Serghei Șoigu a adus mii de infractori în armată, scrie presa independentă rusă, care analizează și șansele Ucrainei de a intra în NATO și explică de ce Putin vrea un război cât mai lung.
VERSTKA.MEDIA: Garda nouă a lui Șoigu: ucigași, violatori, hoți recidiviști
În unitățile militare de elită ajung și acei criminali pe care i-a refuzat grupul Wagner
După ce reprezentanții Ministerului Apărării au primit dreptul de a recruta la război deținuți, în locul grupului Wagner, în rândul trupelor au fost incluși 15 mii de condamnați penal, susține apărătoarea drepturilor omului Olga Romanova. Criminali periculoși devin militari cu drepturi depline în formațiunile Ministerului Apărării, inclusiv cele de elită.
Verstka a depistat luptători cu trecut infracțional deosebit de grav în unitatea Ministerului Apărării „Storm Z”, pe care o promovează corespondenții de război. Printre aceștia se regăsește un criminal condamnat la 26 de ani de închisoare pentru omorul unei femei de 91 de ani. Anterior, el a fost condamnat pentru viol, iar din această cauză nici grupul Wagner nu l-a luat la război.
Corespondenții AiF, RIA, Soloviev Live [adică presa de propagandă a Kremlinului] au relatat la începutul lunii mai de pe pozițiile armatei ruse din Zaporojie, raionul Tokmak. Pe această porțiune sunt dislocați militarii regimentului 71 de infanterie motorizată al Ministerului Apărării. Reporterii de război au observat că pozițiile avansate de pe linia frontului sunt ocupate de foști deținuți, recrutați în această unitate, voluntarii „Storm Z”.
Adjunctul comandantului de companie este un luptător cu numele de cod „Tambov”, relatează AiF. El a ajuns pe front din penitenciarul din regiunea Mordovia. Faptul că a fost condamnat la 26 de ani de închisoare a fost menționat doar în reportajul pentru Soloviev Live. „Să nu speriem oamenii”, astfel a comentat Tambov condamnarea sa.
El spune că reprezentanții Ministerului Apărării au venit la închisoare și le-au propus deținuților să-și ispășească vina față de patrie. Din 373 de doritori de a merge în Ucraina, au plecat 127 de persoane. Unul dintre ei a fost și Tambov, care acum este grațiat, are un contract de jumătate de an cu Ministerul Apărării, salariu de „angajat al Ministerului” și posibilitatea de a fi decorat de stat, le-a povestit el corespondenților. El spune că nu ar fi mers la Wagner: „Nu are o reputație prea bună la acest moment, așa povestesc cei care au revenit de acolo, nu e atât de bine ca la Ministerul Apărăii”. Aceste critici la adresa grupului Wagner nu apar în relatările corespondenților de război, ci în imaginile video publicate de bloggerul Alexandr Volojanin, care luptă în regimentul 71 și i-a însoțit pe corespondenți.
În acest material, adjunctul comandatului regimentului 71, Oleg Panciurin, spune că este mulțumit de serviciul deținuților: „au o mentalitate mai aproape de cea militară decât mobilizații”, „au ochii încețoșați, de ucigaș”, „e mai ușor să lucrezi cu ei”.
„Un soldat mai bun și mai devotat decât un fost deținut nu există în prezent în armată”, a spus Tambov pentru AiF. […] După cum a aflat Verstka, numele de cod Tambov îi aparține lui Pavel Alehin, de 38 de ani, condamnat penal de mai multe ori, care a ajuns pe front la scurt timp după ce i-a fost pronunțată sentința. El a fost condamnat de instanța de judecată din Tambov, în decembrie 2022, pentru jefuirea și omorul unei pensionare de 91 de ani. […] Printre camarazii lui Alehin sunt și alți foști deținuți. Oleg Batișev, de 28 de ani, din orașul Greazi. Acesta a fost condamnat în septembrie 2022 la 10 ani de închisoare pentru omor. […]
Președinta Fundației „Rusia deținută”, Olga Romanova, spune că Ministerul Apărării a început să recruteze de la 1 februarie deținuți din închisori, iar până în prezent a adunat aproape 15 mii de persoane.
Pe 13 iunie, în Duma de stat a fost înregistrat proiectul privind scutirea de pedeapsa penală a voluntarilor care semnează contracte cu Ministerul Apărării pe timp de mobilizare sau stare de război. Dacă va fi votată, legea va viza condamnații pentru infracțiunile de gravitate mică și medie sancționați anterior adoptării actului normativ. Dar nici acest proiect de lege nu prevede că deținuții condamnați pentru crime grave, precum cei menționați mai devreme, ar putea fi amnistiați.
Alt proiect de lege, înregistrat pe 31 mai, deja a fost aprobat în primă lectură. Acesta propune mobilizarea deținuților din penitenciare, condamnați penal pentru crime grave. Dar, potrivit autorului proiectului, în armată nu trebuie să ajungă condamnații pentru infracțiuni sexuale, pentru terorism, înaltă trădare și alte crime grave. În noiembrie 2022, președintele Federației Ruse a semnat amendamentele ce permit mobilizarea cetățenilor condamnați pe articole penale grave, cu excepția celor condamnați pentru violarea minorilor, pentru terorism, banditism, spionaj și trădare de patrie.
GRANI.RU: Spre Melitopol, înainte de Vilnius
Contraofensiva ucraineană se desfășoară lent, dar sigur. În două săptămâni au fost eliberate șapte localități pe direcția Volnovaha și opt spre Berdeansk și Melitopol.
Anume pe direcția Melitopol, înaintarea forțelor ucrainene prezintă cel mai mare pericol pentru armata rusă. În cazul în care Melitopolul va fi eliberat, va fi tăiată principala magistrală care leagă regiunea rusească Rostov de peninsula Crimeea ocupată. De asemenea, foarte important e faptul că de la Melitopol, trupele ucrainene ar putea înainta mai departe, spre țărmul Mării Negre, spre Henicesk. Odată cu eliberarea acestuia, toată gruparea rusă de armate „Dnepr” ar putea fi tăiată de Crimeea și ar risca să fie distrusă.
Nu e de mirare că trupele ruse depun efort maxim pentru a nu permite înaintarea ucraineană în principal spre Melitopol. Acest efort este susținut și de faptul că după detonarea barajului de la Kahovka, o parte din trupele ruse „Dnepr” s-au eliberat temporar și pot fi mai ușor mutate spre Melitopol, decât spre Volnovaha. […]
În a doua săptămână a contraofensivei, forțele ucrainene au respins în primul rând atacurile rusești în direcția Volnovaha și au făcut-o cu succes. În această săptămână, pentru partea ucraineană s-a îmbunătățit raportul de pierderi la tancuri. Site-ul de analiză militară Oryx a constatat pierderea în prima săptămână a 14 tancuri rusești și 13 ucrainene. În a doua săptămână raportul a fost de 18 la 11. De asemenea, s-au redus pierderile de tehnică blindată occidentală folosită de ucraineni. […]
Aceste date arată că Forțele armate ucrainene încă nu au introdus în lupte cea mai mare parte a tehnicii occidentale și continuă să tatoneze terenul pentru a determina pozițiile rusești și dislocarea rezervelor. Aceasta corespunde aprecierilor experților militari că armata ucraineană folosește în contraofensivă deocamdată doar 3 din 12 brigăzi proaspete.
Actuala contraofensivă ucraineană are un scop politic clar – summitul NATO de la Vilnius din 11-12 iulie. Până atunci, forțele ucrainene trebuie să înregistreze un succes notabil pentru a convinge aliații că pot înfrânge „a doua armată din lume”. Ritmul actual este determinat în primul rând de faptul că ucrainenii sunt nevoiți să atace în condițiile în care rușii dețin superioritatea atât în aer cât și la artilerie și muniție, ceea ce compensează parțial superioritatea ucrainenilor în precizia armamentului de artilerie și a rachetelor. În aceste condiții, Kievul poate conta să elibereze cel mult Melitopolul sau Volnovaha (sau, cu mult noroc, ambele orașe).
De succesul contraofensivei, așa cum dau de înțeles off the record liderii occidentali, poate să depindă atât volumul livrărilor de armament pentru Ucraina, cât și perspectiva aderării țării la NATO. Deocamdată este cât de cât clar doar că Ucraina ar putea deveni membră a Alianței numai după încheierea războiului. În prezent se examinează două variante de asigurare a securității de după război a Ucrainei. Prima presupune acceptarea ei în NATO conform schemei aplicate la aderarea Republicii Federale Germane în 1955, când garanția NATO acoperea doar teritoriul controlat de RFG, deși constituția vest-germană făcea referire la granițele din 1937, incluzând RDG-ul. În cazul Ucrainei, astfel de garanții ar putea să acopere toate teritoriile pe măsura eliberării lor și acest lucru poate fi prevăzut în acordul de aderare la NATO. Prin urmare, se subînțelege că la momentul aderării la NATO guvernarea de la Kiev nu va controla o parte din teritoriul său conform frontierelor din 1991, cum ar fi Crimeea și o parte din Donbass. De fapt, aceasta ar însemna „un conflict înghețat” și un „război rece” de lungă durată dintre NATO și Rusia. O asemenea perspectivă nu-i convine nici Kievului, nici, pe termen lung, aliaților occidentali.
A doua variantă de asigurare a securității Ucrainei este modelul „israelian”. Acesta constă în livrări practic nelimitate de armament modern, dar fără garanții formale de participare în conflict a forțelor SUA, în caz de atac asupra Israelului. Ucrainei vor să-i propună un fel de declarație de garanție din partea SUA, Marii Britanii, Franței și Germaniei, care prevede încheierea unor acorduri bilaterale pe termen lung de ajutor militar și financiar, dar fără garanții juridice de implicare în conflict. Dar ceea ce funcționează în Israel e puțin probabil să meargă în cazul Ucrainei, care se confruntă direct cu o putere deținătoare de arme nucleare […]
Mult mai înțeleaptă ar fi promisiunea clară la Vilnius de inițiere a formalităților de aderare a Ucrainei la NATO imediat după încheierea războiului, conform unui plan concret, din momentul încetării acțiunilor de luptă, conform unei proceduri rapide, la fel ca și în cazul Finlandei și Suediei. În niciun caz nu trebuie încetat ajutorul pentru Ucraina. Dimpotrivă, trebuie mărit volumul livrărilor chiar și în cazul în care până la mijlocul lunii iulie contraofensiva ucraineană nu va aduce încă mari succese.
CARNEGIE Politika: Amenințarea cu pacea. De ce Putin nu va opri vreodată războiul
Renunțarea la rolul de demiurg al istoriei mondiale ca, în schimb, să dea socoteală pentru acțiunile sale în fața subalternilor nervoși este o perspectivă îndoielnică.
Situația în care forțele ucrainene înaintează iar cele rusești apără pozițiile dă impresia că un an și jumătate de război cu Ucraina a făcut autoritățile ruse să-și tempereze ambițiile, că acum Kremlinul ar dispus să se mulțumească cu teritoriile deja cucerite – chiar și fără Kiev și fără Odesa, doar să iasă din această aventură nereușită. Cu atât mai mult că trupele ruse au suferit pierderi mari și nu vor putea trece la ofensivă fără un nou val de mobilizare. Ar fi mai simplu să fixeze ceea ce a câștigat prezentând publicului rus bucățile acaparate din cele patru regiuni ucrainene și legătura pe uscat cu Crimeea ca pe o victorie strălucită.
Această abordare este suficient de rațională și conducerea rusă cel mai probabil ar fi adoptat-o dacă în Rusia actuală ar fi existat noțiunea de „guvernare”. Dar, în realitate, problemele-cheie privind războiul și pacea le decide doar o singură persoană – Vladimir Putin. El are în acest sens criterii și rațiuni proprii.
Pentru liderul rus, războiul s-a transformat demult într-un proces autosuficient, într-un instrument comod care îl ajută să-și realizeze cele mai diverse scopuri și să câștige dividende politice indiferent de rezultatele de pe câmpul de luptă. În schimb încetarea războiului este un pas riscant, care nu aduce niciun beneficiu, dar comportă mai multe pericole.
Actualul război se înscrie perfect în stilul de guvernare pe care l-a elaborat Putin de-a lungul anilor de când se află la conducerea Rusiei. Într-o astfel de țară enormă și inertă, orice efort de a obține direct ceva se va ciocni de mașinăria greoaie a statului rus. Sistemul trebuie pus în fața faptului împlinit, ca acesta să fie nevoit să se adapteze singur la noile realități, schimbându-se în direcția necesară conducătorului.
Astfel au prins viață toate megaproiectele anterioare ale guvernării putiniste, începând cu Olimpiada de la Soci, când a fost modernizată principala stațiune balneară rusească, până la războiul cu Georgia , care a dat impulsul necesar pentru a depăși rezistența în calea reformării radicale a armatei. Din punctul de vedere al lui Putin, este inutil să încerci îmbunătățirea în mod direct a infrastructurii rutiere ce leagă orașele rusești, pentru că astfel doar se va fura și vor fi amânate termenele la nesfârșit. Este mult mai eficient să obții dreptul la desfășurarea în țară a campionatului mondial de fotbal, astfel aparatul de stat va trebui vrând-nevrând să prezinte rezultate la data stabilită. Faptul că în asemenea cazuri furturile sunt și mai mari este un cost inevitabil fără de care nimic nu se mișcă în Rusia.
În acest context, războiul cu Ucraina a devenit punctul culminant al conducerii în stilul lui Putin. El doar l-a inițiat, mai departe, în Rusia totul s-a rostogolit în direcția dorită. Un exemplu elocvent este acela că, din 2014, aparatul de stat a încercat timp de opt ani să direcționează comerțul extern către Est și să diminueze dependența de Occident. Rezultatele au fost însă modeste, în pofida investițiilor financiare sistemice. În schimb, războiul, într-un singur an, 2022, a redus comerțul Rusiei cu UE de două ori, dar a mărit volumul comerțului cu China de 1,5 ori, iar cu India de 2,5 ori. […]
Un alt exemplu – blocarea rețelelor de socializare și închiderea redacțiilor de presă independentă care au mai rămas. Până la război părea un pas riscant pentru putere, cu urmări imprevizibile. Războiul a spulberat aceste temeri în câteva zile – toate acestea nu doar că au fost posibile, dar păreau chiar îndreptățite.
Astfel de exemple sunt o mulțime. Ridicarea prestigiului forțelor armate, forțarea cetățenilor ruși să petreacă vacanțele în țară, nu peste hotare, modernizarea complexului industrial militar – toate se regăsesc printre scopurile lui Putin din ultimii zece ani, sau chiar dintotdeauna. Și doar războiul a reușit să le impună ca priorități întregului aparat de stat și societății în general. […]
Odată cu încetarea războiului va apărea întrebarea: ce va fi mai departe? Inclusiv Putin se va întreba. Până nu demult, cu ajutorul războiului a schimbat mersul istoriei Rusiei, Europei și chiar a lumii. Ce l-ar putea interesa mai departe? Reforma fondului locativ? Construcția șoselei Moscova-Kazani? Plata pensiilor pentru veteranii „operațiunii militare speciale”? Pentru aceasta să înceteze războiul?
În plus, după război, îi vor apărea întrebări nu doar lui Putin, dar și la adresa lui, din partea celorlalți cetățeni ai Rusiei. Oricât de represiv va fi la acel moment statul, încetarea luptelor va face elitele și societatea să reflecteze despre ceea ce s-a întâmplat. Care au fost scopurile invaziei? Care a fost prețul acesteia? A meritat?
Aceste întrebări îi vor fi adresate personal lui Putin și nicio înregistrare a ședințelor Consiliului de securitate cu demnitari care se bâlbâie nu va convinge pe nimeni că el nu are nicio responsabilitate pentru acest război. […]
Desigur, încetarea războiului nu înseamnă implicit căderea regimului putinist. Pentru ce să-și asume asemenea riscuri? Să renunțe la rolul de demiurg al istoriei mondiale, ca să dea socoteală în fața subalternilor nervoși? Este o perspectivă îndoielnică.
De aceea, chiar dacă vor fi în totalitate consumate resursele Rusiei, se vor găsi metode de a continua războiul. Din simplul motiv că pentru Putin este mult mai periculos să înceteze lupta. […]