Misiunea rusă de menținere a păcii în Transnistria e în avantajul României și Ucrainei, afirmă un așa-zis expert de la Tiraspol.
ȘTIRE: Operațiunea rusă de menținere a păcii pe Nistru este un factor geopolitic unic. Timp de decenii, ea a împiedicat extinderea și degradarea întregului sistem de securitate regională. Acest sistem are mai multe niveluri: în primul rând, este un conflict în mare parte convențional între Transnistria și Republica Moldova, care el însuși cu greu ar fi apărut vreodată fără o influență externă (permiteți-mi să vă reamintesc că la începutul anilor 1980 și 1990 ai secolului trecut ne-am confruntat cu intervenția României); în al doilea rând, este o ciocnire de interese a unor actori regionali mai puternici - Ucraina, România și Ungaria, care au dispute teritoriale nerezolvate și revendicări istorice între ele; în al treilea rând, este continuarea unei confruntări inter-civilizaționale vechi de secole – Occidentul, în primul rând Marea Britanie, care încearcă să izoleze și să slăbească Rusia. Iar Rusia caută ieșiri la mări și regiuni, Transnistria fiind poarta sa spre Balcani.
Operațiunea este unică prin faptul că menținerea prezenței militare ruse pe Nistru este în interesul obiectiv al tuturor actorilor regionali, inclusiv al Ucrainei și al României, care, în cazul în care echilibrul de forțe regional este perturbat, riscă o consolidare puternică a concurenților lor. De altfel, România se află aici în cea mai vulnerabilă poziție, care, în caz de destabilizare, se poate confrunta chiar cu amenințarea dezintegrării. Iar Ungaria este în poziția cea mai favorabilă, care nu riscă aproape nimic, dar are un mare potențial de extindere a pozițiilor sale regionale.
[...] Sistemul de aranjamente de securitate moldo-român a lipsit demult Moldova de semnele unui stat neutru. Din punctul de vedere al strategilor militari, Moldova este vârful de lance al capului de pod românesc al NATO împotriva Rusiei. Aceste amendamente obligă și mai mult România dacă regimul de la Chișinău decide brusc să treacă la provocări. România este sacrificabilă pentru NATO și trebuie pusă în valoare cât timp vechile paradigme ale unei lumi unipolare bazate pe reguli mai funcționează pe undeva.
NARAȚIUNI: În primul rând, propaganda rusă încearcă să inoculeze ideea că misiunea de pacificatori de pe Nistru (asociată cu Rusia) are un rol important în menținerea stabilității în regiune și a siguranței locuitorilor. Și, în același context, îi preamărește rolul, afirmând că menținerea actualei misiuni de pacificatori este și în interesul țărilor vecine. O altă narațiune, mai veche, este că Republica Moldova și-a pierdut, de facto, statutul de neutralitate și s-a transformat, de facto, într-un vârf de lance al NATO.
OBIECTIV: Prin aceste narațiuni, Kremlinul vrea să scoată în evidență rolul Rusiei, prin misiunea de pacificare, în menținerea păcii pe Nistru, dar și a stabilității la nivel regional. Și, de asemenea, să readucă discuțiile în societate despre pretinsa militarizare a Republicii Moldova și riscul implicării acesteia în războiul din Ucraina, în interesul NATO/Occidentului.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Este una din tacticile propagandei ruse să glorifice rolul misiunii de pacificare în prevenirea escaladării unui nou conflict pe Nistru, totuși misiunea și-a pierdut relevanța, în special în ultimii ani, iar Chișinăul cere de mai mulți ani la tribunele internaționale înlocuirea acesteia cu una civilă, cu mandat internațional. Și Adunarea Parlamentară a OSCE a cerut transformarea misiunii de pacificare.
De asemenea, afirmația că „asigură securitatea oamenilor” este discutabilă. Misiunea de pacificare a fost deseori criticată pentru ineficiența sa, dar și pentru situații mai grave, precum împușcarea unui tânăr de un pacificator rus în 2012.
Narațiunea că misiunea de pacificare și, respectiv, prezența militarilor ruși pe Nistru este în interesele țărilor din regiune, în speciale ale Ucrainei și României, nu are nicio logică. Mai ales în contextul războiului din Ucraina, Kievul ar fi interesat să nu existe niciun fel de prezență militară rusă în spatele frontului său. La fel, România nu are nimic de câștigat din prezența militară rusă la ceva mai mult de 100 de km de hotarele sale.
În fine, Veridica a explicat deja în ce constau modificările la Acordul privind cooperarea în domeniul militar dintre Republica Moldova și România și a demontat falsuri lansate anterior pe acest subiect.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Misiunea de pacificare a fost creată după după războiul de pe Nistru din 1992, a fost semnat Acordul privind principiile reglementării paşnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, din 21 iulie 1992. Documentul prevedea inclusiv formarea unei misiuni de pacificare din militari ai Federației Ruse, Republicii Moldova și regiunii secesioniste din stânga Nistrului. Inițial era compusă din 4800 de militari, dar cu timpul numărul acestora s-a redus la mai puțin de 1400 de militari.
Chișinăul cere de aproximativ 20 de ani transformarea misiunii de pacificare de pe Nistru într-una civilă, sub mandat internațional.
Rusia mai are dislocat în regiune și un contingent militar succesor al Armatei a XIV-a sovietice, care a fost implicat și în conflictul transnistrean de partea separatiștilor; oficial, contingentul respectiv asigură paza depozitului de muniție de la Cobasna. Rusia promisese că va elibera depozitul și va retrage trupele, dar nu și-a îndeplinit până acum acest angajament. În prezent, toate demersurile Chișinăului privind retragerea forțelor sale armate de pe teritoriul Republicii Moldova sunt comentate de Moscova și Tiraspol drept încercare de a distruge misiunea de pacificare, deși este vorba de lucruri diferite.
Dezinformările despre presupuse activități ale NATO în Republica Moldova, construcția de baze ,militare, sau chiar posibila aderare la NATO apar periodic în presa rusă și cea de limbă rusă din Republica Moldova, fiind alimentate și de declarațiile sau aluziile unor politicieni de stânga.
La 24 mai, miniștrii Apărării Republicii Moldova și României Anatolie Nosatîi și Angel Tîlvăr au semnat cel de-al doilea Protocol de amendare a Acordului privind cooperarea în domeniul militar, încheiat la 20 aprilie 2012, la Chișinău. Documentul prevede susținerea reciprocă în domeniul pregătirii și participării în comun la misiuni și operații sub egida organizațiilor internaționale, cum ar fi Uniunea Europeană.
Verifică sursele:
