Economia morții: expansiunea militară a Rusiei și costurile sale umane

La mijlocul lunii septembrie, președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret de creștere a personalului forțelor armate ruse de la 2,2 milioane la 2,4 milioane, 1,5 milioane dintre aceștia urmând să fie soldați activi. Această mișcare se aliniază obiectivului stabilit  anterior de fostul ministru al Apărării Serghei Șoigu, acum șef al Consiliului de Securitate al Rusiei. Cu toate acestea, este posibil ca planul să rămână doar atât - un plan. Realitatea de pe teren arată că Rusia are probleme în ceea ce privește recrutarea, ilustrând o interacțiune curioasă între economia civilă și cea economică a țării.

 

Al treilea an al conflictului: un nou set de provocări

Războiul din Ucraina este deja în al treilea an și devine clar că aparatul militar al Rusiei se confruntă cu aceeași problemă pe care o are și economia sa civilă: lipsa resurselor umane. În timp ce sectorul civil se mândrește cu o rată record de mică a șomajului, de 2,4%, factori demografici și socio-politici similari creează o cerere acută de noi recruți în armată.

În urma mobilizării parțiale din septembrie 2022, a devenit evident că recrutarea directă a fost o metodă riscantă și nesustenabilă pentru conducerea Rusiei. Reacția față de mobilizare a forțat Kremlinul să-și reconsidere abordarea, adoptând în cele din urmă o strategie hibridă. Această nouă metodă se concentrează pe înrolarea voluntară, adesea direct din închisori, a unor persoane în așteptarea proceselor sau pur și simplu persoane interesate de stimulente financiare. Cel din urmă grup exemplifica modul în care instituțiile economice, chiar și în sistemele anti-piață, autoritare, precum cel al Rusiei, pot fi mobilizate pentru a răspunde nevoilor imediate ale statului.

Cererea și oferta: o piață pentru vieți umane

Economia de piață se învârte în jurul legilor cererii și ofertei, unde prețurile fluctuează în funcție de disponibilitatea bunurilor și serviciilor. Acest lucru contrastează cu economiile de comandă, în care guvernul dictează prețurile. Deși, istoric vorbind, economia rusă a fost mereu una centralizată, Rusia încearcă acum să-și rezolve deficiențele militare folosind metode specifice economiei de piață. Această abordare se extinde chiar și în sfera militară, unde soldații sunt tratați drept marfă, într-o versiune sumbră a cererii și ofertei.

Se pare că Rusia nu a realizat de la început că invazia Ucrainei se va transforma într-un conflict prelungit și sângeros. Odată ce s-a înțeles acest lucru, a devenit clar că armata nu era suficient de pregătită pentru un război de această amploare și avea nevoie de mult mai mult personal decât cel asigurat doar de serviciul militar obișnuit. Ca răspuns la această situație, guvernul a început să ofere o serie de stimulente menite să atragă „voluntari” în rândurile forțelor armate.

Primele încercări ale Kremlinului de a prezenta serviciul militar drept o datorie patriotică, însoțite de promisiuni de recompense financiare, au avut un succes limitat. În ciuda eforturilor propagandistice intense de a stârni fervoarea naționalistă, apelul unor sloganuri precum „patria este în pericol” nu a reușit să genereze un aflux semnificativ de voluntari. Unul dintre motivele principale este apatia de lungă durată insuflată chiar de propaganda de stat, care ani de zile a încurajat publicul să se detașeze de viața civică. Când statul a avut brusc nevoie de mobilizare în masă, simpla schimbare a discursului s-a dovedit ineficient.

Prețul serviciului: stimulente financiare și concurență regională

Astăzi cetățenii ruși sunt atrași în serviciul militar de promisiunea unor recompense atrăgătoare, cum ar fi:

• sumă mare de bani, plătită într-o singură tranșă, pentru semnarea unui contract cu armata
• salarii lunare mari pe durata serviciului militar
• beneficii speciale pentru familiile soldaților, cum ar fi tratamentul preferențial pentru copiii care vor să studieze la universitate
• beneficii suplimentare, cum ar fi amânări de plată a împrumuturilor, anularea datoriilor și reduceri la plata utilităților

Se pare că guvernele regionale au primit ținte de recrutare stabilite de către autoritățile centrale federale, creându-se astfel concurență între diferitele provincii ale Rusiei. Regiunile mai bogate, cum ar fi Moscova și Sankt Petersburg, sunt capabile să ofere stimulente financiare semnificativ mai mari pentru a atrage recruți, braconând adesea potențialii soldați din regiunile mai sărace, care nu beneficiază de aceleași resurse financiare.

Moscova și Sankt Petersburg, două dintre cele mai bogate regiuni ale Rusiei, nu sunt doar bogate, ci și găzduiesc populații cu venituri mult peste media națională - oameni care nu sunt atrași de posibilitatea de a se înrola în armată. Cu toate acestea, guvernele regionale au capacitatea financiară de a supralicita în fața provinciilor mai sărace, oferind potențialilor recruți condiții mai bune. Pentru a face acest lucru, ei se angajează în mod deschis în diverse practici de manipulare, cum ar fi înregistrarea temporară a recruților în regiunile mai bogate pentru a asigura plăți mai mari.

În ciuda acestor tactici, bonusurile în creștere rapidă oferite pentru semnarea contractelor militare chiar și în regiunile bogate precum Moscova indică faptul că eforturile de recrutare au stagnat. Situația a ajuns într-un punct în care suma totală pe care un soldat rus contractual o poate câștiga într-un an este aproximativ echivalentă cu ceea ce ar câștiga un bărbat dintr-o regiune săracă sau dezavantajată economic în 20-30 de ani. Acest calcul sumbru face ca multe familii să ajungă să se confrunte cu o etică morală mortală: ce ar trebui să facă bărbatul casei, să continue să lucreze pentru un salariu de mizerie, împovărat de datorii, sau să riște și să participe la război, unde ar putea muri, dar ar lăsa în același timp în urmă o sumă semnificativă de bani pentru familia sa?

Economia morții: studiul de caz al Buratiei

Pentru a înțelege această dinamică, putem să luăm cazul Buratiei, o regiune din care Rusia a atras un număr semnificativ de soldați contractuali. Semnarea unui contract militar poate asigura o plată în tranșă unică de 900.000 de ruble, în timp ce cei implicați direct în luptă câștigă încă 200.000 de ruble lunar. Dacă un soldat moare, plățile sunt următoarele:

• 5 milioane de ruble plătite într-o singură tranșă familiei (≈49000 euro)
• 5 milioane de ruble ca plată de asigurare (≈49000 euro)
• 1 milioane de ruble drept ajutor de deces (≈30000 euro)

În total, familia unui soldat va primi cel puțin 16 milioane de ruble (≈157 000 de euro) dacă soldatul moare după un an de serviciu. Având în vedere că salariul mediu lunar în Buriatia în 2024 a fost de 69.000 de ruble (≈680 de euro), această sumă reprezintă echivalentul a aproape 20 de ani de câștig din salarii. Pentru cei care fac mai puțin decât media sau sunt împovărați de datorii, cifra ar putea fi egală cu ce ar câștiga din salariu pe o perioadă de 30 de ani sau mai mult. Deoarece mulți soldați contractuali au vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, iar  speranța  medie de viață a bărbaților ruși este de 67 de ani, e clar că unii bărbați își schimbă viitorul pe bani.

Situația este exacerbată de mentalitatea culturală de tip fatalist a Rusiei, care a obișnuit oamenii, vreme de secole, cu ideea că viața în Rusia este ieftină. Propaganda care glorifică sacrificiul pe front față de moartea provocată de alcoolism într-o regiune afectată de criză întărește această imagine. Traiul sumbru din regiunile sărace ale Rusiei, combinat cu o propagandă de stat agresivă, condițiile nemiloase ale unei piețe a munci nereglementate și puterea copleșitoare a banului au creat o situație în care mulți consideră că nu au mare lucru de pierdut.

Situația este agravată și de deteriorarea sistemului de învățământ și de ceea ce filosoful rus Mihail Epstein  a numit  „pierderea culturii ruse” – degradarea conceptului de drept și justiție și a valorilor societății.

Considerații bugetare și sustenabilitate pe termen lung

În ciuda costurilor mari asociate cu plata personalului militar, ar fi o greșeală să presupunem că aceste cheltuieli vor paraliza bugetul Rusiei. Veniturile din exporturile de petrol, gaze și alte resurse naturale acoperă mai mult decât masa salarială a armatei, permițând Kremlinului să continue să cumpere și să producă arme. Adevărata problemă pentru conducerea Rusiei este că, în ciuda acestor motivații financiare atât de substanțiale, grupul celor dispuși a fi recrutați se epuizează. Mai mult, orice încercare de a institui un alt val de mobilizare ar putea destabiliza societatea, ducând potențial la consecințe neprevăzute pentru regim.

În cele din urmă, abordarea actuală a Rusiei în ceea ce privește recrutarea militară evidențiază o realitate sumbră: statul este dispus să dea sume mari de bani în schimbul vieții cetățenilor săi, creând o „economie a morții” perversă. Durabilitatea acestui model este extrem de discutabilă, dar deocamdată este metoda prin care Rusia încearcă să-și susțină efortul de război. Cât timp poate să mai dureze asta rămâne însă o întrebare la care nu avem încă un răspuns.

• Tags:
• Rusia
• economie
• Război în Ucraina