Polonia are de ani de zile relații strânse atât cu SUA cât și cu Ucraina, ambele fiind văzute ca vitale pentru securitatea sa. Schimbările apărute în politica Washingtonului forțează Varșovia să-și regândească viitorul, dar politicienii polonezi par să nu reușească să treacă peste neînțelegerile dintre ei.
Polonia, unul dintre susținătorii cei mai fervenți ai Ucrainei
De la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, Polonia s-a poziționat drept unul dintre cei mai hotărâți aliați ai Kievului, oferind ajutor militar în valoare de aproximativ 3,23 miliarde EUR. Acest sprijin a inclus în jur de 350 de tancuri, printre care 14 Leopard 2A4 și 280 T-72, peste 250 de vehicule de luptă de infanterie, aproximativ 100 de vehicule blindate Rosomak și peste 100 de unități de artilerie autopropulsată, inclusiv obuziere Krab. Polonia a livrat, de asemenea, peste 30 de lansatoare de rachete BM-21 Grad, 14 avioane de luptă MiG-29, 12 elicoptere de atac Mi-24 și peste 100 de milioane de cartușe de muniție. În plus, Varșovia a furnizat Ucrainei 10.000 de unități Starlink pentru comunicații securizate prin satelit și a antrenat aproximativ 25.000 de militari ucraineni, inclusiv 14.500 în cadrul misiunii EUMAM a Uniunii Europene.
În ceea ce privește ajutorul umanitar, Polonia a alocat 4,91% din PIB pentru a sprijini Ucraina, 0,71% pentru ajutor direct și 4,2% pentru costurile găzduirii refugiaților ucraineni. Potrivit datelor UNHCR, aproape un milion de refugiați ucraineni locuiesc acum în Polonia. În 2022, Polonia a cheltuit 1,2 miliarde de euro pentru asistență pentru refugiați, și alte 0,6 miliarde de euro în 2023. Cetățenii polonezi, solidari cu ucrainenii, au donat pentru aceștia aproximativ 2,4 miliarde de euro doar în primele luni ale războiului.
Polonia joacă un rol crucial în susținerea efortului de război al Ucrainei, asigurând mentenanță pentru echipamentele militare ucrainene în fabricile sale și antrenând trupe. Deschiderea Centrului Comun de Analiză, Instruire și Educație NATO-Ucraina (JATEC) la Bydgoszcz în ianuarie 2025 a marcat un alt pas în aprofundarea cooperării în materie de securitate. Până de curând, polonezii erau mândri de aceste contribuții. Dar, pe măsură ce tendințele geopolitice se schimbă, în special la Washington, narațiunea din jurul Ucrainei se schimbă și ea. Dacă, așa cum a susținut la un moment dat președintele Donald Trump, Ucraina a instigat războiul cu Rusia și președintele Volodimir Zelenski este un dictator (Trump a dat cumva înapoi în timpul unei conferințe de presă cu premierul britanic Keir Starmer, spunând că nu-i vine să creadă că a spus acest lucru), ce face asta din Polonia – o țară care sprijină ferm Kievul? Cum își justifică președintele Andrzej Duda legăturile strânse cu Trump și Zelenski? Și cum vor modela aceste contradicții politica internă a Poloniei, președinția Consiliului Uniunii Europene și alegerile prezidențiale din mai?
Polonia rezistă presiunii de a abandona Ucraina
Ani de zile, Varșovia a crezut că Statele Unite nu vor abandona niciodată lumea liberă și, prin extensie, Ucraina. Dar această certitudine se prăbușește acum. Într-un interviu cu Fareed Zakaria de la CNN, ministrul polonez de externe al Poloniei, Radosław Sikorski, a evitat să adopte o poziție polemică față de administrația Trump, dar și-a exprimat clar scepticismul cu privire la unele din acțiunile acesteia, uneori cu ironie înțepătoare. Întrebat despre afirmația lui Trump că Zelenski a început războiul, Sikorski a răspuns diplomatic: „Fiecare nouă administrație are o curbă de învățare. Este bine că se consultă cu aliații.” Subtextul era însă clar: Trump a fost indus în eroare de propaganda rusă.
Sikorski a reamintit de Memorandumul de la Budapesta din 1994, în temeiul căruia Ucraina și-a predat arsenalul nuclear în schimbul garanțiilor de securitate din partea Statelor Unite, Marii Britanii și Rusiei – asigurări care s-au dovedit lipsite de valoare când Rusia a anexat Crimeea în 2014. Implicația era clară: să îi încredințezi lui Trump soarta Ucrainei ar fi o nesăbuință. Sikorski a făcut referire la Acordul de la München din 1938, când democrațiile occidentale au sacrificat Cehoslovacia Germaniei naziste. Dar de data aceasta, a insistat el, istoria nu se va repeta: Ucraina va continua să lupte, iar Europa va rămâne fermă.
Poate cel mai clar semn al divergenței dintre Polonia și Washington este refuzul acesteia de a susține proiectul de rezoluție ONU al SUA care evită numirea explicită a Rusiei drept agresor. „Trebuie să spunem lucrurilor pe nume”, a declarat Sikorski. El a menționat că, deși în 2022 Joe Biden l-a îndemnat pe Zelenski să fugă de la Kiev, decizia lui Zelenski de a nu o face a fost cea care a asigurat rezistența continuă a Ucrainei. Acum, Kievul se află într-o situație dificilă: trebuie să-și apere independența nu cu ajutorul Americii, ci în ciuda ambivalenței tot mai mari a Americii. Dintre politicienii de top ai Poloniei, Sikorski pare să înțeleagă această realitate cel mai clar – și nu se teme să spună acest lucru.
Pregătirea pentru un viitor fără umbrela de securitate a Americii
Întâlnirea dintre Andrzej Duda și Donald Trump, desfășurată la 22 februarie în marja Conferinței de acțiune politică conservatoare (CPAC), trebuia să fie un moment cu încărcătură diplomatică – o afirmare a legăturii durabile dintre Polonia și patronul său din anumite perioade. În schimb, a devenit un exemplu de concizie. Întâlnirea, care a început cu o oră întârziere, a durat mai puțin de zece minute și s-a desfășurat fără prezența presei sau declarații preliminare. Ulterior, Duda i-a asigurat pe reporteri că Trump și-a reafirmat angajamentul de a menține prezența militară a SUA în Polonia, precum și de a consolida cooperarea bilaterală în domeniul apărării. Dar, într-o eră a alianțelor tranzacționale și a politicilor performative, întrebarea rămâne: asigurările lui Trump au mai multă greutate decât hârtia pe care nu sunt scrise?
Pentru comentatorii de dreapta, simplul fapt că întâlnirea a avut loc a fost un triumf, aceștia argumentând că prezența lui Duda la CPAC l-a plasat printre mediatorii de putere conservatori ai lumii într-un moment geopolitic crucial. Przemysław Wipler, parlamentar din partea Partidului Confederației, cu o poziție fermă anti – UE, a declarat că, deși foarte scurtă, întâlnirea a asigurat angajamente vitale pentru apărarea Poloniei. Stânga, dimpotrivă, a văzut mai degrabă un tratament diplomatic glacial – un eveniment atât de superficial încât a părut o idee apărută în ultima clipă. Întârzierea, absența ceremoniei, graba cu care s-a încheiat întâlnirea – niciuna dintre acestea, susțin ei, nu sugerează respect pentru președintele Poloniei.
Optimismul lui Duda a părut neîntemeiat în lumina observațiilor făcute de secretarul american al Apărării Pete Hegseth, care, la Bruxelles, a transmis un mesaj menit să tulbure: Ucraina, a sugerat el, ar trebui să-și tempereze așteptările în ceea ce privește revendicarea tuturor teritoriilor ocupate de Rusia, iar aderarea Ucrainei la NATO e puțin probabilă. În timpul unei conferințe de presă din Varșovia, Hegseth a fost și mai direct, avertizându-i pe europeni să se pregătească pentru eventuala retragere a trupelor americane de pe continent. „Acum este momentul pentru investiții”, a spus el, „pentru că nu poți presupune că prezența Americii va dura pentru totdeauna”.
Duda, pragmatic ca întotdeauna, a răspuns cu optimism ponderat, dar, în același timp, pentru a marca al treilea an de invazie pe scară largă, a convocat o reuniune a Consiliului Național de Securitate pentru a sublinia angajamentul continuu al Poloniei față de apărarea Ucrainei. Polonia, care a petrecut ultimii doi ani poziționându-se drept bastionul estic al NATO, s-a trezit acum cu perspectiva unui viitor în care cel mai puternic aliat al său și-a pierdut interesul de a-i mai fi protector.
Alegerile prezidențiale se apropie, dar disputele interne împiedică clasa politică poloneză să își găsească unitatea
„Dacă vrem să găsim un principiu călăuzitor în aceste vremuri nesigure, avem nevoie de trei cuvinte: adevăr, curaj și putere”, a declarat Szymon Hołownia, Președintele Sejm-ului, în urma unei ședințe a Consiliului Național de Securitate. Adevărul, a explicat el, este clar: Rusia lui Vladimir Putin este agresorul. Curaj înseamnă să rostești clar acest adevăr și să ceri Europei să se angajeze să-și construiască propria industrie de apărare. „Dacă situația va dura și Rusia nu va câștiga, trebuie să auzim această propoziție de la fiecare lider european: articolul 5 este în vigoare. Datorită acestor cuvinte nu a existat un război în Europa timp de optzeci de ani. Ele trebuie repetate astăzi, cu curaj, cu capul sus, la fel cum face Polonia”, a spus Hołownia.
Întâlnirea a fost menită să fie o demonstrație de unitate națională în fața incertitudinii geopolitice tot mai mari. Dar, așa cum este adesea cazul în politica poloneză, unitatea s-a dovedit evazivă. În timp ce președintele Andrzej Duda a cerut ca securitatea să rămână deasupra certurilor partizane, nu a ratat ocazia de a critica guvernul. El l-a acuzat pe premierul Donald Tusk că nu a profitat de șansa de a organiza un summit UE-SUA la Varșovia în timpul președinției poloneze a Consiliului Uniunii Europene. De asemenea, el a reamintit că, sub conducerea sa, prezența militară americană în Polonia a crescut, în același timp cu extinderea propriilor forțe armate ale Poloniei.
Tusk a contracarat cu o propunere pentru un consens național privind securitatea, un acord între președinție, guvern și Sejm cu privire la politicile cheie de apărare, inclusiv potențiala desfășurare a trupelor poloneze în Ucraina. Propunerea sa ar putea fi interpretată în două moduri: ca un apel real la unitate pentru chestiuni existențiale sau ca o manevră de campanie subtilă pentru viitoarele alegeri prezidențiale, programate în mai - o încercare de a convinge alegătorii să voteze candidatul susținut de Coaliția Civică a lui Tusk, pentru a avea un front unit din toate centrele puterii, Președinție, Guvern și Parlament.
Opoziția a părut să creadă că motivul principal au fost alegerile. Mariusz Błaszczak, șeful grupului parlamentar al PiS, a denunțat apelul lui Tusk pe Platforma X. "Dl. Tusk, unitatea polonezilor este importantă, dar mai presus de toate, trebuie să avem grijă de securitatea patriei noastre. Iar dumneavoastră nu reușiți. Nu ați semnat contracte majore pentru achiziția de armament. Nu există o armată de 300.000 de oameni. Relațiile cu SUA sunt jalnice. Remediați asta mai întâi, apoi vorbiți despre unitate. Nu aveți nicio strategie, nici planuri. Sunteți ca niște copii pierduți în ceață.”
Polonezii caută un politician care să-i facă să se simtă din nou în siguranță cu privire la viitorul lor
Ideea unui „front național” în ceea ce privește securitatea este o perspectivă din ce în ce mai îndepărtată în Polonia, în vreme ce amenințarea fracturării alianței dintre SUA și Europa se profilează din ce în ce mai clar. Spectrul unei apropieri americane de Kremlin îi dă frisoane Varșoviei. Pentru polonezi, a căror istorie este o mărturie a pericolelor indiferenței marilor puteri, miza este una existențială.
„De câțiva ani încoace, cercetările au arătat că polonezii simt din ce în ce mai acut nevoia de securitate – de a fi suficient de puternici, suficient de suverani, în cadrul Uniunii Europene”, a declarat Przemysław Sadura, șeful Departamentului de Sociologie Politică de la Universitatea din Varșovia. „Aceasta nu este doar gândirea alegătorilor de dreapta. Este o așteptare aproape universală. Să fie independenți de resursele rusești, independenți de economia germană, independenți de armata americană. Acestea sunt fantezii, desigur. Într-o lume globalizată, o astfel de independență nu există. Dar când ne înconjoară haosul, instinctul de a ne retrage, de a izola, de a ne întări, devine mai puternic.”
Avertismentul lui Sadura este clar: electoratul polonez caută un lider care să poată oferi nu doar retorică, ci și o viziune a securității care să pară tangibilă. „Trump tocmai ne-a arătat un viitor dezastruos. Nu mai știm dacă NATO va reacționa – sau dacă va acționa în unitate. Garanțiile occidentale pentru Ucraina au slăbit. Alegerile prezidențiale poloneze vor fi câștigate de candidatul care poate elabora o narațiune a viitorului în care polonezii să se simtă din nou în siguranță.”
