România plătește prețuri umflate pe armament francez, pentru a-l livra apoi gratuit Ucrainei, potrivit unei narațiuni false promovate în zona suveranistă.
ȘTIRE: „La zi, încă un contract foarte util s-a perfectat de useristul Moș Teanu, înainte de demisia pentru falsurile din CV: fro 250 de sisteme de apărare de rachete Mistral de la francezi, pentru suma de 560 de milioane de euro, din care 2 treimi vor fi donate Ucrainei. Se spune că prețul de lista al unei asemenea rachete e de 600 mii euro, dar prețul “negociat” de Moș Teanu a fost de 2,7 milioane. E ca și când rachetele alea au fost livrate în genți Louis Vuitton.” – Gheorghe Piperea
„România plătește 5,47 milioane de euro pentru un singur transportor blindat Piranha 5. Pe piața internațională, același vehicul este evaluat la aproximativ 2 milioane de euro.
Asta înseamnă că statul român acceptă să plătească de aproape trei ori mai mult pentru același produs, fără ca cetățenilor să li se explice clar de ce există această diferență uriașă. Mai ales într-o perioadă în care ni se repetă zilnic că nu sunt bani pentru spitale, educație, pensii sau investiții publice esențiale.
La un total de 139 de transportoare, vorbim de sute de milioane de euro în plus plătite din buzunarul românilor. Bani care dispar într-un contract netransparent, în timp ce oamenilor li se cer sacrificii și li se spune că austeritatea este inevitabilă.” – Dorin Silviu Petrea
NARAŢIUNE: România cumpără arme din Franța la prețuri umflate pentru a le dona Ucrainei.
OBIECTIVE: Promovarea discursului suveranist și a propagandei antifranceze și antiucrainene, scăderea încrederii populației în autorităţile statului, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale, validarea propriilor teorii conspiraţioniste.
Când aritmetica devine dușmanul suveraniștilor
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Nu știm de unde își ia datele domnul europarlamentar Piperea, dar numerele prezentate și calculele pe care acesta le face sunt cam departe de cele reale. Astfel, comunicatul MApN spune negru pe alb că suma pe care o va plăti România este, culmea!, de 625.591.000 de euro + TVA – adică undeva la peste 750 de milioane, nu 560, iar în banii aceștia vor fi achiziționate 231 de sisteme Mistral (cele „fro 250”), dar și 934 de rachete Mistral, precum și „servicii de instruire, muniții de antrenament, documentații, un simulator și suport logistic”. Lăsând deoparte costul cu serviciile enumerate mai sus, numai dacă facem un calcul brut, împărțind cele 750 de milioane la cele 1.165 de sisteme + rachete, vom avea un cost mediu de sub 645.000 de euro pe unitate, adică aproximativ costul despre care a auzit domnul avocat că „se spune” prin piață. E bine de reținut că nu am luat în calcul scăderile de după deducerea TVA și nici costurile cu serviciile conexe, care evident că vor reduce prețul unitar undeva, cel mai probabil, la circa 500.000 de euro pentru o rachetă cu „preț de listă de 600.000”.
România nu va plăti mai mult decât alte state, după cum putem deduce, de exemplu, din contractul semnat de Ministerul spaniol al Apărării pentru achiziționarea acelorași rachete de proveniență franceză. Astfel, pentru 522 de rachete Mistral, guvernul spaniol va plăti, în total, 325 de milioane de euro, adică un preț mediu de peste 620.000 de euro pentru o rachetă, fără să adăugăm TVA.
De asemenea, nu știm de unde are domnul eurodeputat informația că două treimi din aceste sisteme și muniția aferentă vor fi donate Ucrainei, până la acest moment neexistând absolut nicio sursă (oficială sau din media alternativă) care să susțină această idee. Potrivit comunicatului oficial, citat anterior, contractul nu include un angajament de a transfera o parte din achiziție către Ucraina. Mai mult, un astfel de demers trebuie reglementat printr-o lege, coroborată cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a guvernului, și mai ales a Parlamentului, așa cum s-a întâmplat în cazul donării sistemului Patriot. În plus, tranzacțiile internaționale de armament sunt supuse unor reguli mult mai stricte decât în cazul mărfurilor de larg consum, iar un asemenea demers al României ar trebui în mod obligatoriu aprobat de producător, în speță de guvernul Franței.
De altfel, același comunicat al MApN spune că „beneficiarii programului vor fi cele trei categorii de forțe ale Armatei României, precum și Forțele pentru Operații Speciale”, fără a face vreo referire la donarea unei părți către un stat terț, la fel cum a procedat, acum doi ani, și conducerea armatei spaniole, care a anunțat distribuirea celor 522 de rachete către cele trei ramuri ale sale: forțele terestre, forțele aeriene, și forțele navale. Până la acest moment, singurele state care au anunțat donarea de rachete Mistral către Ucraina sunt Norvegia (în 2022) și Estonia. Norvegia a donat către Ucraina circa 100 de rachete Mistral + un număr nedivulgat de lansatoare, iar Estonia a anunţat, în 2024, că va livra (şi chiar a livrat) către Ucraina „sisteme Mistral + rachete aferente”. De asemenea, în august 2025 producătorul rachetelor Mistral, MBDA, a raportat că efectuează livrări ale acestora direct către Ucraina.
În mod similar, reducerea simplistă a calculelor la o banală împărţire a unui buget potenţial cu numărul echipamentelor achiziţionate este o greşeală, sperăm noi neintenţionată. Rezultatul la care ajunge senatorul Petrea provine din confuzia între preţul vehiculului cu configurația de bază (caroserie blindată, motor, transmisie, sistem de rulare, integrare tehnică standard etc.) şi prețul contractual, care include mult mai mult decât vehiculul „gol”. Contractele militare sunt pachete complexe, care cuprind muniţie, piese de schimb, sisteme electronice, mentenanță, instruire și suport logistic etc. pe mai mulți ani. Mai mult, calculul foloseşte sume maximale, neţinând cont că, de exemplu, cele 761,2 milioane de euro acordate României prin programul SAFE pentru achiziţionarea celor 139 de transportoare blindate reprezintă pragul maxim pe care îl poate cheltui ţara noastră pe acest tip de echipament militar. Mai concret, suma menţionată este bugetul, fără ca acest fapt să însemne că va fi epuizat în totalitate.
De fapt, narațiunea fără absolut niciun fundament real, nu urmărește decât amplificarea sentimentelor antiucrainene, într-o logică pe care numai suveraniștii români o pot produce, aceea de a se poziționa împotriva unui popor care luptă pentru suveranitate. De asemenea, continuă firul propagandistic, cu rădăcini moscovite, al colonizării României de către Franța, care după ce ne-a luat apa, energia electrică, libertatea, credința și demnitatea, ne pune să plătim prețuri exagerat de mari pentru produsele sale. În mod evident, naraţiunea urmăreşte şi validarea propriului discurs politic, ce pretinde că actuala guvernare provoacă un dezastru pentru ţară, din care doar actuala opoziţie o mai poate scoate.
Înarmare nu înseamnă mereu pregătire pentru atac
CONTEXT: Planul statelor membre ale Uniunii Europene de a-și dezvolta capacitățile de apărare este de ceva vreme supus unui adevărat atac informațional, menit a transforma inițiativa într-o justificare a agresiunii ruse din Ucraina și a incursiunilor tot mai dese a dronelor forțelor Moscovei în spațiul aerian al UE. Fake news-urile și dezinformările care pretind că, de fapt, Europa vrea să atace Rusia sunt amplificate de factori locali, care susțin că sprijinirea Ucrainei ascunde dorința de război a statelor europene, și care suprapun acestui val de știri false, narațiuni cu specific local, cum este, în România, cea care afirmă că Franța este un stat colonizator. Moscova are tot interesul să antagonizeze populația locală împotriva Franței (singurul stat UE cu capacități militare nucleare și declarat de însuși Vladimir Putin principalul dușman al Rusiei) dar şi a guvernării de la București, pentru instalarea la putere a unui regim favorabil politicii Kremlinului. Ce nu explică, însă, suveraniștii este de ce, în cei aproape patru ani scurși de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, statele occidentale nu au atacat Rusia, în poate cel mai propice moment pentru o astfel de acțiune.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
