Mișcarea Legionară nu a fost o organizație fascistă și nu a comis crime în masă, fapt recunoscut și de Tribunalul de la Nürnberg, aberează Diana Șoșoacă.
ȘTIRE: Deși mișcarea legionară nu a fost niciodată condamnată pt nazism si crime împotriva umanității, Tribunalul de la Nurenberg eliminând-o din lista acestora, deși legionarii nu au fost niciodată la guvernare, pentru că Zelea Codreanu a refuzat, deși istoricii susțin că au fost măcelariți la comandă puterii și au reacționat după asasinatele puterii împotriva conducerii legionare, iar Iorga și-a recunoscut greșeala făcută împotriva legionarilor, se trezesc niște neica nimeni, inculți, incompetenți și neonaziști puși pe locuri de judecători cîcîrî, să refacă istoria pe criterii vexleriene si să se transforme în istorici fără patalama și să schimbe ei istoria. Probabil că altcineva le-a lucrat motivarea din moment ce din iulie când au dat decizia de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate până în decembrie, când au motivat, au trecut 5 luni.
Dar asta nu îi absolvă de vinovăție pentru care ar trebui să stea până la sfârșitul vieții lor în pușcărie. Acești impostori ai dreptului fundamental statuează contrar istoriei că mișcarea legionară a fost condamnata pentru nazism și crime împotriva umanității, deși nu exista o astfel de hotărâre, din contra au fost absolviți; că ar fi fost la guvernare și au condus țara, nimic mai fals; și că ar fi comis crime în masă, aici cred că îi confundă cu carliștii și comuniștii, tabula rassa avem la cîcîrî.
NARAŢIUNE: Mișcarea Legionară nu a fost o organizație fascistă și nu a comis crime în masă.
OBIECTIVE: Promovarea discursului extremist, reabilitarea Mișcării Legionare – una din cele mai nocive organizații din istoria României, scăderea încrederii în autorităţile statului, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale, validarea propriilor teorii conspiraţioniste.
Procesele de la Nürenburg au fost pentru naziști. Legionarii, judecați și condamnați în România
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Mințind cu nerușinare, Diana Șoșoacă afirmă că Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg ar fi eliminat de pe lista organizațiilor criminale naziste Mișcarea Legionară din România. În realitate, procesele de la Nürnberg au avut loc în mai multe tribunale militare și au judecat doar importanți membri ai conducerii politice, militare și economice a regimului nazist, precum și organizații care au activat pe teritoriul Germaniei. Astfel, în cadrul respectivelor dosare au fost analizate și declarate criminale șase organizații naziste germane: corpul de conducere al NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei) – Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (partidul nazist), SS (Schutzstaffel) – organizația paramilitară care reprezenta baza partidului nazist, Gestapo (Geheime Staatspolizei) – poliția secretă oficială a Germaniei naziste subordonată SS-ului, SD (Sicherheitsdienst) – serviciul secret al aceluiași SS, guvernul Reichului (în anumite componente) și OKW (Oberkommando der Wehrmacht) – Înaltul Comandament Militar German.
Mișcarea Legionară din România nu a făcut obiectul judecății de la Nürnberg pentru că tribunalele internaționale constituite nu se ocupau decât de organizațiile celui de-Al Treilea Reich și ale aparatului de stat german. Ea nu a putut fi, deci, eliminată din nicio listă, din simplul motiv că nu a fost niciodată pe lista organizațiilor investigate. Numele Mișcării Legionare apare menționată în unele rapoarte ale procurorilor de la Nürnberg, ca mișcare fascistă aliată Germaniei, nu ca organizație nazistă judecată oficial, asta neînsemnând însă vreo absolvire de vină. De altfel, toată clasificarea juridică actuală a Legiunii provine din jurisprudența românească, nu din tribunalele de la Nürnberg, în urma numeroaselor procese deschise în România, după 1945, dar și înainte de instaurarea comunismului. Potrivit sentințelor rezultate și a legislației naționale în vigoare, în prezent, Mișcarea Legionară este oficial considerată fascistă, teroristă și criminală.
Continuând să înșire minciuni pe bandă rulantă, Șoșoacă afirmă cu nonșalanță infantilă că „legionarii nu au fost niciodată la guvernare”, deși istoria consemnează și a dedicat volume întregi de scrieri perioadei 14 septembrie 1940 – 14 februarie 1941, când legionarii nu doar că se aflau la guvernare, dar România a purtat denumirea oficială de Stat Național – Legionar. Nici afirmația că Corneliu Zelea-Codreanu ar fi refuzat guvernarea nu este adevărată, deși în spațiul public circulă mai multe teorii legate de negocierile în formarea guvernului după alegerile legislative din 1937. În urma acelui scrutin, partidul Totul pentru Țară (ramura politică a Mișcării Legionare) a obținut 15,58% din voturi, clasându-se pe locul 3, după PNL – 35,92% și PNȚ – 20,40%. Neavând majoritate, liberalii nu au putut forma un guvern, iar regele Carol al II-lea l-a desemnat pe poetul Octavian Goga să formeze un guvern, în ciuda faptului că formațiunea acestuia, Partidul Național Creștin, terminase cursa electorală pe locul patru (9,15%) și avea o platformă deschis antisemită. Este adevărat, însă, că despre perioada premergătoare desemnării lui Goga ca premier există o poveste, neconfirmată, care susține că inițial, Carol îi oferise funcția lui Zelea-Codreanu, dar acesta a refuzat pentru că dorea puterea deplină și nu poziția de secund al regelui.
Inclusiv afirmația că Nicolae Iorga și-ar fi recunoscut greșeala față de legionari este o minciună sfruntată. În realitate, marele istoric s-a opus constant legionarilor și doctrinei acestora. El a criticat în nenumărate rânduri ideile legionare, cum era de exemplu cea a „comerţului legionar”, văzut de Corneliu Zelea Codreanu ca o contrapondere la comerţul practicat de minorităţi etnice, în special evreii. Din poziția sa de apropiat al regelui, Iorga a coordonat închiderea mai multor cantine legionare din București, unde, spunea academicianul, „printre blide şi pistoale”, legionarii pregăteau o revoluţie împotriva statului de drept. Acest conflict a culminat cu o plângere făcută de Iorga împotriva lui Zelea-Codreanu pentru calomnie și ultraj, într-o scrisoare pe care acesta i-o adresase. În urma demersului, liderul legionarilor a fost arestat și condamnat la șase luni de detenție, deși Nicolae Iorga și-a retras plângerea la scurt timp după arestarea sa. Mai mult, de-a lungul desfășurării procesului, Nicolae Iorga a adresat câteva scrisori instanței în care a cerut suspendarea judecății. Acesta este probabil motivul pentru care Șoșoacă afirmă că Iorga și-ar fi recunoscut greșeala față de legionari, dar el nu evidențiază decât faptul că marele istoric recunoscuse că dăduse o amploare prea mare unui eveniment mai degrabă neînsemnat. Imediat după pronunțarea sentinței, lui Corneliu Zelea-Codreanu i s-a deschis un nou proces, pentru „înaltă trădare”, fără legătură cu Nicolae Iorga, în urma căruia a fost condamnat la alți zece ani de închisoare. Nu a apucat să execute decât câteva luni din pedeapsă, pentru că în noiembrie 1938 a fost asasinat, alături de alți 13 legionari, Nicadorii (cei trei asasini ai prim-ministrului Ion Gheorghe Duca) și Decemvirii (cei zece asasini ai lui Mihai Stelescu, un fost legionar care complotase să-l ucidă chiar pe Zelea-Codreanu), de către gardienii care îi transportau de la penitenciarul din Râmnicu Sărat spre Jilava, sub pretextul unei tentative de evadare.
Din acest motiv, legionarii dezvoltaseră o adevărată manie pentru Nicolae Iorga, considerându-l principalul vinovat pentru uciderea „Căpitanului”. Doi ani mai târziu, ajunși la putere, au demarat, inițial mediatic, o puternică ofensivă împotriva fostului politician, care a culminat cu asasinarea sa, în noiembrie 1940, de către un grup format din cinci membri ai Poliției Legionare, organizația paramilitară creată după înființarea Statului Național-Legionar, care funcționa în paralel cu poliția oficială de stat din România. În aceeași noapte, contrar spuselor Dianei Șoșoacă, legionarii l-au ucis și pe reputatul economist Virgil Madgearu, dar au comis și alte zeci de asasinate, în „Masacrul de la Jilava”, sau la Prefectura Poliției Capitalei. Perioada guvernării legionare a fost marcată de abuzuri inimaginabile îndreptate mai ales împotriva evreilor, dar nici populația românească nu era scutită de amenzi și taxe ilegale, percheziții fără motiv transformate în adevărate jafuri, arestări, evacuări silite, tortură și viol. Caracterul fascist și pronazist al organizației a devenit și mai clar în urma Rebeliunii Legionare din ianuarie 1941 și a Pogromului de la București, în care au fost uciși aproape 150 de evrei.
Statutul legal de organizație fascistă al Mișcării Legionare și interzicerea acesteia au survenit inițial, imediat după rebeliunea din 1941, în urma proceselor soldate cu condamnarea la moarte a noului lider legionar Horia Sima și la zeci de ani de detenție a mai multor membri ai organizației, pentru pentru rebeliune, asasinate și instigare la violență, fiind consolidate după 1944, în special prin procesele redeschise de autorități membrilor Legiunii, pentru colaborare cu regimul nazist și crime politice. După revoluția din decembrie 1989, încercările de reabilitare a mai multor membri ai organizației au fost sortite eșecului, în condițiile în care instanțele au apreciat că respectivele condamnări, chiar și pronunțate de tribunale comuniste, nu au avut caracter politic. În 2008, chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că o condamnare pentru apartenență la mișcarea legionară nu poate fi interpretată ca o persecuție politică din partea regimului comunist, în condițiile în care organizația desfășura, în mod evident, o activitate fascistă.
Ca și Rusia lui Putin, suveraniștii vor să rescrie istoria în scop propagandistic
CONTEXT: Narațiunea analizată se încadrează în spectrul mai larg de dezinformări și reinterpretări subiective ale istoriei de către ultranaționaliștii români, accentuate de recenta adoptare a legii care extinde incriminarea manifestărilor fasciste, legionare și antisemite, vizând explicit simbolurile, organizațiile, materialele de propagandă și cultul unor lideri români condamnați pentru crime împotriva umanității, lege la care face referire și Diana Șoșoacă în pledoaria sa. Pentru conducătorii și susținătorii mișcării suveraniste românești, această lege nu reprezintă o măsură de protejare a memoriei Holocaustului, ci un pericol pentru libertatea de exprimare, un instrument politic de intimidare și o amenințare la adresa identității naționale. Aceștia consideră că Mișcarea Legionară nu ar trebui judecată doar prin prisma extremismului sau antisemitismului, ci și ca o formă de rezistență național-creștină împotriva comunismului și a ocupației sovietice. Această poziție este respinsă de istoriografia oficială și de legislația română, dar este adesea revendicată în discursul suveranist ca parte a unei „epoci de aur spirituale” pierdute, iar interzicerea oricărei forme de referire pozitivă la această mișcare este percepută drept cenzură ideologică.
În discursul suveranist apare frecvent și ideea că această legislație nu ar reflecta o nevoie internă, ci presiuni externe, în special din partea unor organizații internaționale evreiești, occidentale, controlate de „oculta mondială” care a pus gând rău României. Narațiunea se aliniază teoriei că țara noastră este o colonie (ba franceză, ba evreiască, ba occidentală) „condusă din afară” și că identitatea sa națională se află sub un asediu cultural și spiritual. Astfel, orice lege care vizează trecutul „naționalist” este văzută ca un atac asupra sufletului românesc și o încercare de rescriere a istoriei.
Declarată personalitatea politică a anului 2021 de către Sputnik, Diana Șoșoacă s-a făcut remarcată de-a lungul timpului prin diferite scandaluri în care a fost implicată, dar și prin promovarea unor teze, narațiuni false și dezinformări foarte similare cu cele lansate din Rusia. Veridica a prezentat în mai multe rânduri contactele sale publice cu reprezentanți ai Rusiei, inclusiv participarea la recepții organizate de Ambasada Federației Ruse la București. În discursurile sale, aceasta promovează, totodată, teze suveraniste, antieuropene şi antiucrainene (inclusiv negarea existenței războiului din Ucraina), în timp ce activitatea sa politică se rezumă la luări de poziţie cu accente discriminatorii, homofobe şi antisemite, iniţiative legislative ce contravin flagrant dreptului internaţional, precum şi interpelări care frizează ridicolul. Pe lângă relațiile cu Rusia, ea are legături cordiale și cu reprezentanțele diplomatice ale Iranului și Venezuelei la București. Mai mult, ea a fost prezentă, la începutul anului, la inaugurarea celui de-al treilea mandat al dictatorului venezuelean Nicolas Maduro, la Caracas. În octombrie și noiembrie, Șoșoacă a făcut două vizite în Rusia, și una în China, alături de mai mulți colegi de partid, deplasări în care și-a asumat cu de la sine putere reprezentarea diplomatică a României și a Uniunii Europene(!!).
În prezent, Diana Șoșoacă este cercetată pentru săvârșirea a 11 infracțiuni, între care lipsire de libertate, ultraj, promovarea în public a unor idei și doctrine legionare, promovarea antisemitismului, negarea sau minimalizarea Holocaustului, și cultul criminalilor de război și alte infracțiuni cu violență. Din acest motiv, Parchetul General a cerut Parlamentului European ridicarea imunității sale de demnitar.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
