Ea însăși o victimă a agresiunii rusești, Georgia a fost criticată după invazia Ucrainei de către Rusia pentru prudența cu care a condamnat agresiunea Kremlinului și sprijinul slab acordat Kievului. Alte critici au venit după ce Georgia nu a primit, alături de Ucraina și Republica Moldova, statutul de țară candidat la aderarea la UE, un eșec al guvernării catalogat drept istoric. Oficial, Tbilisi își menține cursul spre integrarea în structurile euro-atlantice, dar mișcarea către Occident a fost caracterizată mai degrabă de inerție în ultima vreme, în timp ce influența Moscovei e în creștere. Partidul de guvernământ, fondat de oligarhul Bidzina Ivanișvili, leagă tot mai mult interesele acestuia, fie ele politice sau de afaceri, de interesul național. Într-un moment decisiv pentru viitorul Georgiei, o astfel de politică se poate dovedi fatală.
Bidzina Ivanișvili, oligarhul care a condus Georgia în ultimii zece ani
În octombrie 2012, pentru prima dată în istoria recentă a Georgiei, a avut loc o schimbare pașnică a puterii, care nu a fost adusă de un război civil sau o revoluție. Partidul Visul Georgian, la acea vreme recent înființat, a învins Mișcarea Națională Unită, aflată la guvernare, al cărei lider la momentul respectiv era președintele Miheil Saakașvili. Visul Georgian a fost înființat de Bidzina Ivanișvili, un om de afaceri georgian care și-a făcut averea în Rusia în timpul turbulenților ani 1990 și care a susținut că și-a vândut toate bunurile rusești înainte de a-și începe cariera politică.
După ce Ivanișvili a intrat în politică în 2011, unul dintre subiectele principale ale retoricii sale a fost îmbunătățirea relațiilor cu Moscova, dublată de continuarea eforturilor pentru aderarea la NATO și UE. Ivanșvili l-a acuzat pe președintele Miheil Saakașvili că a declanșat un război cu Rusia în 2008, ceea ce a dus la pierderea controlului pe care Tbilisi îl avea asupra orașelor Suhumi și Tsinvali și la pierderea pieței rusești, din cauza unei politici fără viziune pe termen lung.
Sub Ivanișvili, au început negocierile între Tbilisi și Moscova pe probleme economice, umanitare și culturale (în formatul Abashidze-Karasin). Au fost reluate exporturile de vin și produse agricole, precum și legăturile regulate de transport.
Experții au avertizat în mod repetat că Georgia a devenit mai dependentă de economia rusă, ceea ce este foarte periculos. Guvernul, pe de altă parte, le-a spus georgienilor că, dacă nu vor legături cu Rusia, nu vor putea vinde vin, iar turiștii nu vor mai veni.
Cu toate acestea, nu a existat o apropiere politică vizibilă între părți: Rusia a insistat în continuare că Abhazia și Osetia de Sud sunt state independente, iar Georgia „trebuie să recunoască noile realități”. Tbilisi, la rândul său, a insistat că nu pot exista trei ambasade ale Rusiei în Georgia, ceea ce înseamnă că relațiile diplomatice nu vor fi restabilite atât timp cât Rusia își urmează politicile actuale cu privire la regiunile separatiste.
În același timp, Visul Georgian a promovat în mod repetat prevenirea războiului în țară ca principala sa realizare. „Guvernul Visul Georgian a fost primul în aproape 30 de ani din istoria Georgiei care nu a adus război în țară”, spune partidul.
Când a înființat partidul în urmă cu aproape 12 ani, Ivanișvili a promis că va pleca îndată ce va obține stabilizarea politicii interne și externe a Georgiei, inclusiv înlăturarea lui Miheil Saakașvili și a partidului său Mișcarea Națională Unită de la putere.
În 2013, Ivanișvili și-a anunțat într-adevăr retragerea din politică, spunând că acest obiectiv a fost atins. Candidatul partidului Visul Georgian, Giorgi Margvelașvili, a câștigat alegerile prezidențiale din acel an.
În 2018, Ivanișvili a revenit însă la Visul Georgian și a fost ales președinte al partidului. În octombrie 2020, Visul Georgian, la guvernare, a câștigat pentru a treia oară consecutiv alegerile parlamentare.
În ianuarie 2021, Ivanișvili și-a anunțat din nou plecarea din politica georgiană, invocând vârsta (avea 65 de ani la acea vreme) drept unul dintre motivele deciziei sale. El și-a exprimat încrederea că plecarea sa nu va slăbi partidul, ci îl va face viabil și motivat. În ciuda faptului că și-a anunțat retragerea din politica georgiană, Ivanișvili este în continuare considerat liderul informal al Georgiei.
Politica Georgiei de „a nu irita” Rusia și răcirea relațiilor cu Ucraina
Înainte de declanșarea războiului la scară largă, la începutul lunii februarie a anului trecut, parlamentul georgian a adoptat o rezoluție în sprijinul Ucrainei. A existat, totuși, și un șpil: nu s-a menționat deloc țara care amenința Ucraina, și anume Rusia. Majoritatea partidelor de opoziție au votat împotriva documentului. Mai târziu, președintele partidului de guvernământ, Irakli Kobakhidze, a declarat: „Textul rezoluției reflectă pe deplin poziția Tbilisiului și este formulat ținând cont de interesele de stat ale Georgiei”.
După izbucnirea războiului din Ucraina, Tbilisiul nu a susținut sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Prim-ministrul Garibașvili a spus că nu ar fi în interesul Georgiei.
Acest lucru a dus la o răcire bruscă a relațiilor cu Kievul. Ucraina și-a rechemat ambasadorul de la Tbilisi. Biroul președintelui Zelenski a spus că Georgia ar fi avut o „șansă istorică de a lua înapoi Abhazia și Osetia de Sud”. Tbilisi a replicat spunând că Kievul încerca să deschidă un al doilea front în Georgia. Susținătorii fostului președinte Saakașvili au acuzat apoi din nou partidul de guvernământ Visul Georgian de politică pro-rusă.
În aprilie anul trecut, principalul departament de informații al Ministerului ucrainean al apărării a raportat că „rușii stabilesc un canal pentru introducerea ilegală de bunuri interzise prin teritoriul Georgiei” și că acest canal a primit undă verde de la persoane de rang înalt. Oficialii de la Tbilisi au respins acuzațiile, numindu-le minciuni motivate politic. Cu toate acestea, câteva săptămâni mai târziu, o înregistrare audio a unei presupuse conversații între Ivanișvili și oligarhul rus Vladimir Yevtușenkov, care a fost sancționat de Occident în urma invaziei Rusiei în Ucraina, a fost difuzată online. În acea înregistrare, vocea atribuită lui Yevtușenkov prezintă un fel de schemă de eludare a sancțiunilor.
Relațiile dintre Kiev și Tbilisi sunt, de asemenea, afectate de așa-numitul „Factor Saakașvili”. Oficialii de la Kiev au făcut apel în repetate rânduri la guvernul georgian cu o cerere de eliberare a lui Saakașvili, care în prezent este cetățean al Ucrainei și se află în arest din octombrie 2021. Ca răspuns la această cerere, partidul de guvernământ din Georgia sugerează că autoritățile ucrainene sunt de fapt „autoarele operațiunii speciale de trimitere a lui Saakașvili în Georgia”.
Pe fondul răcirii relațiilor dintre Kiev și Tbilisi, Rusia a început să ridice sancțiunile la produsele lactate din Georgia. Kremlinul a vorbit și despre posibilitatea reluării zborurilor directe cu Georgia, care fuseseră întrerupte în 2019 la inițiativa Moscovei, precum și liberalizarea regimului de vize. Propunerea a fost înaintată de ministrul rus de externe Serghei Lavrov, care și-a exprimat în mod repetat aprobarea față de autoritățile georgiene în ultimul an. Ultima dată când Lavrov a lăudat guvernul georgian a fost pe 2 februarie. Atunci șeful diplomației ruse a spus că țările occidentale au cerut în mod repetat autorităților georgiene „să deschidă un al doilea front împotriva Rusiei”, dar ca răspuns la „presiunea fără precedent a Occidentului pentru a se alătura sancțiunilor împotriva Rusiei”, Georgia continuă să fie ghidată de interesele naționale.
Irakli Kobakhidze a spus că Tbilisi nu poate decât să salute ridicarea de către Rusia a interdicției zborurilor directe între țări.
„Poziția noastră este simplă: a fost o sancțiune impusă de Rusia Georgiei la acea vreme, în 2019, care, desigur, a agravat situația cetățenilor noștri. Permiteți-mi să vă reamintesc că 800.000 de cetățeni ai Georgiei, georgieni, trăiesc în Federația Rusă. Și dacă [autoritățile ruse] ridică această sancțiune, atunci aceasta este decizia lor. O salutăm, deoarece va fi o binefacere pentru concetățenii noștri și compatrioții noștri. Aceasta este poziția noastră și această poziție este clară”.
Cel mai mare eșec al Visului Georgian: ratarea oportunității de a face un salt către UE
Deși își proclamă susținerea fără echivoc pentru cursul euro-atlantic al țării, Tbilisiul se îndepărtează din ce în ce mai mult de tabăra occidentală căreia vrea oficial să i se alăture.
Declanșatorul deteriorării relațiilor cu Occidentul a fost criza politică din Georgia, care a izbucnit în 2020, după alegerile parlamentare. Opoziția a acuzat guvernul că a falsificat alegerile.
Ambasadorii occidentali s-au oferit să medieze negocierile dintre autorități și opoziție, iar când acest lucru nu a fost suficient, președintele Consiliului European, Charles Michel, a mers personal la Tbilisi. Ca rezultat al medierii sale a fost creat un document, menit să pună capăt confruntării de luni de zile dintre autorități și opoziție. Potrivit acestuia, autoritățile trebuiau să îl elibereze pe liderul opoziției Nika Melia și să implementeze reforme judiciare. În plus, guvernul ar fi trebuit să organizeze alegeri parlamentare anticipate în 2022 dacă Visul Georgian ar fi câștigat mai puțin de 43% din voturi la alegerile locale din 2021.
Opoziția, la rândul ei, trebuia să înceteze să boicoteze parlamentul. Partidul de guvernământ s-a retras însă din acord, o decizie care nu a fost văzută cu ochi buni de Occident.
În iunie 2022, Comisia Europeană a refuzat temporar să recomande ca Georgiei să i se acorde statutul de candidată la aderare, afirmând că țara trebuie mai întâi să îndeplinească anumite condiții. Ucraina și Moldova – țări care, precum Georgia, au fost vizate de agresiunea Rusiei – au devenit candidate la integrarea în UE.
Oficialii de la Bruxelles au explicat ulterior că UE va reveni să discute despre statutul de candidat al Georgiei „cândva în 2023”, moment până la care țara trebuie să implementeze reforme menite să reducă polarizarea politică, precum și alte reforme privind sistemul judiciar, „deoligarhizarea” și o serie de alte domenii.
Sfidarea partenerilor strategici: retorica anti-occidentală din ce în ce mai vocală a puterii de la Tbilisi
„Deoligarhizarea” este una dintre cele 12 recomandări pe care Georgia trebuie să le îndeplinească pentru a obține statutul de candidat la UE. Comisia nu a numit vreun oligarh, dar parlamentarii opoziției s-au grăbit să arate către Bidzina Ivanișvili, mai ales că, cu doar câteva zile înainte ca Georgiei să i se refuze statutul de candidat, Parlamentul European a cerut impunerea de sancțiuni împotriva oligarhului. Rezoluția PE „referitoare la încălcările libertății mass-mediei și la siguranța jurnaliștilor în Georgia” a menționat „rolul distructiv jucat de singurul oligarh, Bidzina Ivanișvili, în politica și economia Georgiei, precum și cu privire la nivelul de control pe care îl exercită asupra guvernului și asupra deciziilor acestuia, inclusiv a celor privind persecutarea motivată politic a jurnaliștilor și a oponenților politici”.
Autoritățile georgiene au respins rezoluția, considerând-o „jignitoare”; mai mult, ele au susținut că Bidzina Ivanișvili este un filantrop și că unul dintre principalii oligarhi menționați în recomandările UE ar fi fost fostul președinte Miheil Saakașvili. Apoi, retorica anti-occidentală a început să se audă din ce în ce mai mult la Tbilisi. Occidentul a fost acuzat că vrea să atragă Georgia în război; cei care au cerut deoligarhizarea țării în schimbul perspectivei de aderare la UE au fost criticați.
Președintele partidului de guvernământ, Irakli Kobakhidze, a spus că, prin adoptarea unei rezoluții prin care se cere pedepsirea lui Bidzina Ivanișvili, Parlamentul European nu face decât să alimenteze polarizarea. Kobakhidze l-a acuzat și pe Karl Khartsel, care a părăsit postul de ambasador al UE în Georgia în iulie anul trecut, de părtinire. Anterior, ambasadorul UE făcuse mai multe remarci critice la adresa autorităților cu privire la deposedarea a trei deputați din opoziție de atribuțiile lor și desființarea Serviciului de Inspecție de Stat.
În același timp, Kobakhidze a declarat încă o dată că „dacă Georgia s-ar implica într-un război, i-ar fi garantat statutul de candidat”.
„Factorul Saakashivili” care ar putea deraia visul Georgiei privind un viitor european
„Testul de turnesol” al angajamentului guvernului georgian față de valorile europene, după cum s-a remarcat în Parlamentul European, este cazul lui Saakașvili. Fostul președinte a fost arestat în octombrie 2021, după ce s-a întors din Ucraina în patria sa, iar în prezent ispășește o pedeapsă de șase ani într-un dosar penal despre care el și susținătorii săi spun că a fost instrumentat politic. Saakașvili a protestat față de sentința pe care a primit-o intrând de două ori în greva foamei. Apoi starea lui de sănătate s-a deteriorat, lucru pe care experții independenți l-au atribuit unei intoxicații. Asta i-a făcut pe unii să creadă că fostul lider ar fi fost otrăvit.
Eurodeputații le-au reamintit în mod repetat autorităților georgiene că sunt responsabile pentru asigurarea sănătății și bunăstării lui Miheil Saakașvili și le-au cerut decidenților de la Tbilisi să-l trimită pe fostul președinte în străinătate pentru tratament.
În același timp, Occidentul a avertizat în repetate rânduri că, dacă Saakașvili moare în închisoare, cererea Georgiei de a adera la Uniunea Europeană va fi respinsă.
Cel mai recent mesaj occidental către Tbilisi a fost adoptarea, la 15 februarie, de către Parlamentul European a unei rezoluții cu privire la situația fostului președinte georgian Miheil Saakașvili, care solicită autorităților georgiene să-l elibereze pe politician și să îi permită să fie tratat în străinătate, iar Bruxelles să introducă sancțiuni împotriva oligarhului Bidzina Ivanișvili. Rezoluția a primit 577 voturi „pentru”, 33 „împotrivă” și 26 abțineri.
Conform celor de la Strasbourg, cazul lui Saakașvili ar trebui să demonstreze angajamentul guvernului georgian față de valorile europene și aspirațiile europene declarate, inclusiv angajamentul guvernului georgian de a obține statutul de membru candidat la aderare UE. Documentul mai spune că lipsa de progres în îmbunătățirea sănătății lui Saakașvili ar putea aduce prejudicii semnificative reputației Georgiei și ar putea împiedica perspectivele acesteia de aderare la UE. Eurodeputații le reamintesc autorităților din Tbilisi că sunt responsabile pentru sănătatea și bunăstarea fostului președinte, căruia trebuie să îi asigure un tratament adecvat și să îi respecte drepturile fundamentale și demnitatea personală, în conformitate cu Constituția Georgiei și cu obligațiile asumate la nivel internațional.
Jucând cartea Moscovei, Visul Georgian și-ar putea juca propriul viitor și stabilitatea Georgiei
Sondajele sociologice recente arată că 70% din populația Georgiei susține integrarea euro-atlantică a țării și aspiră la valorile europene. Bunul simț – sau chiar un instinct de supraviețuire politică – spune că Visul Georgian, aflat la conducere, nu poate ignora această cifră.
În pofida angajamentului oficial al guvernului georgian pentru un parcurs european, în ultimul an și jumătate partidul de guvernământ condus de Ivanișvili a căutat din ce în ce mai mult să încurajeze sentimentele anti-occidentale în țară. Luate împreună, declarațiile și acțiunile guvernului Visul Georgian le amintesc multora de o încercare deliberată de a îndepărta Georgia de Occident. În acest context, concluziile experților cu privire la dependența economică din ce în ce mai mare a Georgiei față de Rusia , și nu de occident, devin din ce în ce mai alarmante.
Georgia are mai puțin de un an la dispoziție pentru a îndeplini cele 12 cerințe stabilite de Consiliul European înainte ca acesta să ia o decizie privind acordarea statutului de candidat Georgiei. Prin urmare, Georgia se confruntă cu o decizie istorică care va afecta viitorul țării: după mulți ani de muncă pentru integrarea euro-atlantică, acțiunile unui oligarh legat de Kremlin ar putea face ca Georgia să se îndepărteze de la cursul său pro-occidental și să se îndrepte către vecinul său de la nord. Mulți observatori văd deja paralele cu evenimentele din Ucraina din 2013-2014, când respingerea de către Ianukovici a euro-integrării a dus la proteste masive ale „Euromaidanului” și la o schimbare a guvernului. Acest lucru creează îngrijorări cu privire la o posibilă repetare a scenariului ucrainean în Georgia.
