Iranul a atacat Ciprul iar Tratatul UE obligă Bruxellesul să răspundă militar la această agresiune, pretinde europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea.
ȘTIRE: Un europarlamentar din Cipru, Fidias Pannayotu, tocmai ce a cerut convocarea de urgență a unei sesiuni parlamentare extraordinare pentru a decide ce reacție să aibă UE față de atacul armat căruia îi este supus zilele astea un stat membru: Cipru.
Din ce spune Fidias, rezultă că Iran a atacat Cipru, deși legacy media pare a nega asta.
Dacă e așa, înseamnă că se activează imediat clauza de solidaritate din Tratat: dacă un stat terț a atacat un stat membru, a atacat întreaga Uniune Europeană. În acest caz, toate statele membre, inclusiv România, trebuie să asigure asistență militară de urgență, inclusiv prin trimiterea de trupe și de arme pe teritoriul statului membru atacat.
De vreme ce Cipru a fost atacat de Iran, înseamnă că trebuie ca statele membre să trimită trupe și logistică militară acolo.
Sunt curios acum dacă se va opera cu aceeași urgență și supușenie ca în cazul Ucrainei (care, apropo, nu e stat membru UE). Să văd acum cine își va pune la avatar slava Cipru…
NARAŢIUNI: 1. Iranul a atacat Ciprul, stat membru al Uniunii Europene. 2. Statele UE, inclusiv România, sunt obligate prin Tratatul de aderare să răspundă militar agresiunii îndreptate împotriva unui stat membru.
OBIECTIVE: Promovarea discursului antieuropean şi subliminal antiucrainean, slăbirea încrederii în autorităţile române şi europene, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale, validarea propriilor teorii conspiraţioniste.
Tratatul UE nu obligă statele membre la operaţiuni militare de niciun tip
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Indiferent cât de subiectiv privim situaţia geopolitică din aceste zile, sub nicio formă nu putem afirma, cu bună credinţă, că Iranul a atacat Ciprul. Cel mai probabil, eurodeputatul Panayiotou (nu Pannayotu) face referire la cele două incidente raportate de autorităţile din ţara sa, privind prezenţa unor rachete iraniene în apropierea insulei. Primul dintre acestea a fost înregistrat pe 1 martie 2026, când secretarul britanic al Apărării, John Healey, a anunţat că două rachete lansate din Iran se îndreptau în direcția Ciprului, unde Marea Britanie are două baze militare, precizând însă că acestea nu ar fi ţintit vreun obiectiv de pe teritoriul insulei mediteranene. De altfel, un comunicat ulterior al autorităţilor de la Nicosia a confirmat că nu Ciprul era ţinta celor două rachete şi că, cel mai probabil, acestea făceau parte dintr-un foc de baraj mai mare al forţelor iraniene, nefiind îndreptate în mod specific spre o ţintă terestră, ci spre dronele şi rachetele lansate de Israel şi SUA asupra Iranului. Pentru că ştirea lua o amploare nedorită, inclusiv ministerul român al Afacerilor Externe a trebuit să dezmintă ştirea unui atac iranian asupra Ciprului. Al doilea incident a avut loc în noaptea de 1 spre 2 martie 2026, când o dronă s-a prăbuşit peste anexele uneia din cele două baze militare britanice din Cipru, provocând doar pagube materiale minore. Nici în acest caz nu putem vorbi despre un atac iranian, provenienţa dronei fiind încă necunoscută la această oră. Dar chiar şi dacă atacul ar fi fost intenţionat, trebuie să precizăm că teritoriul pe care este amplasată baza Forțelor Aeriene Regale Britanice de la Akrotiri, chiar dacă face parte din insula Cipru, nu îi aparține statului Cipru, ci Marii Britanii, care nu mai este membru al Uniunii Europene, deci nu putem vorbi despre un incident care afectează spaţiul comunitar.
Ducând însă absurdul scenariului la maxim, trebuie să precizăm că deşi, într-adevăr, articolul 42, alineatul 7, din Tratatul privind Uniunea Europeană conţine o prevedere legată de asistenţa reciprocă în cazul unui atac împotriva unui stat membru, el nu reglementează automat un mecanism de tip NATO și nu obligă explicit la trimiterea de trupe şi echipamente militare. Articolul în cauză prevede că, dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre „au obligația de a-i acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun”. Astfel, deşi un astfel de eveniment creează o obligație juridică de solidaritate, el nu impune explicit declanşarea unor manevre militare, şi mai ales declanşarea unui război. Fiecare stat decide ce tip de ajutor oferă - militar, logistic, informațional, financiar etc., iar statutul de neutralitate al unor state membre, precum Irlanda şi Austria, este respectat în totalitate. Articolul în cauză a fost invocat de Franța după atentatele teroriste din 2015 de la Paris, iar statele membre au oferit sprijin sub diverse forme, însă niciuna dintre acestea nu a presupus trimiterea de trupe pe teritoriul francez.
În realitate, deşi există tot mai multe discuţii în spaţiul public despre crearea unei „armate europene”, în momentul de faţă, singurele angajamente şi obligaţii militare ale membrilor UE sunt cele din cadrul Tratatului NATO, dar doar pentru statele membre ale Alianţei Nord-Artlantice. De altfel, nici măcar articolul 5 din Tratatul NATO, care presupune apărare colectivă și are o dimensiune militară mai clară, nu prevede automat trimiterea de trupe, fiecare stat având posibilitatea de a decide forma răspunsului său.
Solidaritatea suveranistă
CONTEXT: Fidias Panayiotou este un influencer și creator de conținut de pe YouTube care a reușit, surprinzător pentru clasa politică tradițională, să fie ales europarlamentar la doar 24 de ani, ca independent, în cadrul alegerilor europene din 2024, devenind primul independent ales în istoria Ciprului. Ulterior, el şi-a fondat propria formațiune politică, Direct Democracy Cyprus, o inițiativă care se prezintă ca pro-europeană, dar promite mai multă „democrație directă” și implicarea electoratului tânăr.
De numele eurodeputatului cipriot se leagă mai multe controverse la nivel local şi internaţional, precum declaraţiile sale referitoare la atleții paralimpici, pe care i-a identificat printr-un termen considerat ofensator - „loonies”, generând critici dure din partea Comitetul Paralimpic din Cipru. Panayiotou a fost criticat în ţara sa şi pentru intenția de a realiza un interviu cu liderul turco-cipriot Ersin Tatar în partea ocupată a Ciprului, un gest considerat de guvernul de la Nicosia drept exploatat de propaganda regimului turco-cipriot și contrar poziției oficiale asupra conflictului din insulă. Tânărul politician a avut, de-a lungul timpului, şi mai multe luări de poziție controversate privind războiul din Ucraina. A votat, în Parlamentul European, împotriva unei moțiuni care cerea returnarea copiilor ucraineni răpiți de forțele ruse, înainte de a-și schimba votul în abținere, şi s-a opus în mod repetat sprijinului financiar și militar pentru Kiev. În mai 2025, a călătorit la Moscova împreună cu alţi parlamentari „suveranişti” din Germania și Slovacia, cu scopul declarat de a promova dialogul între părți, o mișcare puternic criticată de numeroși oficiali, inclusiv de președintele Ciprului, care l-au acuzat că promovează narațiuni pro-Kremlin în interiorul UE. Fidias Panayiotou este, în schimb, un susținător al Palestinei, votând mereu în Parlamentul European împotriva oricăror iniţiative pro-israeliene.
Nu este de mirare, deci, că „suveranistul” Gheorghe Piperea preia o naraţiune lansată de un astfel de personaj, cu scopul, evident, de a mai săpa puţin la baza resentimentelor româneşti legate de Ucraina, pe care o aduce în discuţie aparent tangenţial, dar care este de fapt ţinta acestei dezinformări. De altfel, avocatul politician nu se află la prima naraţiune falsă promovată în spaţiul public, de-a lungul timpului el alimentând cu minciuni şi dezinformări teama populaţiei de vaccinuri sau monede digitale, de Uniunea Europeană sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii, etc. Recent, manipulând cu bună ştiinţă o declaraţie a şefei diplomaţiei europene, Kaja Kallas, Piperea pretindea că Uniunea Europeană a cerut Chinei să nu sprijine pacea în Ucraina. Ulterior, Piperea a afirmat că România este forţată să cumpere armament francez la suprapreţ, pentru a-l livra apoi gratuit Ucrainei, naraţiune lansată în baza unor date inexacte şi a unor calcule manipulate pentru a se potrivi naraţiunii înşelătoare.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
