24 februarie 2022 a reprezentat începerea probelor de cuplare a sistemelor electro-energetice ucrainian și moldovenesc la cel european – ENTSOE, probe programate de cele trei entități încă din octombrie 2023. Federația Rusă și-a ales această dată sperând ca odată sincronizate cele trei sisteme să se produca un black-out regional. Sistemul european s-a decuplat imediat după primele atacuri rusești și Ucraina și Moldova au funcționat insularizat până în 15 martie 2022, bazându-se pe producția locală.
Între timp, Federația Rusă a distrus peste 80% din capacitățile ucrainiene de producție de energie termică și electrică din gaz și cărbune și peste 40% din capacitatile hidroelectrice. Distrugerea unei mari parți din termocentrale face ca Ucraina să nu mai aibă nevoie de gazele naturale importate din Rusia. Austria, Ungaria și Slovacia înca rămân dependente de gazele ce tranzitează Ucraina, celelalte țări importând din Norvegia, în nord, sau prin conductele ce tranzitează Turcia în sud sau prin terminalele de gaz natural lichefiat (LNG).
Astfel Ucraina a importat energie electrică în luna iunie aproape cât a importat tot anul trecut, Ungaria și România furnizând peste 60% din aceste importuri.
Importurile de electricitate în Ucraina (sursa: expro.com.ua)
Dar Europa încă mai importă gaze rusești, o parte din acestea tranzitând Ucraina, ceea ce aduce acesteia un venit. Sistemul de provizionare cu gaze al Europei din Federația Rusă prin Ucraina are capacitatea de aproximativ 165 mmc / an.
Interconexiunile conductelor de gaz natural Ucraina – UE (sursa: entsog.eu)
Comparând 2021 cu 2023, importurile UE de gaze din Federația Rusă au scăzut cu 80%.
În 2023 a existat o mică creștere, UE importând din Rusia 25,1 mmc (miliarde metri cubi) prin conducte și 17,8 mmc din LNG, ceea ce reprezintă aproape 15% din consumul total.
Tranzitul gazelor naturale rusești către UE via Ucraina (sursa: brugel.org)
Problema este că cea mai mare parte din acest gaz nu poate fi înlocuit cu alți combustibili deoarece în producerea de energie electrică securitară, ce nu depinde de vânt, soare sau ploaie, numai capacitățile pe cărbune și nuclear ar putea furniza energie electrică, cărbunele fiind vizat să fie înlocuit total până în 2030 iar investiția într-o capacitate nucleară durează peste 7 ani.
Înlocuirea gazului în consumul casnic presupune un efort din partea consumatorilor care pot înlocui aragazele cu plite electrice și a centralelor individuale pe gaz cu cele electrice, ceea ce presupune și mari eforturi din partea companiilor din industria energetică prin mărirea capacităților de producție de energie electrică și regândirea rețelelor de transport și distribuție.
Nici în industrie lucrurile nu sunt simple deoarece în industria chimică gazul natural nu poate fi înlocuit deloc.
Destinația consumului de gaze în UE (sursa: Consiliul European)
Cu alte cuvinte, gazul rusesc nu poate fi înlocuit decât cu alt gaz.
Kонец!
Încă din toamna lui 2023 ministrul ucrainean al energiei a declarat că nu va mai înnoi acordul de tranzit. Acesta totuși a fost prelungit și pentru 2024 dar este incert ca acesta să se prelungească și pentru 2025.
Ucraina caștigă aproximativ 1,5 miliarde de dolari pe an pentru cei peste 40 mmc de gaz tranzitat. Federația Rusă câștigă mult mai mult din gazele ce trec prin Ucraina, bani care contribuie la susținerea războiului și care produc pierderi mult mai mari față de cei 1,5 miliarde de euro caștigați de ucrainieni.
Punctele de intrare a conductelor din Rusia în Ucraina sunt Sohranika (închis încă din 2022) și Sudzha, prin acestea aprovizionându-se (pe atunci) Polonia, Slovacia, Ungaria, Austria, Croația, Slovenia, România și Moldova.
Interconexiunile conductelor de gaz natural Rusia - Ucraina (sursa: entsog.eu)
În 2024 cel mai mare importator de gaze rusești din UE este Austria care de abia de câteva zile a înființat o comisie pentru a analiza alternativele de import la cel realizat acum prin Ungaria. Austria se poate aproviziona din Italia și Germania, având interconexiuni bune cu aceste țări. Ungaria se aprovizionează din Turk Stream, via Turcia, Bulgaria, Serbia.
Calea de aprovizionare a Austriei și Ungariei cu gaze rusești (sursa: entsog.eu)
Croația a ales LNG-ul care intră în sistemul european prin terminalul de la Omisalj. Slovenia are o interconexiune cu Italia, aprovizionându-se cu gaze algeriene.
România și Moldova s-au bazat mai mult pe producția românească, dar au și importat gaze de pe piețele europene, mare parte de proveniență rusească, pe ruta Turk Stream – Turcia – Bulgaria.
Alternative posibile de aprovizionare prin UE
În primăvara lui 2024, Ucraina a luat hotărarea de a încerca aprovizionarea cu gaze din surse alternative. Astfel a fost încheiat primul acord cu un exportator de LNG din Statele Unite. Există două căi de aprovizionare: prin terminalul de la Alexandroupolis (Grecia) – Bulgaria – România – Ucraina sau prin terminalul polonez Swinoujscie și apoi în interconectorul polono – ucrainian GCP Gaz – System de la Drozdovychi. Capacitatea maximă de transfer din Alexandoupolis către Ucraina este de maxim 4,4 mmc / an, iar cea dintre Polonia și Ucraina este de 5 mmc / an.
Din cauza războiului, care a afectat rețelele de transport de gaze și capacitățile de producție de energie electrică și termică, este posibil ca necesarul de gaze al Ucrainei să fie mai mic de 9,4 mmc / an.
Președintele Volodimir Zelenski a demarat discuții și cu conducerea Azerbaidjanului în vederea importului de gaze. Acest import se poate realiza prin TANAP prin interconexiunile Bulgaria – România – Ucraina. Capacitatea maximă actuală de gaz azer care poate ajunge în Ucraina este de 4,4 mmc / și nu poate fi atinsă deoarece prin aceste interconectoare Grecia – Bulgaria se face și transportul gazelor către Serbia - Ungaria, România și Republica Moldova. În iunie, Bulgaria a semnat un acord cu Grecia în vederea măririi capacității de transport de gaze cu încă 3,5 mmc / an, alocând 248 milioane de euro. Problema este că acesta va fi finalizat în câțiva ani.
Mai pot exista soluții de contracte SWAP, adică Ucraina plătește gazul azerilor, azerii furnizează gazul unei terțe părți care dispune de aceeași cantitate de gaze naturale lichefiate pe care o descarcă într-un terminal polonez, gaze ce urmează a fi transportate in Ucraina.
Cum Uniunea Europeană încă mai importă gaze din Federația Rusă, este greu de crezut că vor exista cantități disponibile de gaze care să acopere necesarul Ucrainei, existând capacități limitate de transport.
Romania – Moldova – Ucraina, o nouă alianță energetică
Ucraina a cerut ajutor pentru a reconstrui sistemul energetic. Primul pas l-a făcut în aprilie 2024, cu decizia de a începe a construi două reactoare nucleare lângă centrala de la Hmelnîţkîi din vestul Ucrainei. Tehnologia este americană, de la compania Westinghouse Electric, capacitatea reactoarelor va fi de 1100 MW. De asemenea și interconexiunile de transport de energie electrică vor fi dezvoltate dinspre România spre Ucraina, prin Republica Moldova (linia electrică aeriană LEA de 330 kV „Bălți-Dnistrovska HES”, LEA de 330 kV „Vulcănești - Arțiz”, LEA de 400 kV „Bălți- Suceava”, LEA de 400 kV „Isaccea-Vulcănești-Chișinau”, LEA de 400 kV „Strășeni- Gutinaș”, LEA de 400 kV „Suceava-Cernăuți” și „CNE Pivdennoukrainsk-Primorske-Vulcănești-Isaccea”).
Coridorul Vertical european de gaze (sursa: greeknewsagenda.gr)
În iulie 2024, România, Moldova și Ucraina au semnat un acord în vederea creșterii capacității conductei transbalcanice de gaze, ca parte a Coridorului Vertical: Grecia – Bulgaria – Romania – Moldova – Ucraina. Transgaz, prin subsidiara sa moldovenească Vestmoldtransgaz, acoperă activitățile de transport de gaze din România în Republica Moldova, efort de legare a rețelei de transport ucrainiene cu rețeaua românească fiind astfel ușurat.
Rețeaua de transport de gaze din Republica Moldova (sursa: Vestmoldtransgaz)
Existența a două posibilități de interconexiune directă între sistemele de transport de gaze dintre România și Ucraina a permis ca în iunie 2024 România să reia exportul în Ucraina, după aproape un. Astfel, din 1 iulie, România a exportat în Ucraina prin Ungheni – Cuciurgan – Grebenyky jumătate de miliard de metri cubi. Acest lucru a fost posibil deoarece extracția de gaze din România a fost mai mare decat consumul și depozitele românești de gaze sunt aproape pline.
Va funcționa această alianță energetică?
La nivel teoretic, trebuie să funcționeze! Realitatea arată că toate cele trei țări sunt în deficit de producție de energie securitară (neîntreruptibilă) și rețelele de transport nu sunt proiectate să facă față variațiilor de putere si frecvență a energiei regenerabile cu sursă principală Dobrogea, unde sunt instalate capacități eoliene de peste 2 500 MW.
Cu alte cuvinte, investițiile necesare acordării unui ajutor energetic substanțial sunt mari și se realizează în mulți ani. Având exemplul interconectării rețelelor de gaze România – Moldova, care a durat aproximativ 5 ani, și a interconectării rețelelor electrice de transport, care încă sunt la stadiul de studii de fezabilitate, este posibil ca ajutorul la care speră Ucraina de la România să se realizeze într-o perioadă de mai mulți ani. Mai trebuie spus că în Strategia Energetică a României, care încă este la stadiul de proiect pus în discuție publică, se specifică interconectarea cu Republica Moldova, dar nu se are în vedere mărirea interconectării și acordarea unui ajutor energetic Ucrainei.
Este posibil ca semnarea la Washington a „Acordului privind cooperarea în domeniul securității între România și Ucraina” din 11 iulie de către președinții României și Ucrainei să accelereze investițiile necesare ajutorului energetic preconizat. În Acord, la Paragraful 6, „Cooperarea în domeniul apărării”, primul aliniat „Asigurarea unei forțe durabile capabile să apere Ucraina acum și în viitor“, se specifică: „De la începutul războiului la scară largă, România a oferit Ucrainei sprijin multidimensional și cuprinzător, inclusiv: asistența umanitară; gestionarea fluxului de refugiați și a șederii lor durabile și demne în România; asistență militară și de securitate; sprijin în domeniul securității energetice; asigurarea unor coridoare de tranzit și de transport fiabile pentru exporturile ucrainene, în special pentru cereale și alte produse agricole; asigurarea tragerii la răspundere pentru crimele comise în Ucraina de forțele Federației Ruse. România își va continua sprijinul multidimensional pentru Ucraina pe durata prezentului acord, cu aceeași dinamică din perioada 2022-2024.“
Se va descurca Ucraina fără energia rusească?
Este clar că decuplarea de la sistemul electro-energetic rusesc reprezintă un avantaj geostrategic, dar care a transformat în ținte toate capacitățile de producție de energie electrică și rețeaua de transport a acesteia.
O mare parte din termocentrale fiind distruse, Kievul nu mai are nevoie de gazele rusești, acestea putând fi înlocuite de importurile realizate din Polonia sau România. Totuși, gazele rămân indispensabile industriei și producției de energie termică.
Gazele rusești ce tranzitează încă Ucraina sunt destinate câtorva țări (Ungaria, Slovacia și Austria) ce au rămas dependente de acestea. Ucraina vrea să decupleze total conductele ce o tranzitează, situație ce deranjează în special Ungaria și Slovacia, care cer derogări de la Comisia Europeană. Dar nu depinde de Bruxelles, ci de disponibilitatea Rusiei de a mai furniza gaze după ce contractele expiră în decembrie 2024 și de disponibilitatea Ucrainei de a mai oferi tranzitarea.
