Donații
Veridica.md
Războiul din Ucraina se înscrie în eforturile Rusiei de a menține țara vecină în sfera sa de influență. Moscova își justifică pretențiile imperiale trimițând la o identitate comună, dar și la trecutul pe care rușii și ucrainenii l-au împărtășit în același stat, inițial Rusia țaristă, apoi Uniunea Sovietică. Propaganda rusă promovează moștenirea sovietică dat fiind că populația din fosta URSS se poate raporta la ea, mulți au trăit acea epocă, au fost expuși la și chiar îndoctrinați cu ideologia și miturile sale. Invadarea Ucrainei a spulberat însă multe concepte și mituri sovietice. Unele au fost preluate chiar de ucraineni și întoarse împotriva forțelor de ocupație. Altele, precum cel al forței armatei ruse, cel al ostașului rus sau al popoarelor înfrățite, întreținute de Kremlin și exponenții săi din statele ex-sovietice pe parcursul celor trei decenii după căderea URSS, sunt atât de flagrant contrazise de realitatea din teren încât nu mai pot fi susținute în mod convingător.
Mitul armatei ruse victorioase
Rusia este considerată cea de-a doua putere militară pe plan mondial, grație arsenalului său nuclear, dar și a numărului de militari activi – aproximativ un milion – tehnicii de luptă sau tradiției militare. Rusia este succesoarea URSS, care a fost un stat puternic militarizat cu o economie îndreptată preponderent spre înarmare. Unul dintre miturile pe care s-a bazat Uniunea Sovietică a fost cel al victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei (Al Doilea Război Mondial), reanimat şi revalorificat în prezent de Rusia lui Putin. Pierderile uriașe de milioane de vieți omenești (estimate de unele surse la peste 20 de milioane), militari și civili, au fost prezentate drept un sacrificiu suprem în lupta cu Germania nazistă, nu ca o consecință a organizării și tacticii defectuoase ale autorităților sovietice și a nepăsării pentru viețile militarilor, folosiți drept carne de tun și forțați deseori să atace pozițiile inamice în valuri umane.
Eșecul „operațiunii militare speciale” pe care și-a dorit-o Putin în Ucraina și rezistența forțelor ucrainene au adus o lovitură de imagine considerabilă uneia dintre cele mai temute armate din lume și au demonstrat că acesteia i se pot opune forțe mai mici, dar bine organizate. Armata rusă nu a reușit să ocupe până acum niciun oraș important. Armata ucraineană a respins mai multe atacuri rusești, iar după o lună de război trupele ruse au fost nevoite să se retragă de lângă Kiev, din nordul Ucrainei. Chiar în primele zile ale războiului s-au putut constata lipsa de pregătire a unor militari dar și incapacitatea Rusiei de a-și susține logistic invazia. Ucrainenii au capturat militari foarte tineri, care nu știau unde se află, cu ce scop au fost trimiși în Ucraina, nu aveau o misiune clară și erau flămânzi și înghețați. Imagini din zonele de luptă arată numeroase unități de tehnică militară rusă distrusă sau abandonată, în unele cazuri din lipsă de combustibil. Potrivit datelor furnizate de autoritățile de la Kiev pe 6 aprilie, pierderile suportate de ruși de la începutul războiului ar fi de 18600 de morți, au fost distruse 684 de tancuri, 1861 de mașini blindate și 1324 de mijloace de transport, au fost doborâte 150 de avioane și 135 de elicoptere etc. Cifrele nu au fost confirmate din surse independente, iar Rusia – care oferă mult mai rar bilanțuri – pretinde că a pierdut de câteva ori mai puțini oameni. Pe de altă parte, NATO estima la sfârșitul lui martie că pierderile ruse s-ar cifra între șapte și cincisprezece mii de morți, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a admis că Rusia a suferit „pierderi umane semnificative”. Între aceste pierderi se numără și un număr semnificativ de generali și comandanți ai unor unități.
Mitul ostașului rus eliberator
Imaginile cu atrocitățile din Bucea de după retragerea forțelor ruse sau cu copii orfani la mormintele mamelor lor înhumate chiar lângă terenul de joacă, distrugerilemasive provocate de tirurile cu rachete în orașe ca Harkov și Mariupol, torturarea civililor și violarea femeilor din Ucraina, au distrus încă un mit legat de armata rusă și întreținut de propagandă, cel al soldatului rus eliberator. Crimele soldaților ruși din Ucraina îi arată o nouă realitate unei populații care a crescut cu filmele sovietice despre eroismul ostașilor ruși eliberatori.
Armata Roșie a comis numeroase crime în cel de-Al Doilea Război Mondial, mai ales după ce a ajuns în teritorii considerate inamice, unde militarii săi au terorizat cu jafuri și violuri. Acțiunile Armatei sovietice au fost una din temele tabu în perioada sovietică. Despre adevăratele activități ale militarilor ruși între Prut și Nistru, de exemplu, și rolul lor în instituirea regimului bolșevic de ocupație s-a putut vorbi abia după 1990. Până atunci, problema trupelor sovietice în RSSM a fost abordată prin prisma rolului eliberator, iar chipul soldatului sovietic a fost prezentat în cele mai bune imagini, în majoritatea satelor existând și monumente dedicate acestor ostași. În realitate, trupele sovietice, în special în primii ani de după război, au participat la toate acțiunile represive ale regimului împotriva populației din RSSM – deportările din 1941, 1949, 1951, foametea organizată din 1946-47 când regimul bolșevic, cu ajutorul militarilor, a luat toate rezervele țăranilor. În Afghanistan, armata sovietică a purtat un război brutal, făcându-se vinovată de masacre, torturi, violuri, țintirea intenționată a civilă etc.; organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au denunțat aceste crime de război și s-a vorbit chiar și de un genocid. Armata rusă a preluat comportamentul celei sovietice: campania din Cecenia a fost una brutală, capitala Groznîi fiind distrusă în întregime, iar în războiul din Siria aviația rusă a bombardat numeroase obiective civile, inclusiv spitale.
Cu toate aceste crime, în spațiul ex-sovietic, imaginea Armatei Roșii – și, prin asociere, și cea a armatei ruse – a rămas în mare măsură pozitivă, mai ales că a avut în spate și o propagandă guvernamentală puternică. Kremlinul nu tolerează nicio critică la adresa armatei ruse sau sovietice. Imaginea „eroică” a Armatei Roșii este protejată de regimul lui Putin care, în 2014, a schimbat legea penală, introducând pedeapsa pentru răspândirea informațiilor „false” despre acțiunile URSS în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
În prezent, potrivit propagandei oficiale, armata rusă luptă pentru eliberarea Donbassului de naționaliștii ucraineni, apără Ucraina de genocid, la fel cum armata sovietică a eliberat popoarele Europei de Est în Al Doilea Război Mondial. Odată cu declanșarea războiului în Ucraina, Duma de Stat din Federația Rusă a votat pentru pedeapsa cu până la 15 ani de închisoare a celor care diseminează știri despre acțiunile armatei ruse în Ucraina, pe care Kremlinul le consideră „false” sau că „discreditează forțele armate ale Federației Ruse”. Din acest motiv presa independentă a fost nevoită să-și sisteze activitatea pe teritoriul Rusiei. Mai mulți activiști și protestatari au fost reținuți pentru simple pancarte anti-război.
Mitul popoarelor înfrățite
Un alt mit al propagandei sovietice, cel al popoarelor înfrățite din cadrul URSS, a promovat ideea unității dintre cele cincisprezece foste „republici-surori”. O legătură mai strânsă a fost între popoarele slave ruși-belaruși-ucraineni, cu afinități de limbă și cultură, scriitori și oameni de cultură comuni. Vladimir Putin a scris încă în vara anului trecut „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”. Prin denaturări ale faptelor și jumătăți de adevăr, el a încercat să demonstreze că ucrainenii și rușii sunt unul și același popor. Putin a insistat pe teoria marii națiuni ruse, a unui popor format din velicoruși, maloruși și belaruși. El a declarat de mai multe ori și că Ucraina este un stat fals, creat de Lenin sau că este o consecință a acordurilor de la Belovej, de destrămare a URSS. Prin invadarea Ucrainei, numită de Kremlin „operațiune militară specială” declanșată cu scopul de a „demilitariza și denazifica” această țară, Putin are de fapt în vedere deucrainizarea sau distrugerea poporului ucrainean. Metodele folosite de Putin le-a văzut toată lumea în localitățile ucrainene din care s-au retras forțele ruse. Invazia rusă din februarie în Ucraina, bombardarea orașelor ucrainene, masacrarea civililor, ocuparea teritoriilor din estul Ucrainei în 2014, anexarea Crimeii, toate aceste acțiuni au creat, însă, o ruptură adâncă ce nu va putea fi reparată mult timp între cele două popoare slave, cu rădăcini comune în Rusia Kieveană. Practic, prin atacurile repetate contra Ucrainei, Putin a obținut inversul efectului scontat: o consolidare a identității ucrainene și o ostilizare a populației acestei țări.
