DEZINFORMARE: Blândețea autorităților a permis lovitura de stat din Ucraina

NARAȚIUNI: 1. Acum 10 ani în Ucraina a avut loc o lovitură de stat. 2. Autoritățile ucrainene au demonstrat reținere și indecizie, renunțând să aplice forța împotriva protestatarilor. 3. Ucraina nu s-a ocupat de curățarea serviciilor de informații de agenți străini.

OBIECTIV: Discreditarea autorităților ucrainene actuale, care se opun invaziei la scară largă a Rusiei; manipularea opiniei publice prin falsificarea relatărilor despre evenimentele din istoria recentă a Ucrainei. 

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Evenimentele din Ucraina din anii 2013-2014 nu au fost o lovitură de stat, ci o mișcare populară de protest, cunoscută sub numele de Euromaidan. Aceasta a fost generată de nemulțumirea cetățenilor față de decizia președintelui Viktor Ianukovici de a nu semna Acordul de Asociere cu UE, dorit de majoritatea populației, dar nu și de Moscova, care a exercitat presiuni uriașe asupra regimului Ianukovici să renunțe la acest acord.

Participarea masivă a populației la proteste, în special a tinerilor și a studenților, a dus la mobilizarea unei bune părți a societății civile, transformând mișcarea într-un fenomen social de amploare. Reacția dură a forțelor de ordine, care au încercat să reprime protestele prin violență, a intensificat revolta și a consolidat determinarea manifestanților. În fața acestei mobilizări, Ianukovici a pierdut sprijinul popular și al elitei politice, fiind nevoit să fugă din țară. Aceste circumstanțe au evidențiat lipsa sprijinului instituțiilor statului pentru un regim autoritar și pro-rus, ceea ce subliniază caracterul popular și democratic al revoltei, care nu poate fi numită o lovitură de stat.

În plus, schimbarea puterii politice din Ucraina a avut loc în urma alegerilor organizate ca urmare a colapsului regimului Ianukovici: în primăvara anului 2014 au avut loc alegerile prezidențiale, iar în toamna aceluiași an – cele parlamentare. La aceste alegeri au participat observatori ai celor mai importante organizații internaționale și ai diferitor state ale lumii, iar rezultatele au fost recunoscute de comunitatea internațională. De aceea, este falsă afirmația apărută în presa rusă despre o lovitură de stat în Ucraina. 

În ceea ce privește presupusa reținere a autorităților în ceea ce privește utilizarea forței, afirmația este, din nou, falsă. Peste 1000 de persoane au fost bătute în noaptea de 30 noiembrie 2013, când trupele speciale de „Berkut” au intervenit cu o violență excesivă împotriva demonstranților pașnici. În perioada care a urmat, împotriva manifestanților au fost mobilizați inclusiv lunetiști care au deschis focul cu muniție de război. Peste 100 de protestatari au fost uciși de forțele de ordine pe parcursul Euromaidanului și mulți alții răniți.

Afirmațiile lui Azarov că revolta a avut succes pentru că serviciile ucrainene de informații nu au fost „curățate” de agenți occidentali este, de asemenea, o minciună, în condițiile în care serviciile au fost până la sfârșit de parte regimului pro-Moscovit. Mai mult, perioada imediat următoare și anii care au trecut de atunci au demonstrat că adevărata problemă a serviciilor ucrainene de informații (și a Ministerului Apărării) fuseseră infiltrate masiv de ruși. Generalii ucraineni în rezervă recunosc că mulți ani serviciile ucrainene erau sub controlul FSB-ului rusesc. Cu ajutorul colaboratorilor rușilor, Moscova a reușit să preia controlul asupra peninsulei Crimeea în 2014. În același timp, serviciile regionale de informații nu s-au opus mișcărilor separatiste din Donbas. Chiar și acum, în plin război cu Rusia, Ucraina continuă eforturile de identificare a agenților ruși în diverse servicii guvernamentale.

CONTEXT/ETOS SOCIAL: Maidanul din Ucraina în 2004, cunoscut sub numele de Revoluția Portocalie, a fost o serie de proteste care au avut loc în Kiev ca reacție la alegerile falsificate în care liderul pro-rus Viktor Ianukovici a fost declarat câștigător. Peste 10 ani a avut un al doilea Maidan, care a cerut aderarea Ucrainei la UE. Pe 21 noiembrie s-au împlinit 11 ani de la protestul studenților din Kiev, care a declanșat o revoltă stradală în masă în întreaga țară, iar pe 30 noiembrie, 11 ani de la declanșarea încercării de reprimare brutală a protestului. După ce președintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a renunțat în 2013 să semneze Acordul de Asociere cu UE, mii de tineri au ieșit la proteste, ceea ce a dus la revolta cunoscută ca Euromaidan. Cele mai violente ciocniri dintre forțele de ordine și protestatari au avut loc la Kiev între 18-21 februarie 2014, cu 79 de civili uciși. Văzând că revolta nu mai poate fi oprită, Viktor Ianukovici a luat decizia să fugă în Rusia. În același timp, Kremlinul a lansat operațiunea de anexare a peninsulei Crimeea, sprijinind mișcările separatiste pro-ruse într-o serie de orașe din sudul și estul țării.