Donații
Veridica.md
Videoclipuri cu activiști din opoziție care mărturisesc crime pe care nu le-au comis și îl laudă pe Aleksandr Lukașenko sunt din ce în ce mai folosite în Belarus. Tendința a început după alegerile prezidențiale din 2020 – denunțate ca fiind frauduloase de Occident și de opoziție – când regimul a luat măsuri represive împotriva demonstranților, opoziției și activiștilor. Înregistrările sunt menite să umilească și să discrediteze adversarii și au fost difuzate la televiziunea de stat și/sau pe rețelele sociale.
O tactică „popularizată” de către liderul autoritar al Ceceniei, Ramzan Kadîrov
Inițial, această de formă de umilire și tortură a devenit populară la începutul anilor 2010 datorită lui Ramzan Kadîrov, conducătorul Ceceniei și omul lui Putin. Când cineva exprima critici la adresa lui Kadîrov sau a regimului său, oamenii lui (direct sau indirect asociați cu poliția și alte agenții ale statului cecen) făceau tot posibilul să găsească persoana respectivă, pe care o băteau și o forțau să își ceară scuze în fața camerei. Astfel de înregistrări au devenit populare printre ruși. Lista persoanelor vânate de slujitorii lui Kadîrov include cântăreți celebri, artiști și chiar politicieni ruși. În cele mai multe cazuri, nimeni nu a fost tras la răspundere pentru aceste acțiuni. Prin urmare, acest fenomen s-a răspândit pe scară largă în rândul statelor post-sovietice.
După alegerile din 9 august 2020, propaganda regimului Lukașenko a adoptat și a îmbunătățit aceste tactici. Primele astfel de înregistrări video au fost cu Svetlana Tihanovskaia. La 11 august 2020, un canal Telegram creat și editat de reprezentanți ai GUBOPiK (poliția politică a regimului Lukașenko) a publicat o înregistrare video în care Svetlana Tihanovskaia se află în cabinetul șefului Comisiei electorale centrale din Belarus și face un apel la bieloruși să oprească protestele. În aceeași zi, Tihanovskaia a fost forțată să părăsească țara.
Un val de înregistrări a urmat celei cu Tihanovskaia, toate având aceleași semne distinctive – cetățeni aflați în detenție care au fost forțați să mărturisească lucruri pe care nu le-au făcut, să-și ceară scuze pentru poziția lor politică și să-l laude pe Lukașenko și agențiile de forță ale regimului. Mulți dintre cei care apăreau în aceste videoclipuri aveau semne de tortură; unii fuseseră bătuți atât de rău încât abia mai puteau vorbi. Au apărut și înregistrări cu oameni bătuți de militari ai regimului.
Au fost create o serie de canale și conturi pe diverse platforme de social media pentru publicarea unor astfel de materiale, iar asta se întâmpla aproape zilnic. În postări, autorii îi umileau și batjocoreau în mod deschis pe prizonierii politici înfățișați, amenințau toți oponenții politici ai regimului Lukașenko, insultau simbolurile naționale ale Belarusului etc. Pentru o lungă perioadă de timp, platformele sociale nu au reacționat la aceste videoclipuri, în ciuda numeroaselor apeluri de la utilizatori, ONG-uri și politicieni. Abia în iunie 2022, la 4 luni de la începutul războiului pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, marile platforme media au început să șteargă conturile care publică astfel de videoclipuri.
Roman Protasevici, jurnalistul care s-a „căit” după trei săptămâni de închisoare
Cel mai notoriu caz după cel al Tihanovskaiei a fost cel al jurnalistului Roman Protasevici, care a fost arestat de KGB după ce avionul Ryanair în care se îmbarcase a fost interceptat și forțat să aterizeze la Minsk pe 23 mai 2021.
La 14 iunie, Protasevici a fost adus la Centrul Național de presă din Belarus și a declarat presei că a decis să coopereze cu autoritățile după ce „și-a dat seama cât de mult rău a făcut statului”. Atunci, Tatsiana Karavenkova, care era pe vremea aceea jurnalistă la Belapan, s-a ridicat și a spus: „Roman, te înțeleg sincer. Mulți dintre colegii tăi din Belarus te înțeleg. Îmi imaginez ce ți-au putut face. Și nu cred niciun cuvânt din ce spui. Fii tare, o să treci peste asta. ”
Protasevici a acordat, de asemenea, câteva interviuri televiziunii de propagandă de stat, în care a criticat oponenții politici ai regimului Lukașenko, mass-media independentă și ONG-urile care funcționează în străinătate, după ce au fost forțate să părăsească Belarusul. La 3 mai 2023 a fost condamnat la 8 ani de închisoare, dar a fost grațiat trei săptămâni mai târziu. Din când în când mai apare în materiale ale propagandei de stat.
Deținutul politic folosit ca momeală de KGB
Un alt caz celebru este filmul de propagandă despre Andrei Paratnikau – expert în apărare și securitate națională și șeful singurului think tank din Belarus care se ocupă de probleme de securitate națională și apărare, Belarus Security Blog. Fost ofițer de poliție, Partnikau a fost o țintă pentru propaganda regimului Lukașenko pentru o lungă perioadă de timp. După arestarea sa în martie 2023, KGB-ul din Belarus a încercat să-l folosească ca momeală pentru diplomați străini și Fundația BySOL (fundația belarusă de solidaritate, care asistă victimele regimului Lukașenko și îi ajută pe cei amenințați să părăsească țara). KGB a vrut să știe cum sunt scoși oamenii din țară, cine este implicat în aceste activități și dacă diplomații străini ajută. Se pare că schema KGB a eșuat și afirmațiile agenției de informații conform cărora ar fi arestat o serie de persoane care aveau legături cu acțiunile de scoatere a victimelor din țară erau minciuni sfruntate.
Nereușind să îl folosească pe Partnikau drept momeală, KGB-ul a lansat înregistrări în care acesta critica diplomați și experți străini din sfera securității naționale. Și el a mărturisit că ar fi „acționat împotriva intereselor statului belarus”. În realitate, el a scris articole analitice despre securitatea națională și apărarea Belarusului, ceea ce nu este în niciun fel interzis de legile Belarusului, chiar și în forma lor actuală. Dar dacă o persoană este arestată și riscă 14 ani de închisoare, este foarte ușor să o faci să spună tot ceea ce vrei în fața camerei.
Îngenuncherea unei eroine
Cel mai recent și cel mai răsunător caz este cel al activistei civice Palina Sharenda-Panasiuk, mamă a doi copii, în vârstă de 49 de ani.
În vara anului 2021, Sharenda-Panasiuk a fost condamnată la 2 ani de închisoare pentru că l-ar fi insultat pe Lukașenko. Ulterior, în timp ce se afla deja în închisoare, sentința ei a fost prelungită de două ori, pe motiv că ar fi sfidat administrația închisorii. În timpul încarcerării, Palina a fost ținută în izolare de zeci de ori.
Inițial, Sharenda-Panasiuk a avut o atitudine sfidătoare. Ea a refuzat public să recunoască legalitatea procedurilor întreprinse împotriva ei. De asemenea, a denunțat constant faptul că era torturată în închisoare. Regimul a reacționat întrerupându-i orice legătură cu lumea exterioară: fără întâlniri cu rudele, fără corespondență, fără apeluri telefonice.
Timp de aproape jumătate de an nu s-a știut nimic despre Sharenda-Panasiuk. Apoi, la 19 martie 2024, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor a cerut Belarusului să ia măsuri temporare pentru a o proteja, având în vedere toate abuzurile raportate cu care s-ar fi confruntat: bătăi, izolare, lipsa accesului la produse de igienă, la căldură, apă și forțată să doarmă pe podeaua rece.
La scurt timp după apelul Comitetului ONU, principalul canal TV de propagandă de stat a publicat o înregistrare titrată ironic: „Jurnaliștii au găsit-o pe Palina Sharenda-Panasiuk”. Ea este prezentată urmărind un videoclip în care apar soțul și cei doi copii ai săi, care locuiesc în exil în Polonia, și izbucnind în lacrimi. Se știe că, în timpul detenției, Sharenda-Panasiuk nu a avut voie să primească nici măcar fotografii cu copiii ei.
Videoclipul de propagandă include și o declarație, cel mai probabil obținută sub constrângere, a Palinei Sharenda-Panasiuk, care respinge acuzațiile despre condițiile proaste de detenție, denunță forțele democratice din Belarus și îl complimentează pe Lukașenko. Filmarea mai dezvăluie că Palina Sharenda-Panasyuk a semnat o cerere de grațiere adresată lui Lukașenko. Se presupune că includerea ei într-un videoclip de propagandă a fost o condiție pentru a-și permite să își vadă familia după mai bine de 3 ani de închisoare. Cu toate acestea, după publicarea filmării, tot nu se știe unde se află și nu s-a auzit nimic despre eliberarea ei.
Umilirea ca parte a jocului de putere al regimului
Videoclipurile în care deținuții politici sunt forțați să apară sunt folosite pentru a umili și discredita opoziția și pentru a întări regimul. În același timp, ele sunt un instrument de presiune atât asupra deținuților politici, cât și a familiilor acestora, care sunt adesea împiedicate să țină legătura. De asemenea, videoclipurile sunt probabil menite să acționeze ca un avertisment pentru cei care se gândesc să sfideze regimul și o etalare a forței și superiorității sale psihologice: dacă o faci, te vom aduce atât de jos încât vei spune orice vrem noi – chiar vei denunța opoziția și lăuda regimul.
Este o abordare cinică, chiar sadică. Și nu există semne că regimul va înceta să o folosească.
