Una dintre primele hotărâri luate de Donald Trump după revenirea la Casa Albă a reprezentat-o blocarea ajutorului de dezvoltare oferit partenerilor Statelor Unite pentru o perioadă de 90 de zile. Singurele exceptate de la această decizie sunt Israelul și Egiptul. Măsura ar putea să saboteze efortul de război al Ucrainei – iar războiul va continua, în ciuda declarațiilor de campanie ale lui Trump privind încheierea rapidă a păcii.
Armele occidentale s-au dovedit a fi vitale pentru ucraineni. Atunci când au sosit la timp, i-au ajutat să respingă forțele ruse și să organizeze, cu succes, contra-ofensive. Când sprijinul militar occidental a întârziat, sau a fost insuficient, acest lucru i-a costat pe ucraineni oameni, echipamente și teritoriu.
Occidentul a ezitat să livreze armament greu pe fondul amenințărilor Rusiei cu un război nuclear
Ucraina a depins de sprijinul militar al Occidentului încă din primele zile ale invaziei la scară largă din 2022 și chiar primele livrări de arme s-au dovedit a fi vitale – e vorba de celebrele sisteme de rachete ghidate antitanc „Javelin” și „Nlaw”, care i-au ajutat pe ucraineni să oprească și să împingă înapoi uriașele coloane blindate rusești care ajunseseră până în preajma Kievului. Occidentul a livrat și armament de infanterie de proveniențe și calibre variate, de la muniție de pistol la obuze și proiectile de calibru mare, toate acestea, alături de cantități impresionante de produse civile cu utilizare militară.
Ucraina avea însă nevoie de mult mai mult și a solicitat, adeseori cu disperare, livrarea de către partenerii occidentali a unor categorii de armament greu, vitale pentru conducerea operațiunilor militare. Astfel, pe lista necesităților intrau avioane de luptă, tancuri, sisteme antiaeriene, obuziere autopropulsate, transportoare blindate, mașini de luptă ale infanteriei, lansatoare de rachete etc. Solicitarea a rămas o perioadă lungă de timp fără răspuns. Primul ajutor semnificativ, din acest punct de vedere, a sosit la mijlocul lunii iunie 2022, atunci când Statele Unite ale Americii au început să livreze Ucrainei lansatoare de rachete multiple de tipul M142 „HIMARS”. Rachetele și-au dovedit importanța în primele luni după ce au fost livrate, ajutând forțele ucrainene să pregătească terenul pentru ofensiva din regiunea Herson, în urma căreia au eliberat orașul cu același nume și i-au împins pe ruși dincolo de Nipru. HIMARSurile nu erau suficiente pentru a întoarce, în mod decisiv, direcția războiului în favoarea statului agresat, iar în timp aveau să își piardă și din eficacitate, pe măsură ce rușii au învățat, pe de-o parte, să le bruieze sistemele de ghidaj, iar pe de alta, să își mute anumite obiective strategice – depozite de muniție și combustibil, comandamente – dincolo de raza lor de acțiune.
Pentru a putea să lanseze noi operațiuni, Ucraina avea nevoie de tancuri moderne și încă multe. Primele vehicule grele de luptă au fost trimise de Polonia și Cehia pe parcursul lunii aprilie 2022. Acestea erau însă tancuri T-72 fabricate în perioada de început a aniilor ʾ80, lipsite de sisteme moderne de ducere a luptei și de o protecție prin blindaj adecvată realităților militare ale secolului XXI.
Teama de un război nuclear, declanșată și întreținută prin retorica factorilor de conducere de la vârfurile Federației Ruse, în frunte cu Vladimir Putin, a determinat țările occidentale, în frunte cu Statele Unite, să evite pentru o bună parte a primului an de război să ofere echipamente grele performante. Situația s-a schimbat însă începând cu anul 2023 când, sub presiunea opiniei publice și încurajată de victoriile spectaculoase repurtate de Ucraina pe câmpul de luptă, conducerea politico-militară a statelor occidentale decide să depășească o serie de așa-zise „linii roșii” și să ofere statului agresat o parte din categoriile de armament (modern) greu solicitate. Multe din aceste ajutoare s-au dovedit a veni prea târziu și în cantități prea mici, poate cel mai bun exemplu în acest sens fiind cel al tancurilor occidentale moderne: mult așteptata ofensivă ucraineană din vara lui 2023 a fost un eșec întrucât rușii au avut timpul să își pregătească linii de apărare puternic fortificate, și oricum Ucraina avea la dispoziție cu mult mai puține tancuri decât ar fi fost necesare pentru o astfel de operațiune.
Ucrainenii au avut mult de suferit și când republicanii americani au blocat în Congres timp de mai multe luni un ajutor militar de zeci de miliarde de dolari. Rușii au profitat de acest interval pentru a toca practic cu artilerie pozițiile ucrainenilor, care pur și simplu nu au avut muniția cu care să răspundă. Cumularea acestei superiorități nete a artileriei cu atacuri masive de infanterie i-a ajutat pe ruși să mențină până în ziua de astăzi operațiuni ofensive în estul Ucrainei, unde înaintează constant; pierderile uriașe pe care le înregistrează nu par a fi, deocamdată, o problemă prea mare pentru Moscova.
Sprijinul occidental s-a dovedit vital pentru supraviețuirea Ucrainei
Cu toate ezitările și întârzierile, sprijinul occidental a fost unul uriaș, totalizând sute de miliarde de dolari și dovedindu-se vital pentru supraviețuirea Ucrainei. În intervalul cuprins între începutul invaziei și finalul anului 2024, conform informațiilor publice transmise de către Pentagon, Statele Unite Americii au livrat Ucrainei următoarele categorii și cantități de armament: peste 40 de sisteme „HIMARS”; 3 baterii antiaeriene „Patriot”; 31 de tancuri M1 „Abrams”; 45 de tancuri T-72B; peste 300 de mașini de luptă „Bradley”; peste 400 de transportoare blindate pe roți „Striker”; peste 900 de transportoare blindate șenilate M113; mai mult de 1000 de vehicule blindate rezistente la mine; peste 5000 de vehicule militare 4x4 „Humvee”. Toate acestea, alături de multe alte categorii de armament, muniție și diverse tipuri de provizii, au costat contribuabilii americani nu mai puțin de 183 de miliarde de dolari.
De cealaltă parte a oceanului Atlantic, democrațiile central și vest europene, în ciuda cantităților reduse de armament și a stocurilor de muniție limitate de care dispuneau, au declanșat un program de ajutorare prin care Ucraina a primit, printre altele: 14 tancuri Challenger 2; peste 270 de tancuri Leopard 1 (în diferite variante și versiuni); 167 de tancuri Leopard 2 (versiuni A4/A5/A6); 60 de tancuri PT-91 de producție poloneză; alături de câteva sute de tancuri T-72. Un ajutor nesperat a venit, în luna octombrie 2024, din partea Australiei care a anunțat faptul că își donează Ucrainei cea mai mare parte a flotei de tancuri M1A1 „Abrams”. Este vorba despre un număr de 49 de vehicule, din totalul de 59 de tancuri „Abrams” achiziționate din Statele Unite, care vor forma, cel mai probabil, nucleul uneia dintre brigăzile de elită ale armatei Ucrainene.
Tot în categoria ajutorului militar este foarte important de menționat livrarea de avioane de luptă. Acestea reprezintă, alături de avantajul în ceea ce privește puterea de foc, depășirea unei alte „linii roșii” impuse în mod simbolic și samavolnic de către Federația Rusă. Astfel, Polonia a transferat, conform surselor deschise, în jur de 10 aparate MiG-29 , Slovacia 13 MiG-29, în timp ce aparate F-16 de producție americană din stocurile Regatului Danemarcei și din Țările de Jos au fost deja livrate Ucrainei. Alături de toate acestea, piloți ucraineni se antrenează intensiv în Franța pentru a opera avioane de vânătoare Mirage 2000, iar primele aparate au fost deja livrate.
Planul de pace al lui Donald Trump și supraviețuirea (militară) a Ucrainei
Încheierea de urgență a conflictului din Ucraina a reprezentat una dintre principalele promisiuni de campanie făcute de Donald Trump. În stilul caracteristic, candidatul Trump a simplificat atât de mult problema încât aproape că a dus-o în derizoriu. După ce afirmase, în anul 2023, că va încheia războiul în doar 24 de ore, după o discuție cu Vladimir Putin, preluarea fotoliului prezidențial îl obligă pe „cel mai puternic om al planetei” la schimbarea paradigmei. Chiar dacă în public Donald Trump încă susține rezolvarea rapidă a conflictului, în spatele ușilor închise de la Casa Albă, consilierii acestuia recunosc faptul că soluționarea crizei din Ucraina va presupune, în cel mai bun caz, luni de negocieri dificile și, în același timp, dramatice pentru țara vecină aflată în război.
Pretențiile Rusiei continuă să fie inacceptabile pentru Ucraina – cedarea celor 4 regiuni anexate în 2022, chiar dacă acestea sunt încă parțial controlate de ucraineni, și abandonarea de către aceștia din urmă a aspirațiilor euro-atlantice. Practic, rușii vor să readucă în sfera lor de influență o Ucraină ciuntită de un sfert din teritoriu, lucru pe care, cel puțin în viitorul imediat, niciun politician de la Kiev nu-l va putea accepta.
În ceea ce privește sprijinul militar pentru Ucraina, aceasta încă se bazează pe ultimele ajutoare oferite de Joe Biden, respectiv pachetul de 2,5 miliarde de dolari, anunțat în decembrie 2024, și cel în valoare de 500 de milioane de dolari făcut public pe 9 ianuarie 2025. Alături de aceste pachete, Statele Unite continuă să livreze armament și muniție deja contractate sau aprobate așa cum sunt cele aproximativ 90 de rachete „Patriot” transferate din Israel în Ucraina.
Trump a spus în campania electorală că va tăia toate ajutoarele americane pentru Kiev, dar se pare că o decizie în acest sens nu a fost luată încă, în condițiile în care există voci în echipa sa care spun că Ucraina trebuie înarmată în continuare. Una din variantele care sunt explorate de Washington este ca europenii să cumpere arme americane și să le dea ucrainenilor.
Sistarea, pe viitor, a livrărilor de ajutoare militare din partea Statelor Unite ale Americii către Ucraina ar putea conduce la un dezastru militar pe care nicio negociere a lui Donald Trump nu l-ar putea repara, fapt care ar reprezenta o înfrângere pentru întreaga lume liberă.
