
Pe 27 februarie 2022, la doar trei zile de la declanșarea invaziei Ucrainei, Vladimir Putin, într-un gest public de frondă, nemaivăzut de la sfârșitul Războiului Rece, ordonă trecerea forțelor de descurajare nucleară „în regim de serviciu special” (alertă). Președintele Donald Trump, într-un interviu acordat jurnalistului Bob Woodward în anul 2017, mărturisește că sub administrația sa Statele Unite au construit un sistem de armament nuclear atât de avansat încât nu are rival la nivel global.
China, care în anul 2023 dispunea de un arsenal nuclear compus din aproximativ 500 de focoase, produce anual în jur de 100 și se estimează că până în anul 2035 numărul acestora se va ridica la 1500. Semnele sunt clare, ne aflăm într-o nouă cursă a înarmării nucleare, după decenii de (relativă) pace care au șters din mentalul colectiv teama de anihilare totală, sentiment care era sinonim, în a doua jumătate a secolului trecut, cu războiul atomic.
Deși au fost realizate pentru prima dată în secolul trecut, armele nucleare, dacă este să ținem cont de trendul tehnologic actual, se pare că sunt pe cale să își atingă maximul de potențial distructiv cândva pe parcursul acestui secol. Alăturarea inteligenței artificiale și a unor supercomputere puterii obliterante a atomului de uraniu transformă aceste arme în veritabile „dispozitive ale apocalipsei”.