Suplimentarea forțelor americane de pe teritoriul său va duce la implicarea României în războiul cu Iranul, potrivit unei narațiuni false răspândite de polul „suveranist” din Parlamentul.
ȘTIRE: „Nu avem garanția că scopul și intențiile sunt doar defensive, nu avem garanția că cineva va apăra aceste baze militare, nu știm câți soldați rămân și nu știm multe alte lucruri [...]. Doar 64 parlamentari au consultat acel document clasificat. Avem răspunderea ca niciun cetățean să nu fie supus riscurilor. Astăzi este Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Terorismului [...]. Prețuim parteneriatul strategic cu SUA, dar avem datoria și responsabilitatea de a feri românii de război. Nu trebuie să alarmăm inutil cetățenii, dar avem datoria să le spunem adevărul și nu le putem garanta că în momentul ăsta nu există riscuri de securitate pentru ei. Vrem să transmitem un mesaj Excelenței Sale Darryl Nirenberg, ambasadorul SUA în România, citându-l pe poetul nostru național, Mihai Eminescu: Cât suntem încă pe pace, vă spunem bine-ați venit [...]” (George Simion, liderul AUR)
NARAȚIUNI: Din cauza echipamentelor americane aduse la Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu România devine parte beligerantă în războiul cu Iranul. 2. România nu e o țară sigură în momentul de față din cauza ajutorului pe care îl acordă SUA.
Niciun tratat nu obligă România să intre în război de partea SUA
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Echipamentele militare americane aduse la Baza 57 Aeriană din localitatea constănțeană Mihail Kogălniceanu nu pot lansa atacuri împotriva Iranului. Președintele insistă că e vorba de echipamente defensive și că România este o țară „mai sigură” în acest context.
Este adevărat că echipamentele pot contribui la efortul de război american (de ex. avioanele de realimentare) și că ele sunt aduse la baza Kogălniceanu în contextul operațiunilor din Iran, dar acest lucru nu înseamnă atragerea României în război.
România nu este obligată să intervină într-un conflict militar în care SUA sunt parte beligerantă decât în cadrul NATO, conform articolului 5, care prevede că un atac împotriva unuia este un atac împotriva tuturor – iar Statele Unite nu au fost atacate de Iran. Dacă un stat membru este atacat, acesta trebuie să solicite asistență, iar restul membrilor trebuie să ajungă împreună la concluzia că se întrunesc condițiile pentru activarea articolului 5; Washingtonul nici nu a menționat însă posibilitatea de a cere activarea Articolului 5, iar dacă ar face-o este greu de văzut cum ar putea să spună că SUA a fost atacată, având în vedere că aceasta a declanșat războiul; atacurile preventive, cum a fost prezentat cel asupra Iranului, nu sunt acoperite de Articolul 5.
Chiar și în situația în care Articolul 5 este activat, intervențiile aliaților nu înseamnă neapărat participarea la război cu trupe: ajutorul acordat statului atacat poate implica sau nu utilizarea forței armate și poate include orice acțiune pe care aliații o consideră necesară pentru a restabili și menține securitatea zonei Atlanticului de Nord.
Deși state membre ale Alianței au fost implicate de-a lungul timpului în diferite conflicte (Coreea, Criza Suezului, Vietnam, insulele Falkland, războiul din Golf etc.) și chiar și Alianța în ansamblul său a participat la conflicte (războiul din 1999 pentru Kosovo, operațiunea aeriană din Libia etc.), Articolul 5 a fost activat o singură dată în istoria NATO, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva Statelor Unite.
În ceea ce privește relația bilaterală România – SUA (dincolo de NATO), nu există un tratat care să oblige automat cele două țări să intre în război una pentru cealaltă.
Singurele acorduri bilaterale între țara noastră și SUA sunt Parteneriatul Strategic semnat în 1997 care are caracter politic și strategic de cooperare, acordul de cooperare în Apărare, semnat în 2005, care permite staționarea trupelor americane și folosirea unor baze din România și acorduri privind activitatea trupelor SUA pe teritoriul României (acces la bazele militare, cooperare militară, logistică etc)
Așadar, aceste acorduri facilitează cooperarea militară, dar nu implică o obligație de genul ”dacă unul dintre parteneri e atacat, intră automat în război și celălalt partener”.
Apartenența la NATO și prezența forțelor americane și ale Alianței sporesc, nu subminează securitatea României
Dincolo de asigurările date cu fermitate de președintele României referitoare la faptul că țara noastră este ”chiar mai sigură” decât înainte, există mai multe argumente logice pentru care România este o țară sigură în acest moment, în contextul conflictului cu Iranul:
În primul rând, România este protejată de NATO, așa cum arătam mai devreme, deci un atac împotriva României ar însemna un atac împotriva NATO, ceea ce descurajează semnificativ, din capul locului, un stat agresor să acționeze.
Apoi, pe teritoriul României există atât trupe NATO, cât și americane, fapt care sporește semnificativ nivelul de securitate. În România sunt aproximativ 3500 de militari NATO și aproximativ 1000 de militari americani. Astfel, un atac asupra României ar presupune și un atac asupra acestor forțe militare prezente în țară.
Nu în ultimul rând, pe teritoriul României există scutul anti-rachetă de la Deveselu, unul din cele mai importante elemente ale sistemului de apărare aeriană a NATO, care interceptează rachete balistice lansate spre Europa.
Mai mult decât atât, România este unul dintre cei mai importanți piloni de apărare pe flancul estic al NATO și de apărare a regiunii Mării Negre, fapt semnalat și subliniat de liderii occidentali și ai UE în discursurile și vizitele oficiale.
Faptul că România joacă un rol important în arhitectura de apărare a SUA și NATO este demonstrat de extinderea bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu, unde este amenajat viitorul ”orășel american”, o investiție de 2,5 miliarde de euro.
CONTEXT: Narațiunea referitoare la faptul că România „este băgată în război” de Occident nu este nouă, iar Veridica a demontat încă de la finalul anului 2024 fake-news-ul referitor la UE care ”pregătește România și Moldova de război”.
Narațiunea referitoare la România care intră în război cu Iranul din cauza SUA și Israel apare într-un context internațional extrem de încordat, în care vocile Rusiei din țară au ventilat frenetic ideea intrării în războiul din Iran. Imediat după declanșarea războiului, un alt politician din zona suveranistă, europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea, a promovat narațiunea falsă că România este obligată prin tratatul UE să intre în război.
Declarația oficială de miercuri, de la tribuna Parlamentului, a lui George Simion, a avut loc concomitent cu un „protest” al unui grup de parlamentari extremiști, între care Tudor Ionescu de la Noua Dreaptă, și mai mulți parlamentari SOS, care cereau cu vuvuzele, strigăte și fluiere că „vor pace, nu război”, fapt care a dus la suspendarea dezbaterilor din Parlament.
Narațiunea a fost preluată și în declarații politice ale parlamentarilor, o deputată de la SOS vorbind despre „ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, dar și de șefa SOS, Diana Șoșoacă, care a făcut turul televiziunilor OTV, Russia Today și al TikTokului și Facebook, cu mesaje alarmiste și virale despre cum suntem „în centrul celui de-al treilea război mondial”, demontată de Veridica, și „am intrat în război cu Iranul”.
Atacarea directă a altor state, un risc pentru Iran
Iranul a lansat, de la începutul războiului, sute de rachete și drone în direcția unor state din regiune în care se află baze americane, inclusiv în două rânduri în direcția Turciei, stat NATO. Forțele Teheranului au vizat, de asemenea, o bază din Cipru pe care o are Marea Britanie și o bază din Emiratele Arabe Unite în care se află un contingent francez. Niciuna din cele trei țări NATO – Turcia, Marea Britanie, Franța – nu a tratat respectivele incidente drept atacuri care să justifice implicarea în război sau activarea Articolului 5. Nici măcar țările din Golf, unde au fost lovite elemente ce țin de infrastructura turistică și de transporturi, precum și obiective civile si energetice, nu au considerat că se justifică implicarea în război.
Teheranul, la rândul său, insistă că nu vizează niciunul din aceste state, mai ales că e și o chestiune de pragmatism – Iranul nu își permite să se afle în război cu toată lumea. Un atac direct asupra României ar putea pune Iranul într-o confruntare directă cu întregul NATO. Acestea fiind zise, nu este însă exclus ca Iranul să considere obiectivele americane de pe teritoriul României drept ținte legitime și să le aibă în vedere pentru posibile lovituri cu rachete sau atentate teroriste – asta, evident, dacă are capacitatea să le organizeze, lucru care este, de altfel, îndoielnic.
