Franța și Marea Britanie vor să controleze Transnistria pentru ca de acolo să atace și să cucerească litoralul ucrainean al Mării Negre, conform unui plan din secolul XIX, potrivit unui politolog de la Tiraspol preluat de propaganda rusă.
ȘTIRE: Tot ce se întâmplă în jurul fostei RSS Moldovenești sunt fragmente ale vechilor planuri ale Angliei și Franței de a prelua controlul asupra Mării Negre. Declarația aparține politologului Andrei Safonov, citat de „PolitNavigator”, comentând articole de presă despre o posibilă operațiune de schimbare prin forță a statutului Transnistriei, cu participarea armatei ucrainene și sprijin direct din partea structurilor britanice.
[...] „De unde ar putea pătrunde forțele anglo-franceze în Ucraina pentru a cuceri principalul premiu – litoralul de la Herson până la Odesa? Doar printr-un singur hub militar și de transport, format de România și Moldova”, explică expertul.
În opinia sa, nu pot fi excluse două scenarii:
„Primul: Occidentalii vor încerca să convingă Chișinăul și Bucureștiul să invadeze RMN și să ocupe republica. După ce ar controla Transnistria, anglo-francezii s-ar îndrepta spre sudul Ucrainei.
Al doilea: Occidentalii își vor deplasa trupele în jurul Transnistriei, fără să o atace, încercând să dispună o parte din forțe de-a lungul granițelor transnistrene și să o sufoce economic, blocând importurile și exporturile. În acest fel, anglo-francezii – în contextul actual – ar încerca să rezolve sarcina pe care nu au reușit să o îndeplinească în timpul Războiului Crimeii din 1853–1856: dominația asupra Mării Negre”, afirmă Andrei Safonov.
Expertul vede sursele de entuziasm ale Parisului și Londrei în faptul că americanii și-au redus oarecum activitatea în această regiune, precum și în faptul că președinta Moldovei, Maia Sandu, este o adversară convinsă și înverșunată a administrației lui Donald Trump și o reprezentantă a globaliștilor, întruchipați de fosta echipă a lui Biden și de actualii lideri ai Franței și Marii Britanii, Emmanuel Macron și Keir Starmer.”
NARAȚIUNE: Franța și Marea Britanie vor Transnistria ca să poată captura litoralul ucrainean al Mării Negre.
OBIECTIV: Afirmațiile urmăresc să alimenteze frica unui război iminent și să prezinte Occidentul drept agresor istoric, pentru a justifica prezența militară rusă în Transnistria. Ele încearcă să legitimeze menținerea enclavei separatiste ca „zonă-tampon” sub protecție rusă și, totodată, să inducă neîncredere în rândul ucrainenilor față de sprijinul și partenerii lor occidentali, în condițiile în care unele țări europene și-au exprimat disponibilitatea să trimită trupe pentru a garanta un posibil acord de încetare a focului.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Presupusul plan de preluare a controlului unei părți a teritoriului Ucrainei și respectiv a unei regiuni a Mării Negre de către Marea Britanie și Franța este o variație a narațiunilor legate de atacuri militare asupra regiunii transnistrene. Țările europene membre ale NATO sunt în prezent concentrate pe fortificarea flancului estic în condițiile unei amenințări tot mai vizibile din partea Rusiei. Scenariul absurd prezentat de deputatul de la Tiraspol Safonov ar însemna, de fapt, o confruntare directă cu Rusia, care consideră Transnistria ca zona sa de interes și are trupe acolo; de asemenea, rușii au forțe și într-o parte a regiunii ucrainene Herson, care nu ar putea fi capturată integral fără confruntări cu acestea.
O astfel de acțiune ar fi lipsită de orice logică și în condițiile în care majoritatea statelor NATO (inclusiv Franța și Marea Britanie) ajută Ucraina să se apere de forțele ruse. Scopul NATO este să întărească Ucraina pentru a nu permite expansiunea Rusiei, iar un atac asupra Odesei practic ar scoate această țară din război și ar lăsa-o pradă sigură în fața Rusiei.
Argumentul că Parisul și Londra au planificat operațiunea inclusiv pentru că ar avea sprijinul Maiei Sandu la Chișinău, vorbește încă o dată despre seriozitatea scenariilor lansate de autor – Republica Moldova nu doar că este un stat neutru, dar forța sa militară este nesemnificativă în comparație cu ceilalți actori regionali.
De altfel, narațiunea despre militari NATO, care ar fi dislocați la hotar cu regiunea transnistreană, a circulat recent și la Chișinău, fiind dezmințită de autorități.
Cât despre așa-numitele argumente „istorice”, acestea reprezintă un adevărat talmeș-balmeș de date și evenimente istorice doar pentru că au avut loc în regiune în ultimele două secole. Safonov spune că Franța și Marea Britanie vor să controleze Marea Neagră conform unui plan încercat în perioada războiului din Crimeea (1853 – 1856). Respectivul război a fost însă declanșat de Rusia, prin invadarea principatelor române, iar Franța și Marea Britanie au intervenit în acel conflict pentru că interesul lor era ca Imperiul Otoman să supraviețuiască. Rusia a pierdut războiul din Crimeea, deci dacă obiectivul Franței și Marii Britanii ar fi fost o prezență la Marea Neagră, aceasta ar fi putut fi forțată încă de atunci. În ceea ce privește Convenția de la Montreaux, aceasta reglementează statutul strâmtorilor Bosfor și Dardanele și a tranzitului naval dintre Marea Neagră și Marea Mediterană, inclusiv prezența în Marea Neagră a navelor de război ale unor țări care nu sunt riverane. Această prezență este una limitată în ceea ce privește durata, tonajul și tipul de armament aflat la bordul navelor, dar nu sunt impuse restricții țărilor riverane. Chiar dacă Franța și Marea Britanie ar captura o parte din litoralul Mării Negre printr-o campanie militară, acest lucru nu le-ar transforma în țări riverane (pentru asta e nevoie de recunoaștere internațională), iar tranzitul prin strâmtori ar fi în continuare restricționat, ceea ce înseamnă că oricum nu vor fi flote anglo-franceze în Marea Neagră.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Propaganda rusă a intensificat în ultimii ani o campanie mediatică despre presupuse pregătiri ale Republicii Moldova cu sprijinul (în alte cazuri la comanda) Occidentului și/sau al Ucrainei pentru un atac asupra regiunii separatiste transnistrene. Scenariile și scopurile prezentate sunt diferite: pentru a deschide un al doilea front împotriva Rusiei (în condițiile în care Transnistria nu are graniță comună cu Rusia sau cu actuala linie a frontului); pentru a prelua controlul asupra depozitului militar de la Cobasna și a transmite armatei ucrainene munițiile de acolo, asta deși acestea sunt vechi încă din perioada sovietică, iar mulți experți militari spun că sunt inutilizabile.
Veridica a demontat mai multe falsuri alarmiste despre pregătirea atacurilor asupra Transnistriei ba de către Ucraina, ba de către România.
Regiunea transnistreană, din estul Republicii Moldova, cunoscută ca Transnistria a fost alipită la fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească în timpul URSS, în schimb regiuni din sud și nord au fost transmise Ucrainei.
Odată cu destrămarea URSS, Transnistria și-au proclamat independența, iar în 1992 s-a ajuns la un conflict armat. Pe teritoriul enclavei separatiste, sprijinite de Moscova se află și un depozit militar cu aproximativ 20.000 de tone de muniție, păzit de un contingent militar rus.
Afectată economic de războiul lansat de Rusia împotriva Ucrainei, prin narațiunile despre atacuri iminente și război, populația din regiune este manipulată pentru a vedea salvarea doar din partea Moscovei.
Verifică sursele:
