții mumă. Rannarootsi – never again”, a scris pe rețelele sociale eurodeputata Yana Toom. Postarea ei s-a răspândit rapid și a stârnit reacții extrem de divergente.
În timp ce majoritatea vorbitorilor de limbă rusă din Estonia – și aproape toți politicienii din Partidul de Centru care au comentat subiectul – au susținut poziția lui Toom, alții au criticat-o. Printre critici s-au numărat emigranți ruși care s-au mutat în Estonia după invazia pe scară largă a Ucrainei. „Ei bine, poate că tocmai datorită acelor atacuri din regiunea Leningrad, oamenii din Estonia pot astăzi să-și frigă cârnații pe grătar în loc să se apere împotriva provocărilor unui vecin nebun”, a scris unul dintre ei.
Unii politicieni rusofoni, care fac parte din alte formațiuni politice, au adoptat o poziție și mai dură față de cei care criticau reclama.
„Asta nu face decât să demonstreze ceea ce știam deja, chiar dacă era clar încă de la început. Se pare că moralmente inacceptabilă nu este agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, ci o reclamă a celor de la Rannarootsi. Asta îi scandalizează pe cei din Partidul de Centru și îi face să se simtă jigniți. Ei poftim! Partidul de Centru – busola morală a Estoniei!”, a scris Maria Jufereva-Skuratovski, o fostă membră a Partidului de Centru, actualmente deputată din partea Partidului Reformist, aflat la guvernare.
Politicienii vorbitori de estonă au fost și mai categorici, echivalând, cu puține excepții, rusofonii ofensați de reclamă cu susținătorii războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
„Mă duc direct la magazin să-mi fac provizii de produse marca Rannarootsi. Dacă Yana Toom îndeamnă la un boicot total, trebuie să mă grăbesc până se epuizează stocul. Cinci ani de masacru în Ucraina nu i-au făcut să simpatizeze cu victimele, dar acum provoacă isterie pentru că, chipurile, ar fi fost rănite sentimentele statului agresor”, a scris Anti Poolamets, deputat al partidului de extremă dreapta EKRE.
„Lumea este nedreaptă”, constată intelectualul Ilmar Raag. „Nu toți vorbitorii de limbă rusă ca limbă maternă sunt teroriști și nu toți susțin agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Și totuși, Vladimir Putin a luat ostatică întreaga comunitate vorbitoare de limbă rusă, deoarece el și complicii săi au asociat în repetate rânduri acest război cu identitatea rusă, civilizația rusă, patria rusă și ortodoxia rusă. Astăzi, să fii rus este ceva ambiguu”.
Raag subliniază că scandalul publicitar nu s-ar fi produs dacă nu ar fi existat agresiunea rusă. „Termenul jignitor sibul există doar pentru a-i desemna – la fel ca Ivan sau orci – pe acei ruși care consideră că părinții lor ruși le-au conferit de la naștere o superioritate divină față de celelalte popoare”, scrie el.
Judecând după numărul de redistribuiri, această opinie s-a dovedit populară în rândul intelectualității estoniene. În același timp, este suficient să studiem contextul utilizării acestui cuvânt pentru a înțelege că avem de-a face doar cu una dintre semnificațiile sale. Și dacă în reclamă ar fi fost folosită o denumire la fel de jignitoare pentru ucraineni, evrei sau persoane de culoare, cu siguranță că reacția publicului ar fi fost cu totul alta.
Teren fertil pentru resentimente
Această controversă ilustrează starea actuală a relațiilor interetnice din Estonia. Problema este deosebit de acută în regiunea de frontieră Ida-Virumaa, unde majoritatea populației este vorbitoare de limbă rusă.
Rusofonii ocupă, în general, o poziție socială inferioară față de etnicii estonieni. Nivelul lor mediu de trai este mai scăzut, sunt subreprezentați la diversele niveluri ale administrației și joacă un rol mai redus în procesul de luare a deciziilor politice. Deși rușii reprezintă aproximativ un sfert din populația Estoniei, doar șapte dintre cei 101 de membri ai Parlamentului unicameral Riigikogu sunt rusofoni – și toți aparțin aceluiași partid politic sau au făcut carieră în cadrul acestuia.
Disparitatea este vizibilă chiar și în rândul copiilor. Elevii estonieni obțin în mod constant rezultate mai bune decât colegii lor rusofoni în cadrul evaluărilor educaționale internaționale. De remarcat este și faptul că unele personalități publice estoniene atribuie această diferență nu unor factori socio-economici sau lingvistici, ci unor caracteristici culturale, ba chiar unor „diferențe în ceea ce privește abilitățile cognitive” – o argumentație pe care mulți rusofoni o percep drept rasistă.
O serie de politici guvernamentale recente au fost, de asemenea, interpretate de o parte a comunității rusofone ca fiind discriminatorii. Printre acestea se numără privarea cetățenilor ruși cu reședință permanentă în Estonia de dreptul de a vota la alegerile municipale (în condițiile în care aceștia nu pot obține automat cetățenia estoniană); legislația îndreptată împotriva celei mai populare Biserici Ortodoxe din țară, care rămâne subordonată Patriarhiei de la Moscova; reforma în curs de desfășurare a școlilor cu predare în limba rusă; redenumirea instituțiilor culturale prin eliminarea cuvântului „rus” din denumirile acestora; și, în general, eliminarea treptată a limbii ruse din viața publică.
Uneori, discursul public din Estonia la adresa rușilor ajunge să fie aproape la fel de ostil ca retorica mass-mediei de stat ruse la adresa estonienilor. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este doar unul dintre factorii care intensifică aceste tensiuni. O opinie larg răspândită consideră populația rusofonă din Estonia drept o moștenire grea a ocupației sovietice, în ciuda declinului rapid al populației țării și a nevoii crescânde atât de forță de muncă, cât și de consumatori.
În același timp, familiile mixte ruso-estone nu sunt deloc o raritate. De la lansarea reformei educaționale, tot mai mulți părinți vorbitori de limbă rusă au început să-și înscrie copiii la școli cu predare în limba estonă. În orașele mari, integrarea se realizează în mare parte la locul de muncă, în timp ce în orașele mai mici și în zonele rurale aceasta se produce adesea mai natural și mai rapid. Atunci când membrii minorității rusofone vorbesc fluent limba estonă și nu sunt sub influența mass-mediei pro-Kremlin, tensiunile etnice sunt practic inexistente în relațiile interpersonale cotidiene.
Există vorbitori de limbă rusă atât în Forțele de Apărare estoniene, care sunt adesea considerate un model de integrare, precum și în Liga de Apărare voluntară (Kaitseliit).
Percepția multor rusofoni că drepturile lor sunt restrânse este exploatată de propaganda rusă și ar putea constitui un teren propice pentru viitoare provocări care să implice așa-numita „a cincea coloană”. Cu toate acestea, trebuie recunoscut și faptul că politicienii și personalitățile publice estoniene au contribuit la rândul lor la crearea și alimentarea acestui climat resentimentar. Nemulțumirile istorice arareori constituie o bază solidă pentru o societate sănătoasă și unită.
