Donează
Pe 2 septembrie, conducerea clubului de fotbal Sheriff Tiraspol adresa un mesaj de felicitare conducerii republicii separatiste transnistrene cu ocazia împlinirii a 31 de ani de la auto-proclamata independență a regiunii față de Republica Moldova. „Prieteni, vă felicităm de Ziua Republicii și vă dorim vouă și celor dragi, multă sănătate și un milion de zâmbete, sinceri și cuminți. Stabiliți-vă noi obiective mari și nu vă rătăci niciodată. Să existe întotdeauna oameni loiali, iubitori lângă tine și totul în viața ta se dezvoltă în cel mai bun mod!”, scria clubul Sheriff Tiraspol în rusă pe pagina sa de Odnoklassniki, varianta rusească a Facebook-ului. E un mesaj politic care arată un atașament fără echivoc față de regimul separatist. Sheriff Tiraspol activează însă în campionatul Republicii Moldova, iar din punctul de vedere al forurilor internaționale de fotbal este o echipă moldovenească. Participarea în competițiile internaționale îi dă acum Tiraspolului posibilitatea să folosească Sheriff Tiraspol pentru a face mai vizibilă regiunea separatistă și pentru a încerca să obțină un minim de legitimitate pe scena internațională.
De la diplomația fotbalului la soft-power prin fotbal
După „Revoluția Twitter” sau „Revoluția de la 7 aprilie”, odată cu răsturnarea comuniștilor lui Voronin și instalarea la putere în 2009 a unei puteri pro-europene la Chișinău, noul premier de atunci, Vlad Filat, a încercat o așa-numită „diplomație a fotbalului” prin participarea la meciuri unde s-a întâlnit cu liderul separatist de atunci Evgheni Șevciuc. Au urmat concerte și chiar o vizită comună la Muntele Athos.
„Avem o comunicare foarte bună cu domnul Șevciuc și asta este o platformă foarte bună pentru negocierile ulterioare. Sfârșitul logic este reintegrarea țării”, spunea atunci Vlad Filat. Ulterior, presa a publicat mai multe investigații despre contrabanda nășită de cei doi lideri de la Chișinău și Tiraspol.
Astăzi, la circa 10 ani mai târziu, Sheriff Tiraspol a dus această „diplomație a fotbalului” la nivelul următor.
De mulți ani, ajutați masiv și de diplomații ruși, transnistrenii încearcă să-și forțeze apariția fără prea mult succes în cancelariile și forurile europene. Într-un studiu al IDIS Viitorul, think-tank de la Chișinău care se ocupă de ani de zile atent de dosarul transnistrean, autorul Igor Munteanu, fost ambasador al Republicii Moldova în SUA, cadru universitar și fost deputat explică termenul de „paradiplomație” prin punerea la dispoziție din partea Moscovei pentru satelitul său – Transnistria – a unei game largi de arsenal militar și diplomatic, cu scopul de a oferi enclavei un adevărat instrumentar de atac și ripostă pe toate planurile.
De data aceasta, regiunea secesionistă transnistreană are șansa ca, prin „soft power”, să pună Tiraspolul pe harta Europei. Chiar dacă numai din punct de vedere fotbalistic. Totuși, la nivel imagologic, aceasta este cu siguranță cel mai mare succes pentru Tiraspol în plan internațional. Un plan abil la care se lucrează de mulți ani și în care s-au investit foarte mulți bani, cel mai probabil din surse oneroase.
Rețeta nu este una tocmai nouă. Ea este specifică unei mentalitați ce s-a manifestat în rândul țărilor din blocul estic în timpul Războiului Rece. Cum Estul nu putea ține pasul cu dezvoltarea economică a Vestului, se încerca prin sport, un instrument al „soft power”-ului, egalarea sau chiar întrecerea imagologică a succeselor din Occident, pentru a hrăni populația internă cu iluzia bunăstării.
În prezent, clubul transnistrean nu urmărește decât traiectoria și traseele echipelor de fotbal rusești în care de mai mulți ani sunt investiți mulți bani pentru a juca cât mai des la cel mai înalt nivel european.
La fel, venirea patronului rus Roman Abramovici în 2003 la clubul londonez Chelsea Londra și câștigarea a două finale de Champions League și una de Europa League (fosta Cupă UEFA), a fost o lovitură de imagine asociată cu Rusia. De asemenea, organizarea de Rusia a Campionatului Mondial de Fotbal în 2018, chiar dacă a însemnat o cheltuială de circa 11 miliarde de dolari.
Clubul Sheriff Tiraspol aparține holding-ului Sheriff, cel care controlează de facto toată economia regiunii separatiste și dictează și viața politică a micii republici secenioniste din stânga Nistului. Clubul de fotbal se află sub patronajul oligarhilor locali Viktor Gușan și Ylia Kazmalîi, cei mai influenți oameni de afaceri din regiune.
Presa de la Chișinău, dar și cea internațională, a scris în repetate rânduri în cadrul unor ample investigații despre asocierea lor cu contrabanda și afacerile rusești derulate în regiune.
Poveste de succes cu bani negri și jucători de import
Pe 26 august, echipa Sheriff Tiraspol a reușit în premieră performanța istorică de a califica în grupele Champions League, după ce a câștigat dubla manșă împotriva mai galonatei echipe a croaților de la Dinamo Zagreb. Astfel, Sheriff Tiraspol a băga în visteria clubului cel puțin 17 milioane de euro din partea forurilor internaționale din prezență și drepturile de televizare.
Norocul a făcut ca apoi, în faza grupelor, Sheriff să poată întâlni două forțe ale Europei din punct de vedere fotbalistic – Real Madrid și Internatzionale Milano. De asemenea, la Tiraspol va veni și Șahtior Donețk, fostă câștigătoare a Cupei UEFA sub conducerea antrenorului român Mircea Lucescu.
Astfel, indiferent de rezultate, micuța echipă din stânga Nistrului va aduce bani curați în buzunarele oligarhilor locali, dar mai important va pune reflectoarele pe regiunea separatistă la nivel mondial așa cum nu s-a mai întâmpla niciodată în ultimele decenii.
Asupra grupului Sheriff planează suspiciuni rezonabile că se ocupă cu contrabandă de toate felurile – țigări, produse petroliere ș.a.m.d. – fie cu Republica Moldova, fie cu Ucraina, în special portul Odessa. De ani de zile, oligarhii transnistreni investesc într-o echipă de fotbal care, iată, a ajuns la acest succes.
Problema este că din toată această poveste de succes a Sheriff-ului, Federația de Fotbal a Republicii Moldova nu va câștiga mai nimic din punct de vedere financiar, iar în plan fotbalistic, cam tot la fel.
Sheriff Tiraspol nu are nicio afinitate, de facto, cu fotbalul moldovenesc. De ani de zile, echipa domină copios campionatul moldovenesc de fotbal și practic nu are rivale. Mai mult, Sheriff Tiraspol se folosește de Federație ca să poată fi afiliată în competițiile internaționale.
Meciurile cu Real Madrid, Inter Milano și Șahtior Donețk se vor juca la Tiraspol. La Chișinău, în cel mai fericit caz, vor fi cazați jucătorii acestor echipe.
Tiraspolul are un stadion mare și modern, construit undeva în anii 2000, care poate găzdui astfel de meciuri. Sigur, suporterilor din dreapta Prutului nu le va fi tocmai facil să poată merge la aceste meciuri prin „granița transnistreană”. Mai mult, de la începutul epidemiei de COVID-19, regimul separatist de la Tiraspol a îngrădit și mai mult accesul „străinilor” în regiune.
Bucuria unei părți a suporterilor din Republica Moldova nu este tocmai îndreptățită. Din primul 11 al lui Sheriff Tiraspol nu face parte niciun jucător moldovean. Echipa pe bazează pe „mercenari” sud-americani și africani.
Numai unul din aceștia, brazilianul Henrique Luvannor, a fost naturalizat și are și cetățenia moldovenească. Mai mult, contractele acestora nu sunt publice și nici sursa banilor din care sunt ei plătiți.
O tentativă de legitimare prin intermediul vizibilității
Din perspectiva partidelor cu aceste echipe mari, la Tiraspol vor ajunge foarte mulți jurnaliști internaționali. Majoritatea se vor afla în premieră în Republica Moldova, respectiv în regiunea separatistă transnistreană. Automat, nu se vor rezuma doar la meciurile în sine. Ei vor vizita regiunea și vor scrie despre aceasta.
Publicul european, și nu numai, va afla tot felul de povești colorate despre micul „stat” îngrămădit între Moldova și Ucraina, așa cum de altfel încep foarte multe reportaje despre Republica Moldova cu formula „sandwiched between Romania and Ukraine...”. Ceea ce nu a reușit pe partea clasică a diplomației publice, Tiraspolul reușește astăzi prin fotbal. Un sport ce rămâne foarte popular în estul Europei și care urmărește cumva în această regiune aceleași trasee din timpul Războiului Rece.
Nimeni nu are vreo așteptare de la Sheriff Tiraspol în această grupă a Champions League. De aceea orice punct sau puncte câștigate de această echipă vor echivala la Tiraspol cu un succes imagologic imens atât extern, cât și intern, în contextul pauperizării abrupte a transnistrenilor din ultimii ani.
Regimul secesionist are nevoie de această poveste de succes a Sheriff Tiraspolului ca de oxigen, pentru a se menține la putere pe un fond de nemulțumire populară tot mai crescută în stânga Nistrului. Cu toate acestea, fotbalul nu ține de foame.
