Echipa președintelui Zelenski a început să se gândească la alegeri și posibilii săi competitori – fostul comandant al armatei, Valeri Zalujnîi, și fostul comandant al informațiilor militare, Kirilo Budanov, scrie presa de la Kiev. Aceasta abordează și probleme legate de război, provocările pe care Ucraina va trebui să le depășească după ce acesta va înceta, și tensiunile în relația cu Polonia.
Alegerile revin în dezbaterile de la Kiev
Ukrainska Pravda (Adevărul ucrainean) scrie că, la mijlocul lunii iunie, într-o reședință de stat de lângă Kiev, a avut loc o discuție restrânsă la care au participat președintele Volodimir Zelenski, membrii echipei sale, ai structurilor de securitate și reprezentanții majorității parlamentare. Potrivit publicației, ultimele 30 de minute ale întâlnirii au fost dedicate alegerilor.
Publicația notează că sondajele interne discutate de echipa Zelenski arată o ușoară revenire a ratingului președintelui. Într-un eventual prim tur, actualul președinte ar avea aproximativ 33–34%, Valeri Zalujnîi 22–28%, iar Kirilo Budanov 12–14%. Situația se complică însă în turul al doilea: împotriva lui Zalujnîi, Zelenski ar pierde în unele scenarii, iar împotriva lui Budanov ar câștiga la limită.
„O victorie garantată pentru președinte nu există”, notează Ukrainska Pravda, explicând că tocmai popularitatea celor doi lideri militari transformă scenariul electoral într-un calcul riscant. Potrivit surselor publicației, Zelenski ar fi încercat să afle dacă Zalujnîi ar candida în cazul unor alegeri organizate în toamnă, iar răspunsul fostului comandant-șef ar fi fost afirmativ.
Pe de o parte, succesul loviturilor ucrainene asupra unor obiective din Rusia și schimbarea situației de pe front a întărit poziția președintelui. Pe de altă parte, o campanie electorală între Zelenski, Zalujnîi și Budanov ar putea produce o competiție între lideri asociați cu apărarea țării.
Ucraina poate „pierde pacea”
Ukrainska Pravda publică analiza „Să (nu) pierdem pacea”, despre riscurile perioadei postbelice. Autorul pornește de la ideea că, pentru Rusia, supraviețuirea unei Ucraine democratice nu va însemna abandonarea obiectivului de a o slăbi sau distruge, ci doar schimbarea metodelor. Dacă Ucraina nu a putut fi înfrântă din exterior, Kremlinul va încerca să o submineze din interior.
„Viitoarea linie de confruntare va trece prin minți”, scrie Ukrainska Pravda. În acest scenariu, Rusia nu va miza doar pe redesenarea frontierelor, ci pe manipularea societății ucrainene. Alegerile postbelice sunt prezentate ca momentul cel mai vulnerabil: statul va fi epuizat, societatea traumatizată și polarizată, iar instituțiile vor trebui să revină la funcționarea normală.
Articolul insistă asupra transformării tehnologice a războiului informațional. Inteligența artificială, rețelele de boți, platformele transnaționale și metodele testate deja de Rusia în Republica Moldova, România, Ungaria, Germania, Țările de Jos și Armenia ar putea fi folosite împotriva Ucrainei în etapa de tranziție. Autorul avertizează că Moscova va încerca să alimenteze un lanț de neîncredere și conflict intern: societatea împotriva puterii, autoritățile împotriva jurnaliștilor, veteranii împotriva celor care au evitat mobilizarea, refugiații împotriva comunităților care i-au primit.
Kievul caută adăposturi, nu doar sisteme antiaeriene
După atacul din 2 iulie asupra Kievului, LB.ua publică un text despre criza adăposturilor din capitală în plin război ruso-ucrainean. Numărul morților ajunsese la 30, iar în spitale se aflau aproximativ 60 de răniți. În aceste condiții, problema adăposturilor a devenit o nevoie vitală a locuitorilor capitalei.
„Povestea veche despre aflarea între doi pereți s-a transformat demult în căutarea unui adăpost real”, scrie LB.ua. Publicația observă că nicio apărare antiaeriană nu poate oferi protecție totală împotriva zecilor de rachete balistice folosite de Rusia. Autoritățile reușesc să avertizeze populația cu privire la amploarea pericolului, dar nu reușesc să creeze un sistem de protecție care să răspundă nevoii de adăposturi sigure.
Textul include și mărturii ale locuitorilor din sectorul Darnița, unde mai multe clădiri au fost distruse. „Am coborât în adăpostul din blocul nostru, dar era plin până la refuz. Oameni stăteau chiar și sub ferestre, lângă intrarea în subsol. Țipete de copii, sufocare. Am rezistat o oră, apoi m-am întors la mine, la etajul nouă”, povestește Natașa pentru LB.ua. Femeia spune că a avut noroc. În momentul loviturii asupra blocului vecin se afla în tambur, iar unda de șoc nu a aruncat peste ea ușa metalică. „Apoi au urmat lovituri una după alta în apropiere, inima îmi bătea nebunește, îmi vuia capul. Dar unde să mai merg?”, relatează Natașa.
De ce nu sunt lovite podurile strategice
OBOZ.UA explică de ce Ucraina nu lovește podurile strategice din Rusia, iar Rusia nu distruge marile poduri peste Nipru. Autorul respinge mai întâi explicația unei presupuse înțelegeri tacite între părți, argumentând că Ucraina nu ar avea niciun motiv să creadă într-o promisiune a lui Putin.
Explicația ține mai curând de dificultatea militară a unei asemenea operațiuni. Podurile strategice sunt ținte înguste, rezistente și greu de scos complet din funcțiune. Multe dintre ele au fost construite încă din perioada Războiului Rece, iar fundațiile sunt mult mai greu de distrus decât partea carosabilă, care poate fi reparată.
OBOZ.UA notează cazul podului Antonivski de lângă Herson, lovit săptămâni întregi cu HIMARS înainte de a deveni inutilizabil pentru logistica rusă. „Teoretic, aproape orice pod poate fi distrus. Dar costul unei asemenea operațiuni poate fi atât de mare încât să nu mai aibă sens militar”, scrie autorul.
În cazul Rusiei, dronele ucrainene sunt mult mai eficiente împotriva rafinăriilor, uzinelor militare sau depozitelor decât împotriva podurilor. O lovitură asupra unei rafinării poate declanșa incendii masive, pentru că drona funcționează ca scânteia care aprinde infrastructura inflamabilă. În cazul unui pod, însă, efectul unei drone este mult mai redus, dacă lovitura nu este extrem de precisă și repetată.
Autorul ajunge astfel la problema resurselor. În Rusia există cel puțin 17 poduri strategice care ar putea fi considerate ținte, multe dintre ele duble – rutiere și feroviare – ceea ce ridică numărul obiectivelor posibile la peste 30. Războiul, scrie OBOZ.UA, „nu este un joc pe calculator”, în care există muniție nelimitată. Statul-major trebuie să aleagă între a lovi un pod, o rafinărie, o fabrică de drone sau un alt obiectiv militar. În această logică, problema nu este dacă podurile pot fi lovite, ci dacă distrugerea lor merită costul, comparativ cu alte ținte care pot produce efecte militare mai mari.
„Fortăreața Europa” și noile bariere pentru Ucraina
European Pravda (Adevărul european) avertizează că noua politică comercială a Uniunii Europene poate crea probleme serioase pentru Ucraina. Publicația observă că discuțiile despre „aderare asociată”, „formate intermediare” sau alte formule de integrare se concentrează mai ales pe dimensiunea politică, în timp ce adevărata miză este accesul Ucrainei la piața europeană.
UE se îndepărtează treptat de principiile comerțului deschis și merge spre o logică de securitate economică și protejare a propriilor industrii. „Sub ochii noștri se formează un Fort Europa economic, în care va domina ideologia fortăreței asediate. Prin această prismă vor fi privite și revizuite relațiile UE cu vecinii și partenerii săi comerciali”, notează European Pravda. Publicați analizează Actul european pentru accelerare industrială, discutat în prezent la nivelul instituțiilor UE. Documentul ar putea introduce criteriul „Made in Europe” în achizițiile publice, în schemele de ajutor de stat și în sectoarele strategice: de la baterii, energie și tehnologii nucleare, până la industria auto și chimică. Dacă pentru China asemenea măsuri sunt concepute ca instrumente de protecție a UE, pentru Ucraina ele riscă să devină bariere colaterale, neintenționate, dar profunde.
Ziarul atrage atenția și asupra noilor cote pentru importul de oțel și a posibilului instrument de „diferențiere comercială”. În cazul oțelului ucrainean, noile limite ar putea acoperi puțin peste 60% din volumele exportate în 2025.
Relația Kiev–Varșovia, între memorie istorică și riscuri politice
UNIAN publică analiza istoricului ucrainean Iaroslav Hrițak privind tensiunile dintre Ucraina și Polonia. Acesta afirmă că reconcilierea este posibilă, dar numai dacă apar elite politice mature, capabile să poarte un dialog responsabil. El critică atât lipsa de expertiză și haosul din partea ucraineană, cât și reacțiile emoționale din partea poloneză.
„Nu văd o elită politică matură nici din partea ucraineană, nici din partea poloneză”, spune Hrițak, citat de UNIAN. El compară reconcilierea polono-ucraineană cu cea franco-germană de după Al Doilea Război Mondial, care a stat la baza Europei unite. În opinia sa, Kievul și Varșovia au nevoie de lideri capabili să scoată disputele istorice din logica presiunii politice de moment.
Publicația amintește că tensiunile sunt alimentate de memoria masacrelor de la Volînia și de controversele privind organizațiile naționaliste ucrainene din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în special OUN-UPA. Liderul PiS, Jarosław Kaczyński, a declarat că partidul său nu va permite aderarea Ucrainei la UE dacă Kievul nu renunță la „cultul lui Bandera” și la glorificarea OUN-UPA. Astfel, trecutul riscă să fie transformat într-un instrument de blocaj politic al parcursului european al Ucrainei.
