Propaganda Kremlinului spune că toată societatea susține războiul, ceea ce explică de ce a încercat regimul să ascundă un protest extrem față de acesta, scrie presa independentă. Tot de acolo aflăm că nici propaganda pro-valori tradiționale, Biserică și armată nu-i mai convinge pe ruși, dar și despre lovitura dată de Emiratele Arabe Unite economiei Rusiei.
Și-a dat foc în semn de protest față de război. Autoritățile au ascuns acest fapt
ISTORIES relatează povestea lui Alexandr Okunev, programator din Kaliningrad, care și-a dat foc în ziua când s-au împlinit trei ani de la invazia rusească în Ucraina, însă nimeni nu a aflat despre acest gest de protest. Informația despre autoincendierea în semn de protest a locuitorului din Kaliningrad a fost publicată pentru prima dată într-un raport public al Serviciului estonian de informații externe. Raportul nu dă numele acestuia. Detalii despre incident au aflat jurnaliștii de la Istories, Delfi Estonia și LRT. […]
Cinci camere de supraveghere sunt instalate vizavi de memorialul celor „1200 de ostași” din Kaliningrad, primul monument din URSS dedicat ostașilor căzuți în Marele război pentru apărarea patriei. În centrul memorialului – focul veșnic. Aici s-au produs câteva incidente relatate pe la larg la știrile locale, iar vinovații s-au ales cu dosare penale. […] Pe 24 februarie 2025, pe la 5 dimineața, la memorialul celor „1200 de ostași” Alexandr Okunev, de 37 de ani, s-a autoincendiat în semn de protest – și nimeni nu a aflat despre acest gest.[…]
În 2010, Kaliningradul a fost numit capitala protestelor din Rusia – atunci, în urma unor manifestații de masă chiar a fost schimbat guvernatorul regiunii, Gheorghi Boos. Însă, de la începutul războiului în Ucraina, orașul nu a arătat un spirit protestatar extraordinar. În primele zile ale invaziei, în Kaliningrad s-a produs un val de acțiuni anti-război, la un moment dat orașul a fost lider la numărul de procese-verbale pentru „discreditarea armatei”. Aproape imediat, însă, protestele s-au potolit, la fel ca și în întreaga Rusie, „câmpul politic” din Kaliningrad fiind „curățat” la fel ca peste tot în Rusia, explică activistul Igor Luzin, fost membru al echipei regionale a lui Navalnîi.
Alexandr Okunev nu a fost un activist. Evita temele politice la serviciu, în familie nu discuta despre război, nu era pe rețele sociale. Locuia de unul singur. […] Prin această acțiune de protest, Alexandr Okunev pare că nici nu a încercat să atragă atenția, poate că nu a vrut să fie oprit de cineva. Însă, data – ziua marcării a trei ani de la începutul invaziei ruse în Ucraina, și locul – principalul memorial militar din oraș, nu au fost alese întâmplător. Probabil că și ora la fel – atacurile cu rachete asupra Kievului din 24 februarie 2022 au început pe la ora 5 dimineața. În pofida camerelor video din preajmă, corpul ars a fost găsit de un trecător abia la ora 6:40. Pe zăpadă era scris cu vopsea „Nu războiului”. La fața locului au mers anchetatorii din Kaliningrad, iar în rapoartele de serviciu autoincendierea lui Okunev a fost înregistrată împreună cu alte mențiuni despre două cadavre și plecarea de acasă a unei adolescente. Incidentul a fost raportat șefei administrației orașului, Elena Dyatlova. Aceasta a gestionat personal situația, potrivit unei surse din serviciile europene de informații. Ea a fost asistată de Evghenii Maslov, șeful serviciului de pază a monumentelor. Prioritar era să scape rapid de cadavru și de inscripția pe zăpadă – cel mai tare funcționarii se temeau să nu afle despre acest incident jurnaliștii. Ministrul Culturii din regiunea Kaliningrad era preocupat în mod special de faptul că autoincendierea a avut loc lângă monumentul dedicat Războiului pentru apărarea patriei – prea simbolic. Toate urmele au fost șterse către ora 9:15, iar autoritățile au raportat guvernatorului regional și altor funcționari din guvern că nimeni nu a văzut nimic, mai afirmă sursa.
Informația despre un locuitor anonim din Kalingrad care s-a autoincendiat a apărut pentru prima dată în public odată cu raportul serviciilor de informații estoniene, în iarna 2026: „La trei ani de la marcarea începutului războiului de agresiune al Rusiei, la ora 5, pe 24 februarie 2025, un bărbat născut în 1988 a scris pe zăpadă „Nu războiului” și și-a dat foc în semn de protest, lângă monumentul soldatului rus din Kaliningrad”. Această știre nu a apărut în nicio sursă media din Kaliningrad. Pe nici o rețea de socializare nu s-a menționat despre aceasta. Iar rudele lui Okunev la fel nu au vorbit despre incident. „Care e rostul să mai povestești? Pentru ce?” – spuse una dintre rude. [...]
De ce autoritățile ruse au ascuns atât de temeinic informația despre acest caz? Pentru a preveni o eventuală răspândire a „spiritului protestatar” și repetare a gestului, explică sociologul Margarita Zavadskaia; mai ales că astfel de sinucideri în semn de protest contrazic teoria autorităților despre existența unui consens social general în privința războiului. Iar funcționarii locali ar arăta în fața șefilor incapabili să controleze situația. Politologul Ekaterina Shulman crede că acțiunile autorităților din Kaliningrad, care au șters urmele, nu au fost dictate de frica de eventuale proteste. „Acești oameni nu se tem nici de popor, nici de acțiuni populare, ei se tem de conducerea de sus. S-au speriat că li se va spune că „n-au fost suficient de vigilenți, că au admis un scandal care a apărut în presă și că de asta nu-și merită pâinea”. „Regimurile autoritare se tem de scânteile simbolice. Ele înțeleg că o acțiune singulară nu poate provoca o mișcare masivă, însă poate deveni un simbol moral, care să genereze și amplifice anxietate și nemulțumire în societate, consideră politologul lituanian Nerijus Maliukevicius. De aceea, astfel de regimuri tind să „curețe” locul faptei, să ascundă istoria și să discrediteze victimele”.
THE INSIDER: Lebăda neagră a petrolului. Cum va fi afectată Rusia de ieșirea Emiratelor Arabe din OPEC
De la 1 mai, EAU au ieșit din organizația OPEC. [E cel mai mare din producătorii care au ieșit din cartel până acum] și a părăsit alianța fără a-și anunța partenerii. În spatele acestei decizii sunt doi ani de divergențe cu Arabia Saudită – de la războiul din Yemen și Sudan, până la competiția personală dintre doi conducători – și, pe de altă parte, simpla aritmetică. După ce a investit 150 de miliarde de dolari în capacități de extragere, Abu Dhabi nu le-a putut valorifica din cauza cotei, ceea ce a costat țara venituri pierdute de zeci de miliarde anual. Atât timp cât strâmtoarea Ormuz va rămâne închisă, piața nu va simți nimic, însă când se va deschide, un milion de barili în plus pe zi de petrol din Emirate va afecta direct bugetul Rusiei, care deja se confruntă cu un deficit ce depășește de trei ori planul anual, consideră expertul în domeniul sancțiunilor și țărilor CSI, George Voloshin. […]
La ce să se aștepte Rusia? Îngrijorarea Rusiei ține de buget. Veniturile din petrol și gaze în primul cvartal al anului 2026 s-au prăbușit cu 45,4% față de anul trecut, iar deficitul pentru perioada ianuarie-martie a fost de 4,58 de trilioane de ruble, depășind planul pentru întreg anul. Criza din Iran va inversa temporar tendința descendentă, iar sancțiunile sub formă de „prețuri plafon” nu vor împiedica obținerea unor beneficii din războiul altcuiva. […] În același timp, problemele structurale nu au dispărut: Ministerul dezvoltării economice prognozează un deficit bugetar până în anul 2042. Pragul critic pentru bugetul Rusiei – prețul stabil la petrolul Urals sub 50$ barilul, în condițiile unei recesiuni globale sau a unei dezescaladări în Orientul Mijlociu, va reveni la ordinea zilei. Din această cauză, perspectiva creșterii rapide a producției de petrol de EAU după deschiderea strâmtorii Ormuz pune în gardă Moscova mai mult decât însuși faptul ieșirii Abu Dhabi din OPEC și OPEC+. Un milion de barili pe zi de petrol din Emirate pe piață reprezintă în fond o lovitură directă pentru bugetul rus, care deja e la limită. Noua strategie suverană a EAU în Orientul Mijlociu reprezintă încă o variabilă în ecuația geopolitică și geoeconomică de care depinde capacitatea Rusiei nu doar de a finanța războiul, ci și de a păstra actualul regim.
RE: RUSSIA: Autoritățile ruse suferă un eșec fatal în propagarea valorilor tradiționale
Spre deosebire de perioada autoritarismului putinist clasic, regimul „putinist militar” se bazează pe represiune și propagandă ideologică. În centrul narațiunilor sale ideologice este imaginea țării ca „cetate asediată” aflată în stare de conflict existențial cu „Occidentul”, o fortăreață a „valorilor tradiționale”, pe care „liberalismul” mondial și-a propus cu tot dinadinsul să le distrugă. Principalul efort al propagandei este direcționat spre generațiile tinere și îndoctrinarea lor prin intermediul sistemului educațional. Cercetările sociologice arată însă că eficiența acestei îndoctrinări rămâne foarte limitată și e posibil să producă un efect invers. Succesul propagandei diferă în funcție de „zonele” tematice ale narațiunilor ideologice oficiale. În timp ce manifestările anti-occidentale și anti-ucrainene s-au consolidat, în sfera „valorilor tradiționale” se observă o dinamică inversă: în ciuda eforturilor propagandei, „majoritatea rușilor” preferă trendurile moderne, la fel ca și în deceniul trecut.
Astfel, campania de promovare a nașterii de la o vârstă cât mai tânără, în pofida situației demografice îngrijorătoare, nu schimbă atitudinea comportamentală: tot mai mulți ruși, în special tineri, consideră drept normă nașterea primului copil la o vârstă mai târzie, iar susținerea pentru modelul de familie tradiționalistă este în scăderea chiar și în cadrul grupurilor celor mai conservatoare. La fel, pe fundalul propagandei ortodoxiei, încrederea în Biserica Rusă și aprecierile pozitive ale rolului său social sunt în scădere. „Nu prinde” nici promovarea de către propagandă a imaginii armatei, alt „reper” social. Dorința respondenților de a-și vedea copiii militari de carieră și ofițeri se diminuează continuu, iar preferințele pentru o armată profesională prin contract sunt în creștere.
Posibil ca în timp intensitatea propagandistică să ducă la schimbări calitative în favoarea „valorilor tradiționale”, deocamdată, însă, resursele regimului în sfera îndoctrinării ideologice par să fie limitate: influența televiziunii este în scădere, încercările de a domina internetul provoacă iritare și dezaprobare, iar monopolul Kremlinului asupra „patriotismului” este criticat inclusiv din „dreapta”, de către bloggerii „Z”, pro-război. În consecință, presiunea ideologică impusă „de sus” mai curând contribuie la formarea „dublei gândiri” neosovietice, sau provoacă o reacție inversă, de rezistență, în special în rândul tinerilor, principala țintă a presiunii ideologice. [...]
