Demersurile israeliene de a extinde coloniile din Cisiordania au dus la sancțiuni din partea a 12 state occidentale, iar atacurile coloniștilor evrei asupra palestinienilor, la acuzații că are loc o purificare etnică. Benjamin Netanyahu depinde de sprijinul extremiștilor care vor anexarea Cisiordaniei și e acuzat că, pentru ei, a ignorat chiar și avertismente privind atacul Hamas din 2023. Criza din Cisiordania i-ar putea aduce înfrângerea în alegeri și chiar sfârșitul carierei politice.
Cea mai gravă criză din istoria relațiilor israelieno-britanice
Relația Israelului cu Marea Britanie a atins cel mai jos nivel de după fondarea statului evreu. Criza a izbucnit din cauza unui plan israelian extrem de controversat de a extinde coloniile evreiești din Cisiordania ocupată, plan care ar îngropa ideea unui stat palestinian.
Au mai existat crize în relația bilaterală, unele chiar destul de serioase. Mă refer la așa numita „trădare din umbră” din 1982 când s-a descoperit că Israelul a vândut în secret arme și avioane de vânătoare Argentinei, în timp ce aceasta se afla în război direct cu Marea Britanie pentru Insulele Falkland. Șase ani mai târziu, în 1988, Marea Britanie a expulzat doi diplomați israelieni și a închis biroul Mossad din Londra după ce a descoperit că un cetățean palestinian din UK, care deținea un depozit masiv de arme, era de fapt un agent dublu folosit de Mossad fără știrea autorităților britanice. În 2010, a izbucnit „scandalul pașapoartelor” atunci când s-a aflat că o echipă a Mossadului a folosit pașapoarte britanice falsificate pentru a-l asasina pe liderul Hamas, Mahmoud al-Mabhouh, într-un hotel din Dubai.
Criza actuală este însă complet diferită pentru că dacă în situațiile menționate am avut de-a face cu tensiuni provocate de „ incidente punctuale”, spionaj sau vânzări secrete de arme, în cazul de față ruptura are cauze doctrinare și structurale. Sancțiunile decretate de guvernul laburist condus de Andy Burnham blochează explicit comerțul, finanțarea și logistica coloniilor în baza legii internaționale. Folosirea termenului de „purificare etnică” de către un ministru britanic de externe, Ed Miliband, și răspunsul agresiv al Israelului au mutat confruntarea din sfera secretelor de stat direct în cea a unei ostilități diplomatice oficiale și deschise.
Planul care ar îngropa soluția a două state
Totul a început de la planul extrem de controversat al Israelului de a extinde coloniile din Cisiordania. De notat, de altfel, că toate coloniile din Cisiordania sunt considerate ilegale de către comunitatea internațională, dar de-a lungul timpului s-a vorbit și de găsirea unor soluții pentru menținerea unora dintre acestea – o variantă propusă fiind cea a unui schimb de teritorii cu un viitor stat palestinian, astfel încât coloniile mari să fie alipite Israelului. Părțile nu au căzut însă vreodată de acord cu privire la o soluție.
Așa numitul Proiect E1 vizează o suprafață de aproximativ 12 kilometri pătrați, situată între o colonie deja existentă, Maale Adumim, și Ierusalimul de Est, arab. Planul prevede ridicarea a aproximativ 3400 de locuințe destinate coloniștilor evrei. Comunitatea internațională consideră proiectul, și nu doar de acum, o „linie roșie” care ar diviza practic Cisiordania, ar bloca legătura directă dintre Ierusalimul de Est, pe care palestinienii îl revendică drept viitoare capitală a statului palestinian, și restul comunităților palestiniene. Cu alte cuvinte, punerea în practică a proiectului E1 ar arunca în aer șansele de realizare a „soluției celor două state”, un stat palestinian independent alături de Israel.
Proiectul E1 datează de la începutul anilor 90, dar timp de aproape patru decenii Israelul a evitat să îl pună în aplicare din cauza opoziției ferme a comunității internaționale și a palestinienilor. Guvernul Netanyahu a decis însă recent să accelereze licitațiile pentru constructori ceea ce a atras critici dure din partea Uniunii Europene, a Marii Britanii, Canadei, Franței și altor state, culminând cu o serie de sancțiuni cu efecte directe asupra produselor realizate în ceea ce Israelul numește Iudeea și Samaria, după regiunile biblice situate în actualul teritoriu al Cisiordaniei. Sancțiunile au fost anunțate pe 8 septembrie de 11 țări europene, inclusiv Marea Britanie și Franța, cărora li s-a alăturat Canada.
În acest moment, Ministerul Construcțiilor și Locuințelor din Israel a lansat oficial licitația pentru construirea a peste 1200 de locuințe, o treime din întreg, planul, iar termenul limită pentru depunerea ofertelor de către antreprenori este de 19 octombrie, cu doar o săptămână înainte de alegerile parlamentare. Procedura a fost atacată în justiție de organizațiile pentru drepturile omului și comunitățile palestiniene locale, fără prea mare succes pentru că, Curtea centrală din Ierusalim a respins cererea de înghețare, în regim de urgență, a licitației. Prin urmare, guvernul de află în faza colectării ofertelor de la constructori, încercând să demareze construcțiile înainte ca instanțele sau un viitor guvern să blocheze proiectul.
Acuzații de purificare etnică în Cisiordania și propuneri de anexare a acestei regiuni de către Israel
Din acest motiv, la începutul lui septembrie, Marea Britanie și Franța au aplicat sancțiuni economice și comerciale dure împotriva coloniilor din Cisiordania. Dar Ed Miliband, șeful diplomației britanice, a acuzat în parlamentul de la Londra guvernul lui Netanyahu că închide ochii la „purificarea etnică” din Cisiordania, făcând referire, desigur la spirala violenței generată de coloniști. Comunitatea internațională acuză executivul israelian nu numai că tolerează acest comportament, ci și că ar sprijini atacurile violente ale evreilor radicali împotriva comunităților palestiniene locale.
Despre „purificare etnică” vorbește și ONU, care își exprimă îngrijorarea în legătură cu operațiunile israeliene în Cisiordania. Într-un raport ONU privind Drepturile Omului s-a constatat că oamenii din trei tabere de refugiați din Cisiordania au fost strămutați; aproximativ 33 de mii de persoane. Autorii documentului spun că acțiunile armatei israeliene „par să echivaleze cu pedepse colective și ridică îngrijorări legate de purificarea etnică”.
Statutul Cisiordaniei a preocupat politicienii și publicul israelian încă de la capturarea acestei regiuni, în Războiul de șase zile din 1967. Numeroase guverne israeliene, atât de dreapta cât și de stânga, au sprijinit de-a lungul timpului construirea de colonii în Cisiordania. Discuțiile despre anexarea regiunii sunt și ele vechi, dar partidele mari și executivele s-au ferit să sprijine propuneri în acest sens.
În ianuarie anul trecut, când armata israeliană a declanșat operațiunea Zidul de fier, invocând motive de securitate națională, mă întrebam într-un editorial din Veridica, dacă nu cumva este începutul anexării acestui teritoriu, nu de puține ori clamat de membrii de extrema dreaptă din guvernul Netanyahu. Iată cum stăm acum, la un an și opt luni de la începerea operațiunii și la aproape o lună distanță de un scrutin care ar putea să-l trimită acasă pe Bibi.
Aproape trei sferturi dintre israelienii evrei sunt în favoarea anexării parțiale sau totale a Cisiordaniei ocupate, conform unui sondaj realizat pentru Institutul de Politici ale Poporului Evreiesc. Toți candidații principali la alegerile viitoare resping un stat palestinian. Cu toate acestea, există o opoziție din ce în ce mai vocală față de violența și expansiunea coloniștilor din partea unor membri ai elitelor politice, culturale și de securitate ale țării. Aceștia au amenințat cu acțiuni în justiție împotriva guvernului lor în această vară pentru sprijinul acordat terorismului evreiesc și unei „ideologii de purificare etnică” în Cisiordania ocupată.
The Guardian menționeză declarația comună semnată de mai mulți profesori universitari și foști miniștri, inclusiv Ehud Omlert, premier al Israelului în perioada 2006-2009, prin care sancțiunile brirtanicilor sunt susținute, din perspectiva motivelor expuse.
A ignorat Netanyahu avertismentele legate de atacul Hamas pentru a menține trupe în Cisiordania?
Nu trebuie să uităm nici o secundă că toate aceste evenimente au loc pe fondul campaniei electorale, iar cele mai recente sondaje , arată că partidul de opoziție Yashar, condus de fostul șef al armatei Gadi Eisenkot, conduce în majoritatea sondajelor în fața partidului Likud al lui Netanyahu, însă niciunul dintre cele două blocuri mari nu are în acest moment o majoritate clară de 61 de mandate pentru a forma ușor un guvern. Sunt sondaje care arată că poziția Likud și a lui Benjamin Netanyahu se consolidează. Ancheta publicată de Haaretz, din care reiese că Benjamin Netanyahu a fost avertizat cu cel puțin zece zile înainte de atacul din 7 octombrie, atât de Emiratele arabe cât și de Egipt, este însă o bombă care ar putea pulveriza panurile lui Bibi. Acesta a amenințat că va da în judecată ziarul, numai că informațiile încep să apară din mai multe părți. I24News, relatează pe surse că președintele Emiratelor Arabe Unite, Mohamed bin Zayed, a vorbit cu directorul CIA de atunci, William Burns, după atacul din 7 octombrie și că în timpul conversației i-ar fi spus șefului Cia că l-a avertizat pe premierul Netanyahu cu privire la situația explozivă din Gaza. Acum, Likud cere ca jurnaliștii de la Haaretz și politicienii din opoziție să fie anchetați susținând că „actori străini” au contribuit la promovarea unui raport despre comportamentul lui Netanyahu înainte de atacul Hamas din 7 octombrie 2023.
De fapt, din ancheta Haaretz reiese clar că premierul a ignorat Gaza tocmai din cauza obsesiei sale pentru Cisiordania. Pentru a-și menține coaliția de guvernare alături de miniștrii din extrema dreaptă, care cer anexarea Cisiordaniei, Netanyahu a mutat în anii precedenți resurse militare uriașe dinspre granița cu Gaza către Cisiordania pentru a proteja coloniile evreiești. Fiind setat pe acest plan, este posibil ca avertismentul președintelui Emiratelor Arabe Unite să fi fost ignorat de Netanyahu care a lăsat astfel granița cu Gaza complet vulnerabilă în octombrie 2023.
Cum era de așteptat, în urma dezvăluirilor, toți rivalii săi au strâns rândurile și au cerut crearea unei Comisii de Anchetă de Stat. Mesajul lor electoral este simplu: „Poveștile lui Netanyahu că nimeni nu l-a avertizat s-au terminat. A știut, a ignorat pentru a proteja Cisiordania, a eșuat și este vinovat”.
În concluzie, o anchetă jurnalistică bine documentată a aruncat pur și simplu în aer alegerile din 27 octombrie transformând Cisiordania din simplu teritoriu disputat în dovada vinovăției politice a premierului...până la proba contrarie!
