Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.
„Riviera Orientului Mijlociu”, dar fără palestinieni
Trump și-a lansat propunerea în stilul bombastic caracteristic, promițând că Statele Unite vor demina Gaza, o vor dezvolta și o vor transforma „în ceva de care va fi mândru întregul Orient Mijlociu”, o „rivieră a Orientului Mijlociu” administrată pe termen lung de americani și locuită de „oameni din întreaga lume”. E genul de limbaj care amintește mai degrabă de o propunere de dezvoltare în domeniul imobiliar, cel în care Trump și-a făcut averea. De altfel ginerele lui Trump, Jared Kushner, care a propus și el anul trecut strămutarea palestinienilor din Gaza, a spus că zona poate fi privită ca o proprietate extrem de valoroasă de la malul mării.
Înainte ca Gaza să fie dezvoltată însă, cei peste 2 milioane de palestinieni de acolo ar trebui să fie relocați, crede Donald Trump, care s-a și gândit unde i-ar trimite – în țările arabe, în special în Egipt și în Iordania.
Un astfel de plan nu are nicio o șansă de a fi sprijinit la nivel internațional și, în cazul puțin probabil că va fi impus cu forța, în loc să stabilizeze Orientul Mijlociu pe termen lung, cum promite Trump, va genera și mai multă instabilitate și ar face imposibilă pacea în regiune pentru mulți ani – probabil chiar decenii – de acum înainte. De altfel, propunerea lui Trump a fost imediat criticată, printre cei care au reacționat numărându-se reprezentanți ai comunității musulmane din Statele Unite, ONGuri internaționale ca Amnesty International, Hamasul și Arabia Saudită. Până și premierul israelian Benjamin Netanyahu, care era alături de Trump atunci când acesta a făcut anunțul, a evitat să se pronunțe cu privire la propunere, comentând doar că președintele american gândește neconvențional, „outside the box”.
Relocarea palestinienilor, un act de purificare etnică pe care niciun guvern arab nu îl poate susține
Ideea strămutării palestinienilor din Gaza nu este nouă. A fost vehiculată, după atacul terorist din 7 octombrie 2023, și de reprezentanți ai extremei drepte israeliene. Trump a mai menționat-o și în urmă cu câteva zile, înainte de a se întâlni cu Benjamin Netanyahu. De fiecare dată când s-a vorbit despre strămutarea palestinienilor, ideea a fost denunțată drept un apel la purificare etnică.
Este motivul principal pentru care niciun guvern arab nu își poate asuma un astfel de scenariu. Este adevărat că în lumea arabă se manifestă de ani buni o oboseală față de așa-numita „cauză palestiniană” și că un număr tot mai mare de guverne arabe s-au arătat dispuse să normalizeze relațiile cu Israelul, e drept că înainte de războiul din Gaza și de criza umanitară declanșată de acesta. Strada arabă însă continuă să privească Israelul cu suspiciune, iar mulți încă îl consideră un inamic, așa că acceptarea relocării palestinienilor – sau primirea acestora – ar fi privită în cel mai bun caz drept complicitate și, în cel mai rău, ca o trădare.
Nu cred că vreunul din liderii arabi a uitat că președintele egiptean Anwar al-Sadat a fost asasinat de extremiști musulmani pentru că a făcut pace cu Israelul, sau că jihadiștii au purtat ani de zile campanii împotriva guvernelor arabe pe care le acuzau de apostazie doar pentru că aveau relații cu Occidentul și cu Statele Unite; or relocarea a peste două milioane de palestinieni ar fi văzută drept mult mai gravă. Este relevantă, din acest punct de vedere, poziția Arabiei Saudite, care înainte de războiul din Gaza se arăta dispusă să recunoscă Israelul chiar și înainte de formarea unui stat palestinian, cu condiția să primească garanții că soluția a două state va fi implementată, dar după aceea și-a revizuit poziția iar acum a respins categoric propunerea lui Trump.
Strămutarea palestinienilor din Gaza ar amplifica exponențial criza refugiaților palestinieni și problemele generate de aceasta
Arabii nu uită nici de refugiații palestinieni din 1948 și 1967. Problema acestora continuă să rămână nerezolvată. Palestinienii insistă să li se permită să revină acasă, lucru respins de Israel care susține că, de fapt, a avut loc un schimb de populații întrucât diferitele țări arabe și-au expulzat comunitățile de evrei după 1948, iar aceștia au ajuns în Israel în locul refugiaților palestinieni.
Pe de altă parte, taberele de refugiați, indiferent că se află în Cisiordania și Gaza sau pe teritoriul unor state arabe, au fost întotdeauna un teren de recrutare extrem de fertil pentru militanți și grupări teroriste, fie că acestea erau laice sau, în ultimele decenii, jihadiste; războiul din Gaza a arătat că taberele de refugiați sunt bastioane ale Hamasului și altor grupări teroriste.
Nu în ultimul rând, arabii n-au uitat că tensiunile cu refugiații au dus chiar și la războaie cu aceștia în Iordania și Liban. Cum palestinienii nici nu vor să audă de plecarea din Gaza, strămutarea lor nu s-ar putea face decât cu forța, astfel încât problemele legate de refugiați, dar și numărul acestora, s-ar amplifica exponențial.
Echipa lui Trump are viziuni care amintesc de cele ale extremiștilor israelieni
Ideea relocării palestinienilor din Gaza nu este singura pe care Donald Trump sau membri ai echipei sale o au în comun cu extremiștii israelieni. Aceștia și-au găsit susținere și pentru visul lor de a anexa Cisiordania, ceea ce ar pune punct proiectului celor două state, care este susținut de cea mai mare parte a comunității internaționale, și ar duce, fără îndoială, la o explozie a violențelor în teritoriile palestiniene și, probabil, atacuri în afara acestora.
Deocamdată Casa Albă nu și-a asumat oficial susținerea anexării și nici nu ar avea cum să o facă având în vedere că nu există un plan de anexare propus de guvernul israelian. Există însă o serie de semnale transmise de Washington în ultimele săptămâni care sunt văzute drept îngrijorătoare de cei care se tem că urmează anexarea Cisiordaniei. Chiar în ziua în care a preluat cel de-al doilea mandat de președinte, Donald Trump a anulat sancțiunile impuse de administrația Biden coloniștilor evrei din Cisiordania pentru violențele comise împotriva palestinienilor. Mike Huckabee, pe care Donald Trump l-a ales ca ambasador în Israel, a declarat că nu exclude posibilitatea ca, în timpul mandatului lui Trump, Israelul să anexeze Cisiordania. Recent, mai mulți republicani din Senat și Camera Reprezentanților au depus un proiect de lege care prevede că, de acum înainte, în documentele oficiale americane, în loc de Cisiordania să se utilizeze Iudeea și Samaria, denumiri biblice pe care le folosește și Israelul.
Schimbarea politicii Statelor Unite ar putea arunca Orientul Mijlociu în haos
Este posibil că propunerea privind relocarea palestinienilor din Gaza să fi fost lansată de Donald Trump doar pentru a începe de pe o poziție de forță negocierile cu privire la fazele doi și trei ale acordului de încetare a focului din Gaza.
Dacă însă Donald Trump va schimba politica americană față de Orientul Mijlociu și susține sau chiar va încerca să impună strămutarea palestinienilor din Gaza sau anexarea Cisiordaniei, acest lucru nu va face decât să amplifice tensiunile și instabilitatea din regiune. Vom asista nu doar la o intensificare a protestelor palestiniene, ci și la o creștere a popularității grupărilor extremiste, atât cele palestiniene cât și cele „internaționale”, ca Statul Islamic și Al Qaida, care nu au cum să scape ocazia să câștige niște adepți exploatând una dintre cele mai importante „cauze” ale lumii musulmane. Iar creșterea popularității extremiștilor este însoțită, de obicei, și de o recrudescență a terorismului – regional și global.
Material publicat în cadrul proiectului „Investigarea impactului dezinformării care vizează războiul Israel-Hamas în regiunea Mării Negre”, finanțat de Fondul European pentru Media și Informație (EMIF).
Unica responsabilitate pentru orice conținut susținut de Fondul European pentru Media și Informație (EMIF) revine autorului și nu reflectă în mod necesar pozițiile EMIF și ale partenerilor Fondului, Fundația Calouste Gulbenkian și Institutul Universitar European.
The sole responsibility for any content supported by the European Media and Information Fund lies with the author(s) and it may not necessarily reflect the positions of the EMIF and the Fund Partners, the Calouste Gulbenkian Foundation and the European University Institute.
