Trecerea la următoarea etapă de dezvoltare a Rusiei este posibilă doar printr-un conflict civil violent, consideră analistul politic independent rus Aleksandr Morozov. Veridica.ro a stat de vorbă cu el despre motivele care îi determină pe ruși să susțină războiul din Ucraina, scenariile schimbării regimului lui Putin și despre felul în care va arăta țara după plecarea acestuia.
„Propaganda formulează noi criterii de împărțire rigidă în ai noștri și străini”
VERIDICA: Mulți consideră că rușii încă susțin masiv războiul din cauza sărăciei, a lipsei unui învățământ bun și a propagandei dure. Au trecut doi ani și jumătate de la declanșarea războiului la scară largă. Ce părere aveți: s-au schimbat aceste motive?
Aleksandr Morozov: Eu disting trei circumstanțe legate de atitudinea față de război. În primul rând, sunt de acord cu concluziile analiștilor conform cărora există o consolidare în jurul drapelului. Studiile sociologice arată că, în timp ce în primul an de război atitudinile erau eterogene, după doi ani și jumătate oamenii au început să se obișnuiască cu ceea ce se întâmplă. O parte semnificativă a populației își asociază bunăstarea cu acțiunile autorităților, astfel că sprijinul pentru guvern și Putin este în creștere. Aceasta este prima circumstanță.
Al doilea motiv constă în faptul că o parte semnificativă a cetățenilor adoptă o poziție neutră. Aceștia sunt oamenii care spun: „Nu vom vorbi despre război, nu ne privește. Nu îl putem influența, așa că ne vedem de treburile noastre”. Acesta este punctul de vedere al unui spectru larg de oameni care continuă să trăiască și să lucreze ca și înainte.
Al treilea factor important este reprezentat de formarea de noi grupuri de beneficiari ai războiului. Se poate observa deja că există persoane pentru care adaptarea economică la război este avantajoasă. Ei se ocupă de criptomonede, importuri și exporturi gri, producția rapidă de bunuri care au dispărut de pe piață. Acești oameni se îmbogățesc activ și își consolidează pozițiile. În același timp, există oameni care pierd simțitor de pe urma războiului și care tind să adopte o poziție de respingere a acestuia.
VERIDICA: De ce această atitudine se rezumă mai degrabă la inacțiune și ignorarea situației, decât la împotrivire față de regim?
Aleksandr Morozov: În primul rând, pentru că în timpul lungii perioade de formare a dictaturii putiniste, aceasta a reușit să creeze un sistem în care nicio formă de exprimare publică a opiniei politice și de consolidare nu este posibilă. În condiții de război, acest lucru este deosebit de evident, deoarece sunt în vigoare norme stricte care restricționează orice activitate publică îndreptată spre exprimarea unei opinii libere. Este evident că, în condiții de război, există norme în vigoare care corespund unei stări de urgență. Mitingurile și pichetările, prezentarea de informații obiective despre război sunt interzise. Cei care aleg escapismul își dau seama că nu pot avea un impact semnificativ asupra situației, ci doar să fie supuși represiunii, să piardă persoane apropiate și să își pună familiile în pericol.
VERIDICA: Monitorizați anchetele sociologice din Rusia. Puteți să ne spuneți cum diferă opiniile cu privire la războiul din Ucraina în funcție de grupele de vârstă ale populației din Rusia?
Aleksandr Morozov: Împărțirea pe categorii de vârstă arată foarte clar că tinerii sub 25 de ani au o atitudine negativă față de război, deoarece se tem de mobilizare și de pierderea exceptării de la serviciul militar. Cel mai mare sprijin pentru război se înregistrează în rândul persoanelor de peste 55-60 de ani. Așa se întâmpla și înainte: tinerii au fost întotdeauna mai progresiști, sunt axați pe modernizare și își leagă viitorul de dezvoltarea industriei în marile orașe. Generația mai în vârstă, dimpotrivă, se raportează la experiență și vede modernizarea ca pe o amenințare la adresa bunăstării lor, de aceea sprijină direcția actuală.
VERIDICA: Dar cum stă treaba cu propaganda? Care este rolul acesteia în sprijinul acordat de ruși războiului?
Aleksandr Morozov: Pe timp de pace, narațiunile Kremlinului jucau un rol important, oferind diferitelor grupuri sociale diferite imagini ale lumii. Acum aceste narative funcționează foarte rigid, creând un „transponder” ideologic care împarte oamenii în „ai noștri” și „străini”. Asta ajută birocrația să gestioneze situația, dar îi face pe oameni să acorde mai puțină atenție propagandei. Cu cât aceasta este mai dură, cu atât mai mare e distanța populației față de ea.
În condiții de război, responsabilii cu ideologia de la Kremlin formulează noi criterii de împărțire rigidă în „ai noștri” și „străini”. De exemplu, se folosesc termenii „agenți străini”, „extremiști”, „teroriști”, „anglo-saxoni” și „state neprietenoase”. Acestea sunt integrate în sistemul de învățământ și în cel cultural, crescând escapismul în rândul populației. Cred că acum putem identifica trei narațiuni care persistă indiferent de eficiența propagandei:
- Vina pentru război este aruncată asupra Occidentului. Majoritatea populației va crede că războiul a fost provocat de țările occidentale.
- Responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă este aruncată asupra colaboratorilor lui Putin, dar nu asupra lui însuși. Dacă apar probleme economice, pentru ele vor fi învinuiți funcționari concreți, nu și președintele.
- O înțelegere confuză a ceea ce înseamnă să fii rus. În cei 30 de ani ai perioadei post-sovietice, nu s-a format o identitate națională clară. Aceasta este o problemă care va rămâne și după război, indiferent de rezultatul acestuia.
„Așteptările se reduc la două scenarii: destabilizare și haos sau stabilitate și stagnare”
VERIDICA: Societatea democratică din Rusia este fie încarcerată, fie se află deja în afara țării. Arestările și represiunea continuă și nu există nicio speranță pentru proteste de succes. Având în vedere stabilitatea regimului lui Putin, se poate face ceva pentru a ameliora situația?
Aleksandr Morozov: Cred că la această întrebare există un singur răspuns, și acesta este evident. Totul depinde de generația care s-a născut acum 20-25 de ani. Ei pot schimba situația. În orașele mari, tinerii încă au și vor continua să aibă trei dorințe principale.
Prima dorință constă în accesul la comunicații globale. Tinerii vor să rămână în țară, dar să poată lucra liber pe piețele globale, să studieze în străinătate și să dezvolte industria din Rusia. Politica și războiul lui Putin conduc în direcția opusă, astfel încât este inevitabil să se ajungă la un conflict între ei. Este puțin probabil ca Federația Rusă să degenereze într-o economie agrară complet izolată de lume, deoarece Rusia are 15 orașe mari, în care trăiește o treime din populație. Aceste orașe sunt orientate spre modernizare, și această generație va cere să se pună capăt restricțiilor privind comunicațiile globale.
Al doilea aspect important vizează extinderea reprezentării. Tinerii ar dori să fie implicați în organizarea vieții comunităților lor la nivel local: mă refer la administrația municipală, asociațiile de proprietari, structurile non-profit și organizațiile caritabile. Această generație va insista asupra reprezentării și auto-organizării.
Al treilea aspect se referă la justiție și sistemul judiciar. Statul fățiș-represiv al lui Putin este în contradicție profundă cu modul de viață modern. Toate cele trei aspecte menționate mai sus ar putea fi realizate într-o autocrație electorală moderată post-Putin. Asta nu presupune aspirația către o democrație europeană în toată regula, dar tinerii vor încuraja comunicațiile globale, vor căuta reprezentare și un sistem judiciar independent, contribuind la modernizarea societății.
VERIDICA: Sub o formă sau alta, vorbim despre viitor, despre o eră post-Putin. Să înțeleg că acum ne aflăm într-o situație de stagnare, când nu există soluții bune?
Aleksandr Morozov: Da, din păcate, am intrat în acea fază a putinismului în care este imposibil să ne imaginăm o tranziție către vreo politică de modernizare. Acum, toate așteptările se reduc la două scenarii: destabilizare și haos sau stabilitate și stagnare. Nimeni nu discută perspectivele liberalizării politice sau ale încetării războiului.
De aici decurge o idee importantă: trecerea la următoarea etapă de dezvoltare a Rusiei este posibilă numai printr-un conflict civil violent. Acesta va conduce la o nouă situație, după care vor apărea o nouă Constituție și un nou proiect de stat. O astfel de tranziție este posibilă numai în urma unor serioase schimbări și compromisuri de după conflict, care să creeze condițiile pentru democratizare.
VERIDICA: Vă referiți la un conflict dintre generația tânără și elitele bătrâne?
Aleksandr Morozov: Nici măcar nu știm exact cum va decurge: ar putea fi vorba, parțial, despre o luptă cu birocrația, ar putea fi vorba despre conflicte teritoriale între regiuni învecinate. Acest lucru s-a mai întâmplat înainte, și Kremlinul le-a gestionat cu succes, dar în contextul slăbirii puterii, totul se poate schimba. Conflictul poate fi provocat de deteriorarea poziției instituțiilor de forță.
Nu putem prezice cu precizie, dar este clar că, în starea sa actuală, societatea rusă nu are capacitatea de a trece la o nouă Constituție și la un nou proiect politic.
„În următorii 20 de ani, Rusia va trebui să depășească cu multă atenție și consecvență consecințele agresiunii”
VERIDICA: Vedeți vreo posibilitate de a readuce Rusia în comunitatea internațională civilizată, în cadrul căreia se aplică dreptul internațional și legea primează?
Aleksandr Morozov: Aceasta este o întrebare complexă. Vladimir Putin și anturajul său au provocat un mare conflict cerând o schimbare a arhitecturii globale. Marii jucători globali doresc să lucreze pe piețele globale și nu doresc să distrugă arhitectura internațională. Acest lucru este valabil pentru Arabia Saudită, Iran, China, India, Asia de Sud-Est, America Latină. Toate aceste state sunt interesate de dezvoltare economică și de menținerea normelor internaționale care garantează stabilitatea relațiilor economice.
Revenirea Rusiei la normele internaționale va fi posibilă după o lovitură de stat. După înlăturarea lui Putin, noua conducere va putea obține rapid sprijinul principalelor economii din Europa, Statele Unite și țările vecine. Noul regim va putea propune o reluare a negocierilor privind reducerea armamentului și a altor tratate internaționale, lucrând în spiritul unei cooperări bine intenționate. O astfel de tranziție ar fi cel mai simplu mod de a readuce Rusia în comunitatea internațională civilizată.
VERIDICA: Deocamdată, toate astea sună a basm. Dar să spunem că dorințele se împlinesc: Putin este înlăturat. Cum vedeți Rusia post-Putin?
Aleksandr Morozov: În următorii 20 de ani, ea va trebui să depășească cu multă atenție și consecvență consecințele acestei agresiuni. Dar acest lucru este perfect posibil.
Dacă în Rusia va demara un proces care să răspundă așteptărilor noilor generații în privința sistemului judiciar, a reprezentării și a libertății de comunicare cu diferite părți ale lumii, aceasta își poate găsi destul de repede, în termen de cinci până la șapte ani, o formulă care îi va permite să fie o mare economie regională. Rusia poate participa la diverse alianțe în Asia și Europa, poate continua să fie o mare economie bazată pe materii prime și poate activa în cadrul tuturor organizațiilor internaționale.
În ceea ce privește forma politică a Rusiei post-Putin, aceasta va rămâne de facto un stat unitar. Sunt de acord cu cei care cred că Rusia se poate transforma dintr-o republică superprezidențială într-una prezidențial-parlamentară. Acest lucru ar presupune reducerea semnificativă a rolului președintelui și transferarea acestui rol către un guvern format în urma unor alegeri parlamentare. Toate societățile post-sovietice, inclusiv cea din Belarus, sunt pregătite pentru o astfel de transformare. Acest lucru va permite ca lupta publică între partide să conducă la formarea coalițiilor de guvernare și a guvernelor bazate pe alegeri parlamentare. O astfel de soluție este posibilă și pentru Rusia.
