Donații
Veridica.md
Zeci de jucători au fost hărțuiți, începând cu 2020, de autoritățile din Belarus. UEFA nu a reacționat, dar a permis în schimb ca meciurile de la EURO 2024 să fie difuzate de media propagandistică de stat.
Evenimentul emblematic al UEFA, difuzat de media de propagandă a lui Lukașenko
Când echipa națională de fotbal a Ucrainei nu a reușit să obțină calificarea în faza eliminatorie la EURO 2024, a fost o zi fericită pentru difuzorii de stat din Belarus, subordonați regimului lui Aleksandr Lukașenko, deoarece nu au trebuit să inventeze vreo scuză pentru a nu difuza unul dintre meciurile din optimi. Anterior, meciurile Ucrainei la EURO nu au fost difuzate și nimeni nu s-a obosit să explice de ce. „Mâine ne așteaptă două meciuri interesante”, declara prezentatorul postului de televiziune STV cu o zi înaintea primelor meciuri din Grupele E și D. Asta deși în ziua respectivă s-au jucat 3 meciuri, inclusiv partida spectaculoasă a Ucrainei cu România, care nu a fost difuzată pentru microbiștii din Belarus. La fel s-a întâmplat și cu celelalte două meciuri ale Ucrainei la EURO 2024.
În ciuda protestelor și a apelurilor publice din partea politicienilor din Belarus și a societății civile, drepturile de difuzare pentru principalul eveniment fotbalistic al verii au fost acordate de UEFA canalelor de propagandă notorii din Belarus și Rusia. În Belarus, este vorba de STV și RTR-Belarus. Acesta din urmă este un proiect comun al STV și al Societății de Radio și Televiziune de Stat VGTRK – principala sursă de propagandă rusă atât în interiorul, cât și în afara țării.
De exemplu, cea mai notorie emisiune de propagandă, care incită la ură etnică și face apel deschis la asasinarea în masă a oponenților regimurilor Lukașenko și Putin, este produsă și transmisă de STV - „Izvoarele secrete ale politicii”. Emisiunea e prezentată de Grigori Azarenok, lansează apeluri la spânzurare și a transmits, de pildă, următorul „mesaj” europarlamentarilor: „Borrell n-o să vă ajute însă, pentru că se va îneca în propria vomă și propriile fecale, încercând să-și adune mațele, împrăștiate peste tot de explozia unei bombe cu dispersie. Nu sunteți oameni, sunteți niște stârpituri! Veți muri în agonie teribilă! Veți guița ca porcii și nimeni nu vă va auzi, nimeni, niciodată. Imigranții vă vor viola cadavrele!”
YouTube și Telegram au șters canalele care difuzau astfel de conținut instigator la ură, precum și declarațiile lui Azarenok. UEFA, în schimb, nu vede niciun motiv ca unul dintre principalele sale evenimentele să fie transmis de o astfel de instituție de presă.
Cu toate acestea, nu vorbim doar de faptul că UEFA nu a ținut seama de controversele cu privire la aceste posturi de televiziune. În mare măsură, UEFA ignoră faptul că fotbalul din Belarus este sub presiune de ani de zile. Jucătorii și oficialii sunt hărțuiți, arestați și uneori condamnați la închisoare. Totul a început după ce zeci de mii de belaruși au ieșit în stradă în august 2020 pentru a protesta împotriva fraudei electorale masive prin care dictatorul Aleksandr Lukașenko și-a asigurat un nou mandat de președinte.
Fotbaliști condamnați pentru că au susținut reformele democratice
Pe 12 august, atacantul lui BATE (cel mai titrat club de fotbal din istoria modernă a Belarusului), Anton Saroka (legitimat în trecut la echipa belgiană „Lokeren”), a fost arestat pentru că a participat la protestele pașnice, fiind reținut timp de 7 zile. Două zile mai târziu, pe fondul brutalității organelor de poliție și al represiunii în masă, directorul general al BATE, Mihail Zaleuski, care anterior a lucrat în poliție, și-a aruncat uniforma și a postat un videoclip pe Instagram, comentând situația în felul următor: „Am rămas fără lacrimi după am văzut bastoane aplicate la nimereală și nelegiuirile comise de forțele de ordine.. Sunt fost ofițer de poliție, dar acum îmi este foarte rușine. Vă rugăm, opriți-vă, de dragul păcii. Chiar nu vă este milă de femei și copii? Când depuneți jurământul, amintiți-vă de cuvintele pe care le rostiți, de curajul părinților voștri, de vitejia bunicilor. Aici nu există dușmani, aici sunt vecini, soțiile și prietenii voștri. Gândiți-vă la cine ridicați bastonul. Nu puteți călca în picioare oameni obișnuiți”. Ulterior, lui Zaleuski i s-a cerut să demisioneze din conducerea clubului și să părăsească țara.
Pe 30 august 2020, mijlocașii clubului de fotbal „Krumkačy” (care la vremea respectivă juca în a doua divizie din Belarus), Serghei Kazeka și Pavel Rasolka, au fost reținuți de poliție după ce s-au întors acasă de la un antrenament. Au fost bătuți cu brutalitate și apoi acuzați că au atacat ofițerii de poliție. Au fost eliberați a doua zi, însă Kazeka a fost bătut cu atâta bestialitate, încât s-a ales cu două vertebre rupte și leziuni la rinichi. Medicii i-au prescris repaus la pat timp de patru săptămâni. Fotbalistul a putut reveni pe teren abia 2 luni și jumătate mai târziu.
Trebuie menționată și povestea lui Aleksandr Ivulin, care a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru participare la protestele pașnice și pentru că a mediatizat sportivii care susțin reformele democratice din Belarus. Ivulin este jurnalist la cea mai cunsoscută gazetă sportivă din Europa de Est, „Tribuna”. Când a fost arestat pe 3 iunie 2021, era legitimat și ca jucător la clubul de fotbal „Krumkačy”, unde producea un reality-show intitulat „Sașa, ieși afară!” despre viața în cadrul echipei, antrenamentele de la club și efortul de a deveni jucător profesionist. În timp ce Ivulin era în închisoare, comunitatea de belaruși din Polonia a înființat o echipă amatoare de fotbal numită „Ivulin Team”, înscriindu-se în competiții locale. A fost creat și un turneu anual special numit „Cupa Ivulin”, deschis cetățenilor belaruși. Ivulin și-a ispășit întreaga pedeapsă în închisoare iar după eliberare a reușit să părăsească țara pentru a-și continua activitatea de jurnalist sportiv.
Opțiunile jucătorilor: închisoare, plecarea din țară sau scuze publice către regim
Pe 30 septembrie 2022, fostul portar al echipei naționale a Belarusului, jucător legitimat în trecut și la Steaua București, Vasili Hamutovski, a fost arestat la sosirea din Ucraina la Minsk, unde venise pentru a urma un tratament medical. La vremea respectivă, Hamutovski era antrenorul cu portarii la clubul de fotbal ucrainean FC Lviv. A fost acuzat că a participat la protestele pașnice din 2020 împotriva regimului Lukașenko și a fost condamnat la doi ani de arest la domiciliu. De la începutul protestelor și represiunii, Hamutovski a continuat să vorbească deschis. El a făcut apel la autorități să oprească represiunile la care sunt supuși sportivii și a condamnat deschis invadarea Ucrainei de către Rusia. Activiștii belaruși pentru drepturile omului din Belarus l-au listat pe Hamutovski drept prizonier politic. Totuși, după aceea, pe contul de Instagram al lui Hamutovski a fost postat un videoclip în care acesta îi critică pe activiști și le cere să nu-l includă pe lista deținuților politici. Nimeni nu a luat în serios videoclipul, deoarece serviciile de securitate ale lui Lukașenko sunt renumite pentru că îi forțează pe deținuți să înregistreze astfel de videoclipuri.
Pe 23 iunie 2023, personalul administrativ al clubului de fotbal „Nioman” din orașul Grodno a trecut printr-o experiență incredibilă: la baza clubului au venit echipaje de poliție pentru a-l aresta pe directorul sportiv al echipei de fotbal. Acesta a fost reținut ca un infractor periculos: a fost escortat afară din incinta clubului încătușat, iar doi agenți de securitate l-au condus la secție, ținându-l strâns de brațe și cu capul plecat. Motivul: Kavalionak era abonat la publicații de presă independente, interzise de regimul Lukașenko din Belarus. A doua zi, Kavalionak a fost eliberat, dar și concediat din conducerea clubului.
„Să vă fie rușine, oportuniști din Grodno!” a comentat arestarea lui Kavalionak atacantul belarus al clubului polonez „Stal” (Mielec), Illia Șkurîn. Cu 16 goluri marcate în sezonul 2023-2024, Șkurîn a devenit al doilea cel mai bun atacant din Ekstraklasa (prima divizie din campionatul de fotbal din Polonia). Este, fără îndoială, cel mai bun atacant din Belarus la ora actuală, deși nu este selecționat la echipa națională de fotbal. De ce? Pe 14 august 2020, a postat pe contul său de Instagram poza unui bărbat cu steagul național alb-roșu-alb al Belarusului, însoțită de următorul mesaj: „Și de data aceasta, tot de pe rețelele de social media am aflat că nu voi fi inclus pe lista extinsă a echipei naționale, așa că răspund tot aici: refuz să mai reprezint echipa națională a Belarusului atâta timp cât regimul lui Lukașenko este la putere. Trăiască Belarus!”
Ulterior, Uladzimir Bazanau, fost colonel în forțele de artilerie și președintele Federației de Fotbal din Belarus la vremea respectivă, s-a interest personal de aducerea lui Șkurîn înapoi în Belarus, cât și de înrolarea lui în armată (în Belarus toți bărbații sub 27 de ani sunt automat mobilizați). Federația de Fotbal din Belarus a încercat să convingă CSKA Moscova, clubul unde Șkurîn era legitimat în 2020, să facă presiuni asupra jucătorului pentru a-și schimba poziția, dar din fericire nu a reușit. De atunci, poziția atacantului a rămas neschimbată. Șkurîn refuză să se întoarcă în Belarus pentru a nu avea aceeași soartă ca Hamutovski. Totodată, Șkurîn susține inițiativele democratice din Belarus și se întâlnește cu fanii din străinătate: microbiști din diferite țări vin să-l vadă jucând și îi urează mult noroc.
Pe 12 septembrie 2020, pe Internet a apărut un videoclip cu 93 de jucători de la aproape toate cluburile de fotbal din Belarus, fiecare spunând „Stop violenței”. Mesajul a venit ca reacție la reprimarea violentă a protestelor pașnice de pe străzile orașelor din Belarus. În cele din urmă, toți acești jucători au fost incluși pe „lista neagră” creată de Ministerul Sportului. Mulți dintre ei au primit interdicție să mai joace în Belarus, deoarece toate cluburile de fotbal din țară sunt deținute și controlate de stat. Unii s-au transferat la alte cluburi din afară, alții s-au retras definitiv din fotbal. O parte din ei, însă, și-au continuat cariera la cluburile locale unde sunt legitimați. Cum a fost acest lucru posibil? Li s-a dat oportunitatea să participe la evenimente de susținere a regimului, unde și-au prezentat scuze în public Ministrului Sportului, Serghei Kavalciuk. Doar așa li s-a mai oferit șansa să mai joace fotbal în Belarus.
