Războiul din Orientul Mijlociu îi aduce bani Rusiei, care poate vinde petrol mai mult la prețuri mai mari, însă Ucraina îi strică planurile Moscovei prin atacurile asupra infrastructurii energetice, scrie presa independentă rusă. Tot de acolo aflăm că televiziunile de propagandă a lui Putin nu mai conving populația.
CARNEGIE POLITIKA: ce beneficii obține Rusia în contextul închiderii strâmtorii Ormuz
Chiar dacă după încetarea războiului infrastructura petrolieră și de gaze a țărilor din Golf nu va suferi în mod deosebit, rezervele mondiale de petrol și gaze vor scădea din cauza crizei, iar suprataxa cauzată de acțiunile militare va împinge prețurile în sus. Războiul inițiat de SUA și Israel împotriva Iranului, care a blocat traficul naval în Golful Persic, a clătinat percepțiile statornicite despre piața petrolieră mondială. Aceasta a demonstrat fragilitate și vulnerabilitate, ceea ce cu siguranță va duce la o reorganizare a fluxurilor comerciale. Consecințele atacurilor asupra Iranului și contraatacurilor acestuia se vor resimți în Eurasia mult timp de acum înainte. Unul dintre potențialii beneficiari ai acestui război ar putea fi Rusia – întreruperea livrărilor din Golful Persic deja aduce dividende Kremlinului. Dacă acțiunile militare se vor prelungi încă alte câteva săptămâni și chiar se vor intensifica, beneficiile pentru Moscova vor fi și mai mari, și mai de lungă durată. […]
Pentru Rusia, schimbările de pe piața resurselor energetice pot fi o binecuvântare. În 2022, Moscova nu a reușit provoace o criză a gazelor și petrolului în UE, însă speră că de data aceasta îi va merge mai bine și că Bruxelles-ul va fi nevoit să-și tempereze poziția privind procurarea carburanților rusești. În plus, sursă alternativă de furnizare a gazelor în Europa pot fi doar SUA, iar în situația deteriorării relațiilor transatlantice, europenii ar fi constrânși să ia în calcul riscurile sporirii dependenței de livrările americane. Moscova speră nu doar că va obține venituri suplimentare, ci și că va deveni din nou indispensabilă și utilă Europei, ceea ce ar schimba și opinia europenilor față de Rusia în general. După venirea lui Trump la Casa Albă, Europa a început să-și intensifice asistența pentru Ucraina, să-și înăsprească poziția față de Rusia și să se pregătească de o confruntare de durată. Moscova și-ar dori dacă nu să schimbe în totalitate acest vector, cel puțin să-l tempereze. SUA pot privi Rusia ca pe un producător de rezervă atât timp cât Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite nu pot să îndeplinească acest rol. Având în vedere impactul prețurilor la carburanți asupra politicii americane interne și cu câtă nemulțumire urmăresc majoritatea statelor războiul din Iran și consecințele lui economice, Washingtonul ar fi bucuros dacă Rusia ar putea asigura livrări de urgență de petrol. Pentru Moscova, acesta ar putea fi un atu în negocierile pe care Kremlinul le poartă cu reprezentanții lui Trump, Steve Witkoff și Jured Kushner. În același timp, Rusia nu și-a folosit cota sa în OPEC+, iar producția de petrol în țară s-a redus nesemnificativ, dar constant. Cauza – investiții insuficiente și încetarea forajelor în a doua jumătate a anului 2025. Rusia ar putea să-și majoreze producția din contul forajului unui număr mare de sonde, dar pentru aceasta sunt necesare câteva luni și investiții de miliarde. Principalul câștig pentru Rusia, în contextul războiului din Iran, ar putea veni din est și sud. Anterior (acțiunilor militare din Golf), Trump ceruse Indiei să reducă achizițiile de petrol rusesc, sau chiar să suspende cooperarea cu această țară. Acum, însă, Washingtonul a permis inițial Indiei, apoi și altor țări, să procure petrolul și produsele petroliere rusești, care în prezent se află pe nave în larg. Acest pas arată ca o legitimare a comerțului, care oricum avea loc într-un ritm vioi după începerea conflictului. India și China - principalii cumpărători ai petrolului din Golful Persic, au avut cel mai mult de suferit din cauza blocării Strâmtorii Ormuz. Petrolul rusesc, care și anterior era foarte important pentru ambele țări, le devine acum indispensabil. […]
AGENTS.MEDIA: Ucraina și-a intensificat loviturile asupra rafinăriilor din Rusia, înainte de perioada sporirii cererii la carburanți
Intensificarea atacurilor aeriene ucrainene asupra infrastructurii petroliere rusești prezintă riscuri nu doar la capitolul venituri din export, ci poate limita și oferta de benzină și motorină pe piața internă. În preajma sezonului agricol, când crește cererea de carburanți, Ucraina și-a intensificat atacurile asupra rafinăriilor rusești. În noaptea de joi, Forțele armate ucrainene au lansat al șaselea atac timp de o lună și al cincilea din ultimele două săptămâni asupra uzinelor de prelucrare a petrolului. Anul trecut, această tactică a militarilor ucraineni a provocat un deficit de benzină în multe regiuni rusești. […]
Săptămâna aceasta, Ucraina țintit rafinăria Kirișnetfeorgsintez (Kinef) în regiunea Leningrad. Atacul a provocat un incendiu. Au fost deteriorate două instalații primare de rafinare a petrolului AVT-4 și AVT-6. Nu se știe în cât timp acestea pot fi reparate. Uzina a sistat prelucrarea petrolului. Această rafinărie este a doua ca importanță din Rusia. În 2024 a produs 17,5 milioane de tone de petrol (350 de mii de barili pe zi), ceea ce constituie 6,6% din totalul producției petroliere rusești. Kinef este singura rafinărie din partea de nord-vest a țării și principalul furnizor pentru Sankt-Petersburg, regiunile Leningrad, Novgorod și Pskov. Aproximativ 20% din producția Kinef ajunge pe piața internă. În luna martie, Ucraina a țintit șase rafinării rusești. Duminica trecută a fost lovită rafinăria Bașneft-Ufaneftekhim din Bașcortostan/Bașchiria – cea mai mare din regiune cu o capacitate de 8,2 milioane de tone pe an. Săptămâna trecută a fost atacată întreprinderea din Saratov, cu capacitatea de 7 milioane de tone anual. Pe 14 martie rafinăria din Afipsky, care produce 9,1 milioane de tone pe an. Pe 12 martie a fost atacată cu drone uzina din Tihorețk, regiunea Krasnodar. Iar la începutul lunii, fabrica din raionul Uhtinsk, Komi, cu o capacitate de producție de 4-5 milioane de tone de petrol pe an. În lunile ianuarie și februarie, rafinăriile rusești au fost atacate de câte patru ori. […] Atacurile asupra rafinăriilor rusești au dus la diminuarea exporturilor de carburanți. Cel puțin 40% din capacitățile de export au fost sistate. Ucraina a reușit să lovească trei mari porturi petroliere orientate spre piața occidentală – Novorosiisk de la Marea Neagra, Primorsk și Ust-Luga de la Marea Baltică. Rămâne nefuncțional gazoductul Drujba care duce spre Ungaria și Slovacia. Un alt factor care influențează negativ exporturile rusești îl reprezintă interceptarea de către autoritățile din Europa a petrolierelor flotei din umbră a Rusiei. Este cea mai importantă perturbare a exporturilor de petrol din istoria Rusiei.
Războiul a ucis televizorul: incapacitatea Rusiei de a învinge în Ucraina subminează încrederea rușilor în propaganda televizată, relevă o analiză RE:RUSSIA.
Influența televiziunii este în continuă scădere, începând cu mijlocul anilor 2010, inclusiv în Rusia, unde monopolul informațional televizat a devenit principalul instrument de consolidare a autoritarismului putinist. Însă războiul din Ucraina, în care Kremlinul mai bine de patru ani nu poate obține un succes militar convingător, pare să fi slăbit și mai mult propaganda televizată, deja afectată de rețelele sociale și internet. Cota celor care consideră televizorul sursă principală de informație, care au încredere în TV și privesc cu regularitate sau chiar și sporadic televizorul, s-a redus simțitor în anii 2024-2025. Înainte și pe parcursul primului an al războiului, această influență continua să fie însemnată: circa 60% dintre respondenți au numit televizorul drept principala sursă de știri. În 2024-2025, această cifră a scăzut la aproximativ 55%, iar în 2026, la 47%. Totodată, procentul celor care susțin că nu privesc niciodată și nici nu au televizor a crescut de la 18%, la începutul războiului, la 33%, în martie 2026. […]
Astfel, televiziunea nu mai exercită funcția unuia dintre principalele instrumente de control autoritar. În plus, fiind esențială în demersul justificării intervenției militare și al mobilizării patriotice în perioada 2022-2023, televiziunea pare să-și fi consumat potențialul propagandistic în 2024-2025, pe fundalul războiului îndelungat și fără succes. […] În martie 2026, doar 16% dintre tineri (18-30 de ani) au indicat ca principală sursă de informare televiziunea; 57% se informează în special de pe site-uri de știri, iar 54% de pe forumuri și rețele sociale. Televiziunea este mai influentă în funcție de înaintarea în vârstă a respondenților: 54% dintre respondenții cu vârsta cuprinsă între 46 și 60 de ani află noutățile de la televizor și 82% dintre cei cu vârsta de peste 60 de ani. […]
Același lucru se poate spune și despre încrederea în sursele de informare: doar 13% din tineri cred ceea ce văd la televizor și 21% din respondenții cu vârsta între 30-45 de ani. Generațiile mai tinere nu au prea mare încredere nici în sursele media online sau platformele de socializare: nivelul de încredere în acestea este de 33% și, respectiv, 27%. Totuși, acest ultim indicator are o particularitate: resursele online și rețelele sociale reprezintă din start pentru utilizatorii moderni, capabili să le stăpânească, niște medii de încredere selectivă, puțini au încredere în site-uri și rețele în general. Atitudinea critică cu privire la acestea reflectă tendința și capacitatea de creare a unui propriu „cerc de încredere” în diversitatea înconjurătoare. Neîncrederea, în cazul dat, indicând într-o mai mare măsură o rigoare în raport cu sursele. […] Pe de altă parte, datele „Levada-țentr”(centru independent de cercetări sociologice) prezintă o dinamică mai moderată și un ritm mai potolit de scădere a influenței televizorului. Cota respondenților pentru care televizorul a fost unul dintre principalele mijloace de informare a constituit 85%, în perioada 2016-2018; circa 65%, în 2021-2022 și, aproximativ 60%, în 2025. Încrederea în informațiile difuzate prin intermediul televiziunii, de asemenea, a scăzut de la nivelul de aproximativ 50%, în 2021-2023, la 45%, în 2024-2025. […]
