Republica Moldova a trecut printr-un an 2021 plin de încercări politice și socio-economice, cel mai important eveniment fiind preluarea conducerii țării de forțele pro-europene, care au câștigat și alegerile parlamentare după ce Maia Sandu obținuse, la sfârșitul anului precedent, victoria în cele prezidențiale.
Pro-europenii au obținut un control ferm asupra puterii
Într-un interval de timp relativ scurt, Maia Sandu a repus Republica Moldova pe harta interesului Occidentului în zona răsăriteană și a dezghețat rapid relațiile cu vecinii România și Ucraina. A urmat o mică cursă geopolitică a vaccinurilor în care UE și SUA au câștigat detașat competiția de imagine cu Rusia pentru aducerea vaccinurilor anti-COVID-19 în Republica Moldova.
În plan politic intern, șefa statului a împins lucrurile spre un deznodământ dorit poate numai de fosta sa formațiune – Partidul Acțiune și Solidariate – de a fi organizate alegeri parlamentare anticipate, cu toate că Republica Moldova se afla undeva la mijlocul unui mandat legislativ de patru ani. Curtea Constituțională a tranșat această problemă pe 15 aprilie, după ce a decis că dizolvarea Parlamentului poate fi făcută de către președintele Maia Sandu. Astfel s-a deschis calea pro-europenilor să meargă cu motoarele turate la maxim către o campanie electorală de vară.
Dar nu înainte ca Igor Dodon și celelalte forțe oligarhice să mai încerce un ultim „blitzkrieg” asupra Curții Constituționale. În cele din urmă, alegerile parlamentare anticipate s-au desfășurat pe 11 iulie și s-au soldat cu victoria categorică a PAS, partid văzut în continuare ca fiind foarte legat de personalitatea Maiei Sandu. Deputații PAS și-au adjudecat o majoritate confortabilă de 63 din 101 mandate și au început imediat să lucreze în sprijinirea unui program ambițios, dar foarte dificil, de reforme.
Dosarul transnistrean: niciun progres
În contrapartidă cu relativa calmare a spiritelor în plan intern, venirea la putere a forțelor proeuropene nu a adus niciun suflu nou dosarul transnistrean. O serie de episoade ce l-au avut în prim plan pe fostul vice-premier pe Reintegrare, Vlad Kulminschi, au ridicat semne de întrebare. Mai întâi, acesta a făcut lobby, via MAE de la Chișinău, pe lângă Ucraina pentru ca aceasta să amâne aplicarea unei decizii de a interzice accesul în rețeaua rutieră internațională a automobilelor cu însemne separatiste. Apoi, Kulminschi a demisionat subit înaintea unei runde de negocieri în formatul 5+2 ce ar fi trebuit să aibă loc la începutul lui noiembrie la Stockholm. Pentru plecarea intempestivă din funcție, Kulminschi a invocat motive personale, dar a revenit rapid ca analist de politică externă în „mainsteam” cu un discurs favorabil Moscovei pe fundalul crizei militare din Ucraina.
Pe de altă parte, Rusia a dat semne că are degetele pe butoanele de presiune de la Tiraspol și Comrat și că poate destabiliza, la nevoie, Republica Moldova prin activarea „factorului transnistrean”.
Regiunea separatistă a căpătat vizibilitate europeană prin așa-numita „paradiplomație a fotbalului”. Accederea până în grupele Champions League a formației de fotbal Sheriff Tiraspol a consemnat un succes nu numai pentru oligarhii locali Viktor Gușan și Ilia Kazmalii care conduc acest club, dar și pentru politica de soft-power ale Rusiei în regiune. De acest succes sportiv a beneficiat și liderul separatist Vadim Krasnoselski, susținut atât de Moscova cât și de trustul Sheriff.
Pe fondul primirii unui nou mandat la cârma regiunii separatiste transnistrene, Vadim Kransoselki si administrația sa separatistă și-au intensificat retorica la adresa Chișinăului. Rusia insistă pentru o pedepsire a Chișinăului și „măsuri de represalii” pentru că Republica Moldova nu ar fi permis intrarea în țară a unor propagandiști ruși veniți să monitorizeze așa-zisul scrutin prezidențial de pe 12 decembrie din regiune.
Dependența de gazele rusești rămâne un călcâi al lui Ahile pentru Moldova
Toamna lui 2021 a readus în prim plan dependența Republicii Moldova față de livrările de gaze din Rusia. Cel mai nou episod a arătat că Moscova poate aduce rapid Chișinăul acolo unde vrea. Fără experiență și lipsit de tact, vicepremierul Andrei Spânu a semnat un contract pe cinci ani cu Gazprom, netrasparent și la un preț mare. Acesta a fost poate primul semn de limitare al avântului politic al actualei guvernări care a fost readuse rapid cu picioarele pe pământ de instrumentele de șantaj și presiune din arsenalul Moscovei.
Chiar dacă la Chișinău se vorbește despre de interconectarea energetică cu Europa, Republica Moldova a arătat prin acest episod că are limitări mari și o viziune mediocră la acest capitol. Licitații pe infrastructura de conectare energetică au început într-un mod curios dat fiind că o firmă din India, fără experiență de lucrări în Europa, a câștigat o licitație cu cântec de 27 de milioane de euro.
Suma reprezintă doar circa 10% din cei 260 de milioane de euro pentru proiecte de dezvoltare a infrastructurii energetice, dar chiar și așa este un semnal prost și un început cu stângul în licitațiile ce vor urma. Unele din aceste proiecte vor fi terminate după actualul mandat legislativ de patru ani, așa că PAS nu va culege dividendele politice pentru ele.
Lipsa de transparență și comunicarea defectuoasă pe domeniul energiei din partea actualei guvernări lasă din nou loc speculațiilor pe această temă. Totuși, când vine vorba de avantaje pe dimensiunea energetică, Republica Moldova și reprezentanții săi merg la București pentru a invoca „relația specială” dintre cele două state. Gazoductul Iași-Chișinău rămâne în continuare nefolosit, deși au fost băgate peste 150 de milioane de euro în acest proiect strategic.
Cu toate acestea, Republica Moldova vrea să-și facă rezerve în depozitele din România, iar ministrul Andrei Spânu vine la București să ceară acest lucru. Rămâne de văzut și din partea României cum se va dori gestionarea relației cu Chișinăul.
Fie se va merge în continuare pe sentimentalism și o prudență vecină cu suspiciunea sau se va trece în sfârșit la o relație pragmatică pe partea de proiecte într-o mentalitate de „win-win”, nu doar de donator-primitor. Dar asta va fi deja o temă pentru 2022.
Un an care nu se anunță deloc mai ușor decât cel care se încheie.
