Donații
Veridica.md
Au trecut doi ani și jumătate de la începutul conflictului din Ucraina, iar una dintre lecțiile sale cheie a fost reziliența surprinzătoare a economiei ruse. În ciuda barajului de sancțiuni occidentale, sistemul economic al Rusiei continuă să funcționeze și, uneori, chiar dă semne de creștere. Această reziliență nu se datorează doar așa-numitului keynesianism militar — în care economia se restructurează în jurul complexului militar-industrial —, ci și adaptabilității economiei în navigarea sau ocolirea diferitelor restricții. Un prim exemplu al acestei adaptări este flota „fantomă” a Rusiei, care a permis petrolului rus să continue să ajungă pe piețele globale.
Funcționarea acestei flote fantomă este o dovadă vie a modului în care economia globală se adaptează atunci când se depun eforturi pentru a izola o parte semnificativă a acesteia. De asemenea, subliniază importanța durabilă a petrolului ca resursă cheie în comerțul internațional.
Pe de o parte, sancțiunile impuse de Occident se confruntă cu realitatea faptului că este dificil să le impui tuturor jucătorilor cheie de pe piață să le respecte. Această situație reflectă tranziția economiei globale către o lume multipolară, în care Statelor Unite, Uniunii Europene și Rusiei - moștenitorul Uniunii Sovietice – li se alătură alți jucători influenți, precum China, India sau națiuni arabe.
Pe de altă parte, situația este rezumată în mod adecvat prin sintagma „Nu e nimic personal, doar afaceri”. Oportunitatea de a avea profit depășește adesea judecățile morale despre conflict sau necesitatea de a lua partea cuiva în războiul Rusia-Ucraina. Prin ocolirea rutelor convenționale, flota fantomă a Rusiei se asigură că petrolul său ajunge pe piețele globale, se sustrage de la plafonări de preț și continuă să alimenteze bugetul de stat.
O analiză a motivelor pentru care Rusia a dezvoltat și folosit această flotă fantomă oferă perspective asupra modului în care mecanismele flexibile ale economiei globale moderne pot fi utilizate pentru supraviețuire și adaptare în condiții adverse chiar și de către cei care se opun principiilor pieței libere.
Ce este flota de petroliere fantomă?
Utilizarea unei flote fantomă pentru a livra petrol și produse petroliere pe piețele globale nu este o invenție rusească. Iranul, care este supus sancțiunilor internaționale de zeci de ani, a fost pionier în folosirea unor metode similare.
De-a lungul timpului, Iranul și alte economii dependente de resurse au dezvoltat diverse strategii pentru a evita sancțiunile - de la proprietatea anonimă a navelor și înregistrarea lor offshore până la ascunderea rutelor și dezactivarea sistemelor de urmărire a navelor.
În 2022, țările G7, Uniunea Europeană și Australia au impus un preț plafon de 60 de dolari pe baril petrolului rusesc. Aceste restricții împiedică companiile să transporte sau să asigure petrolul rusesc vândut peste acest preț. Ca răspuns, Rusia a adunat neoficial o flotă de petroliere vechi pentru a transporta petrol în India, China și Turcia, eludând sancțiunile occidentale. Având în vedere resursele mai importante ale Rusiei în comparație cu țări precum Iran sau Venezuela, care se bazează și ele pe flote fantomă pentru a vinde petrol pe piața globală, Rusia a reușit să construiască o flotă mult mai mare decât orice au avut vreodată Iranul și Venezuela împreună.
Analiștii au împărțit această „flotă fantomă” în „flota gri” și „flota întunecată”. „Flota gri” se referă la navele în care legitimitatea operațiunilor lor și respectarea sancțiunilor sunt ambigue. Aceste nave își schimbă adesea pavilionul pentru a ascunde asocierea lor cu entitățile sancționate. Pe de altă parte, „flota întunecată”, este formată din nave care își dezactivează în mod deliberat sistemele de identificare automată, falsifică datele de identificare și raportează greșit locațiile lor pentru a ascunde originea petrolului în sine. Dezactivarea sistemelor de urmărire permite acestor nave să-și ascundă intrarea în porturile rusești.
Cât de mare este flota fantomă a Rusiei
Potrivit UNCTAD, în 2023 în întreaga lume erau înmatriculate 12.309 de petroliere. Windward, o firmă de analiză maritimă, a identificat peste 900 de nave „gri” și aproximativ 1.100 de nave din flota „întunecată”. Aceasta înseamnă că aproximativ 16% din flota globală de tancuri se încadrează în aceste categorii fantomă.
Din cauza lipsei unei abordări unificate și a unor statistici transparente privind flota fantomă a Rusiei, sunt disponibile doar estimări ale experților. Experții CNN au remarcat în 2023 că „flota fantomă” a Rusiei era formată din aproximativ 600 de tancuri. Conform Bloomberg, acest număr a crescut la 800 de tancuri până în 2024.
Potrivit Vortexa și Windward, primele cinci țări sub pavilionul cărora au operat nave din „flota întunecată” sunt Panama, Liberia, Rusia, Malta și Insulele Marshall. Aceste țări sunt adesea denumite „steaguri de conveniență”, ceea ce înseamnă că, în timp ce statul de pavilion ar trebui să asigure conformitatea navei cu reglementările internaționale și standardele de siguranță, aplicarea poate fi laxă în aceste jurisdicții.
Pe măsură ce sancțiunile împotriva Rusiei se intensifică, extinzându-se dincolo de petrol pentru a viza și gazul natural, Rusia folosește din ce în ce mai mult tacticile dezvoltate cu flota sa fantomă pentru transportul de gaze naturale lichefiate (GNL). Cel de-al 14-lea pachet de sancțiuni al Uniunii Europene include interzicerea oricăror operațiuni de reexport de GNL rusesc de pe teritoriul UE către țări terțe. Deși interdicția va intra în vigoare după o perioadă de tranziție de nouă luni, companiile rusești se adaptează deja la sancțiuni prin crearea unei flote fantomă și pentru GNL. Bloomberg a raportat în 2024 că cel puțin opt nave, inclusiv patru nave din clasa de gheață, au fost transferate în proprietatea unor companii puțin cunoscute din Dubai.
De ce are Rusia nevoie de o flotă fantomă?
Amploarea și structura flotei fantomă a Rusiei subliniază rolul critic pe care petrolul și produsele petroliere îl joacă în economia țării. În 2023, veniturile bugetare ale Rusiei s-au ridicat la 29,123 trilioane de ruble (344 miliarde dolari), o creștere cu 4,7% față de 2022. Dintre acestea, 8,822 trilioane ruble (104 miliarde dolari) au provenit din producția și vânzările de petrol și gaze.
În ciuda acestui fapt, veniturile din petrol și gaze ale Rusiei în 2023 au fost cu 23,9% mai mici decât în 2022. Ministerul rus de Finanțe atribuie această scădere semnificativă efectului de bază ridicat din anul precedent, unei scăderi a prețurilor țițeiului Ural la începutul anului și scăderii atât a prețurilor la gaze, cât și a volumelor pentru export. Prețul mediu al țițeiului Ural în 2023 a fost de 62,99 USD pe baril, peste limita de preț de 60 USD, dar cu mult sub nivelul de 70,1 USD asumat în bugetul pentru 2023. Comparativ cu 2022, când prețul mediu era de 76,09 USD, petrolul Ural a scăzut cu 13,1 USD, adică 17%. De asemenea, a scăzut sub media din 2021 de 69 dolari pe baril, deși a rămas mai ridicat decât media din 2020 de 41,73 dolari pe baril.
Privind în perspectivă, proiecțiile bugetare ale Rusiei pentru 2024-2026 presupun fluxuri instabile de venituri. Deși se așteaptă o creștere în 2024, se anticipează că veniturile vor scădea în 2025 și își vor reveni doar în 2026. Guvernul se așteaptă ca veniturile din petrol și gaze în 2025 să fie doar puțin mai mari decât în 2024, cu o scădere ușoară în 2026. Cu toate acestea, în ciuda acestor reduceri, bugetul Rusiei va rămâne puternic dependent de veniturile din petrol și gaze.
În plus, necesitatea probabilă de a crește cheltuielile militare în 2025 ar putea încorda și mai mult situația deja tensionată privind perspectivele de generare de venituri pentru următorii ani. Această situație necesită nu numai menținerea nivelurilor actuale de venituri din petrol și gaze, ci și găsirea unor modalități de creștere a acestora, eficiența flotei fantomă a Rusiei jucând un rol cheie în acest efort.
Atâta timp cât petrolul rusesc continuă să genereze venituri, trebuie îndeplinite mai multe condiții: în primul rând, țările terțe trebuie să fie dispuse să transporte direct sau indirect petrol pe piața globală; în al doilea rând, jucători importanți precum India și China trebuie să rămână deschiși să-l cumpere, ignorând limitele de preț; și în al treilea rând, sancțiunile nu trebuie să fie chiar atât de dure încât să descurajeze companiile implicate în transportul petrolului rusesc la nivel global.
Capacitatea continuă a Rusiei de a exporta petrol, direct sau indirect, se datorează în mare măsură rolului său semnificativ pe piețele globale de petrol și gaze. Rusia este al doilea cel mai mare furnizor de petrol din lume și cel mai mare exportator de gaze. Ocupă locul trei în producția de petrol, după Statele Unite și Arabia Saudită, și este cel mai mare exportator de petrol dacă includem și produsele petroliere.
Scoaterea completă a Rusiei de pe piața mondială a petrolului ar cauza perturbări grave în economia mondială – un efect pe care multe țări nu sunt dispuse să-l riște, mai ales pe măsură ce își revin din criza pandemiei de Covid-19 și trec prin tensiunile rivalității comerciale în curs de desfășurare dintre SUA și China. Prin urmare, acțiunile occidentale împotriva sectorului petrolului și gazelor din Rusia sunt adesea echilibrate pentru a menține stabilitatea și creșterea principalelor economii ale lumii.
Contramăsuri împotriva flotei fantomă a Rusiei
Ca răspuns la sancțiunile care vizează sectorul său de petrol și gaze, Rusia a recurs la utilizarea unei flote fantomă. Pentru a contracara acest lucru, SUA și UE pun în aplicare noi măsuri menite să limiteze capacitatea Rusiei de a eluda sancțiunile prin această flotă și să crească presiunea asupra țărilor terțe care facilitează aceste evaziuni. Washingtonul a promis că va înăspri aplicarea plafonului de preț pentru petrolul rusesc, recunoscând că acesta devine mai puțin eficient pe măsură ce companiile occidentale continuă să cumpere țiței Ural încălcând condițiile de plafonare.
Țările occidentale introduc diverse măsuri pentru a combate acest lucru, inclusiv restricții privind vânzarea petrolierelor mai vechi către cumpărători necunoscuți, examinând riscurile maritime și de mediu prezentate de petroliere fantomă și impunerea de sancțiuni celor care încalcă restricțiile. Ca parte a celui de-al 14-lea pachet de sancțiuni al UE, au fost impuse restricții asupra a 27 de nave aparținând flotei fantomă a Rusiei. De asemenea, SUA a sancționat 20 dintre aceste petroliere.
În general, aceste sancțiuni nu au scopul de a elimina în totalitate petrolul rusesc de pe piața globală. În schimb, ele urmăresc să oblige Moscova să-și vândă cea mai mare parte a petrolului la prețuri sub limita de preț stabilită. Cu toate acestea, eforturile SUA de a restrânge flota fantomă a Rusiei sunt complicate de preocupările politice interne. Recent, Trezoreria SUA a propus noi măsuri împotriva flotei fantomă, dar potrivit The New York Times, consilierii economici de la Casa Albă sunt îngrijorați că aceste măsuri ar putea duce la creșterea prețurilor la energie înainte de alegerile prezidențiale din noiembrie, dăunând potențial campaniei democraților.
Viitorul nesigur al flotei fantomă
Experiența din ultimii ani arată că această confruntare dintre sancțiuni și metodele de eludare a acestora seamănă cu un joc de-a pisica și șoarecele. De îndată ce sunt introduse noi sancțiuni, apar noi metode de evaziune. În prezent, măsurile de combatere a flotei fantomă a Rusiei nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru afacerile rusești. Doar câteva zeci de petroliere au fost afectate de cele mai recente sancțiuni, iar Rusia se crede că folosește aproximativ o mie de nave.
Până acum, impactul restricțiilor impuse Rusiei în ceea ce privește exportul de petrol a fost resimțit mai mult din cauza scăderii prețurilor petrolului la nivel global decât a sancțiunilor împotriva flotei sale. Cu prețuri mai mici ale petrolului, o mare parte a flotei fantomă a transportat petrol rusesc sub limita de preț, făcând aceste transporturi legale din punct de vedere tehnic.
Existența flotei fantomă indică faptul că Rusia se confruntă cu dificultăți în a exporta petrol și produse petroliere pe piața globală. Cu toate acestea, extinderea acestei practici pentru a include și transportatorii de GNL sugerează că, în ciuda sancțiunilor, a profitabilității în scădere și a veniturilor reduse pentru bugetul rus, riscurile și costurile suportate de companiile ruse și de partenerii lor în furnizarea de resurse energetice pe piața globală prin rute alternative sunt considerate încă acceptabile.
---copie-image.webp)
