Pare improbabil ca presiunile SUA (inclusiv tiradele președintelui Trump) să forțeze Kievul să accepte o pace injustă. Cum ziceau recent doi foști prizonieri la ruși, ucrainenii „nu se vor preda niciodată!”
Donald Trump și capcana dezinformării Kremlinului
În după-amiaza zilei de 19 februarie, Europa afla cu stupoare că Donald Trump tocmai postase pe X declarația insultătoare în care îl caracteriza pe Vladimir Zelenski, comandantul suprem al Armatei Ucrainene, drept un comic modest și îl acuza că ar fi fost cel care a pornit războiul. „Ar trebui să se miște repede, altfel rămâne fără țară.” Preluând literă cu literă discursul lui Putin, Trump l-a numit pe Zelenski dictator, care nu mai are legitimitate și trebuie să permită alegeri în Ucraina.
Aceasta este de fapt o capcană marca Kremlin: organizarea de alegeri ar face necesară anularea stării de urgență și ieșirea Ucrainei din război, implicit acceptând o înfrângere care nu are loc pe câmpul de luptă; adică militarii și civilii săi au murit degeaba. În plus, cunoaștem foarte bine tactica Rusiei în astfel de cazuri: ar impune ca la vot să participe și cetățenii din teritoriile ocupate de ea. Asta ar mări șansele ca alegerile să fie câștigate de o marionetă a Kremlinului, cum s-a mai întâmplat. Însă nu trebuie uitat nicio clipă că Zelenski a fost ales democratic. Are, de fapt, legitimitatea alegerilor precedente, iar noi alegeri vor avea loc în Ucraina, așa cum a anunțat Zelenski de nenumărate ori, dar în condiții de pace și normalitate. Nu în condiții concepute la Moscova și impuse de la Washington.
Președintele ucrainean a răspuns public în modul cel mai potrivit cu putință la postarea omologului american pe X. Fără a comenta fiecare din insultele proferate în acea postare la adresa sa și, implicit, la adresa poporului ucrainean, Zelenski a constatat simplu, cu efect diplomatic semnificativ, că Trump „trăiește într-o bulă a dezinformării”. O bulă creată de Kremlin și în care președintele SUA se poziționează ca purtător de mesaj rusesc, nu ca subiect gânditor și vorbitor independent. Iar șeful suprem al Forțelor Armate Ucrainene are de partea sa sondaje de opinie care arată o susținere de peste 50 de procente.
Este posibil ca postarea lui Trump, laolaltă cu alte declarații publice în care el sau cei din apropierea sa jignesc Ucraina și pe ucraineni, să contribuie de fapt la creșterea popularității lui Zelenski nu doar acasă, ci și în lume. Pe plan extern, aliații Ucrainei au făcut deja front comun nu doar prin declarațiile liderilor lor, ci și prin eforturile diplomatice din ultimele zile de a mobiliza mai mult sprijin pentru armata ucraineană. Pe plan intern, Zelenski are de explicat anumite cazuri de corupție și alte aspecte, inclusiv sancțiuni aplicate fostului președinte Petro Poroșenko. Dar insultele proferate la adresa lui și la adresa Ucrainei dinspre Casa Albă par a fi avut efectul invers. Ele contribuie deja la o creștere de la 57% la 63% a popularității președintelui Zelenski în rândul concetățenilor săi.
Foști prizonieri de război la ruși: ucrainenii „nu se vor preda niciodată!”
Donald Trump și cei din echipa sa insistă că obiectivul lor principal este încheierea războiului din Ucraina, iar această dorință pentru pace ar trebui să justifice toate mișcările și declarațiile din ultima perioadă. Problema lor este că e foarte puțin probabil ca ucrainenii să accepte orice fel de pace.
Toate relatările din Ucraina, propuse de Veridica dar și de alte publicații, românești și străine, indică faptul că societatea ucraineană manifestă o reziliență admirabilă. Da, este adevărat că în rândul societății ucrainene se resimte o oboseală de război tot mai mare care se vede, de pildă, în dificultățile pe care autoritățile le întâmpină cu mobilizarea de noi bărbați care să lupte pe front. Pe de altă parte, ucrainenii au făcut prea multe sacrificii, au suferit prea mult și au pierdut prea mulți oameni ca să accepte o capitulare în fața Rusiei – or o pace care implică renunțarea aspirațiilor la integrarea în NATO și la orice garanții de securitate, dar și cedarea de teritorii (ambele vehiculate de secretarul american al Apărării – ar fi exact astă, o capitulare.
Am avut ocazia, recent, să cunosc doi astfel de ucraineni, ambii foști prizonieri de război, care exclud o cedare în fața Rusiei. Ghenadi Cearcenco și Andrei Țaplienko au participat recent, la București, la conferința „Agresiunea brutală a Rusiei împotriva Ucrainei: Războiul prin ochii martorilor”, organizată de ambasadele Ucrainei și Italiei la București.
Andrei este un reputat jurnalist de război ucrainean, realizator al mai multor reportaje video, audio și texte din mai multe locuri de pe linia frontului de-a lungul celor trei ani de război. Ghenadi, un erou în toată puterea cuvântului, a solicitat să fie prezentat în programul evenimentului nu cu un paragraf, ca ceilalți, ci doar cu următoarea frază: „Soldat în Forțele Armate Ucrainene, prizonier de război care a supraviețuit torturii și tratamentului inuman”.
Ghenadi a luptat în armata ucraineană încă de la agresiunea din 2014 a Rusiei împotriva țării sale, ca membru al celebrului batalion Azov. Unitatea, devenită între timp brigadă, a rezistat ofensivei rusești până a ajuns să fie încercuită și asediată la Mariupol, în uzina de oțel Azovstal (februarie-mai 2022). Militarii ucraineni, cu Ghenadi printre ei, s-au predat abia la 20 mai 2022 și numai la ordinul comandamentului de la Kiev, pentru a nu muri degeaba. Erau 188 de oameni. Au fost luați prizonieri și internați într-un lagăr din care au fost eliberați patru luni mai târziu, în septembrie 2022. Patru luni de orori, „tortură și tratament inuman”. A încercat să explice totul, împreună cu Andrei, dar se oprea când ajungea la aspectele concrete. Se îneca cu amintirile acelea.
A vorbit pentru el, în schimb, Andrei Țaplienko, atât prin viu grai, cât și printr-un film realizat de el în iarna și primăvara lui 2023 și intitulat „Răul absolut”. Filmul este brutal, dar reușește să dovedească cu acele imagini dure că soldații ruși ucid ucraineni, militari și mai ales civili, din plăcere. Nu contează ordinele superiorilor, o fac pentru că așa vor. Omoară copii în fața părinților și apoi urmează părinții. Patrule de astfel de brute opresc mașini, scot afară civilii din ele și îi execută fără nicio explicație.
Singura logică pare a fi cea asupra căruia au insistat Andrei și Ghenadi. Amândoi au avut experiențe groaznice cu soldații ruși (și Andrei a fost prizonier la ei) și au spus că aceia nu sunt militari, ci măcelari în slujba unui regim care visează la zdrobirea Ucrainei și la supunerea Europei și a întregii lumi. Amândoi au insistat că i-au auzit pe soldații ruși vorbind explicit despre dominația mondială a Rusiei ca țel al victoriei finale și despre europeni ca obiecte nesemnificative aruncate pe drumul spre acea victorie. Dar amândoi au spus de 3-4 ori, cu emoție și convingere, că ucrainenii nu se vor preda niciodată. Vor continua să lupte, indiferent dacă SUA va continua sau va înceta să-i ajute. Andrei a mai spus ceva ce mă va urmări multă vreme, și anume că ucrainenii nu vor putea fi opriți de nimeni să se răzbune: „” „Dorința de răzbunare a ucrainenilor este de neoprit. Ucrainenii nu se vor preda niciodată, indiferent de ce se va întâmpla.” Și ucrainenii vor decide, ei și numai ei, unde și când se vor opri, pentru că au pierdut prea mulți din cei dragi într-un război pe care Ucraina nu l-a provocat.
Ghenadi Cearchenko, Andrei Țaplienko și jurnalistul român Mircea Barbu la conferința de la Institutul Cultural Italian din București, 19 februarie 2025. Foto: Dragoș C. Mateescu
La finalul evenimentului din 19 februarie, am avut onoarea să stau puțin de vorbă cu cei doi oaspeți ucraineni. Au fost puține întrebări, fiind limitat de timp și copleșit de ceea ce auzisem și văzusem. Răspunsurile lor pot fi sintetizate în această listă scurtă:
- Noi, ucrainenii, nu suntem ca națiune obiectul nimănui, al niciunei puteri. Nu se poate negocia soarta noastră și a țării noastre fără să fim la masa acelor negocieri.
- Rușii nu se vor opri nici ei din efortul de a domina lumea și, mai ales, Europa. Pentru ei, Ucraina nu contează. Credeau că pot trece peste ea ca peste un fir de apă.
- Dar noi, ucrainenii, nu vom renunța niciodată și nu ne vom preda rușilor, pentru că asta ar însemna să dispărem ca popor. Probabil că avem acum cea mai bună armată din Europa, poate chiar din lume. Putem mobiliza un milion de oameni și avem experiența uriașă a unui război cu rușii, pe care nu o are nicio altă armată, nici măcar cea a SUA.
- Andrei, jurnalist cu multă experiență și dincolo de război, a detaliat puțin ceea ce explicase și de la masa conferinței: rușii stabilesc centre care coordonează, in diferite țări și regiuni, corelarea mesajelor din mass media cu acțiuni concrete, inclusiv militare, în zone de război; scopul este acela de a exploata „orice falie, oricât de mică, în societățile țintă”. Nu contează ce este... un act de corupție, un incendiu, o manifestație LGBT, un film mai controversat. „Ei vor exploata acel detaliu pentru a crea o criză în societatea țintă. Și orice dezbatere mai ciudată care apare de nicăieri în spațiul public trebuie suspectată și cercetată ca posibil produs al unui centru rus de coordonare a acestui război hibrid împotriva societății tale.”
Poziționările lui Donald Trump pot duce la pierderea respectabilității și credibilității SUA
Conferința la care i-am întâlnit pe Andrei și Ghenadi a avut loc înainte ca Donald Trump să publice pe X mesajul despre Donald Trump, așa că nu am discutat și despre acest lucru. Sunt sigur însă că, la fel ca și concetățenii de acasă, și cei doi au văzut mesajul președintelui american. Oare cum s-au simțit astfel de oameni, care spun că nu pot fi opriți în „dorința lor de răzbunare” și „nu se vor preda niciodată” atunci când au auzit ce spune președintele celei mai puternice democrații din lume? Oare s-a gândit președintele SUA măcar o clipă la rudele și prietenii pe care acești oameni i-au pierdut?
Mesajul său a fost justificat câteva zile mai târziu de către consilierul de securitate Michael Waltz și de către secretarul de stat Marco Rubio ca fiind un răspuns la jignirea venită chiar din partea lui Zelenski. Președintele Trump s-ar fi simțit frustrat și jignit de omologul ucrainean, mai precis de refuzul acestuia de a semna acordul prin care, de fapt, ceda americanilor accesul la resursele Ucrainei în schimbul ajutorului de până acum în război. Zelenski a declarat ulterior că nu putea semna pentru că acordul era o cedare unilaterală și nu oferea țării sale nimic. În primul rând, nu oferea garanțiile de securitate din partea SUA pe care Kievul le consideră vitale în condițiile în care Rusia rămâne o amenințare existențială pentru Ucraina și pentru Europa.
Un președinte american „frustrat” de un astfel de refuz din partea unui omolog care nu acceptă să fie intimidat, nici el și nici poporul său, a ales deci să-l insulte pe acel omolog, preluând de fapt discursul Kremlinului. Din punctul meu de vedere, este corectă caracterizarea mesajului de pe X al lui Trump drept o preluare fidelă a discursului general al lui Putin despre Ucraina și președintele său. Iar acest fel de discurs sugerează că chiar el, Trump, este un comic modest ce joacă prost într-un război al nimicului regizat de la Kremlin. Indiferent de motivele sau scopurile sale strategice, Trump a adus un grav prejudiciu Statelor Unite, care își pierde respectabilitatea și credibilitatea pe scena internațională în acest moment. Și americanii vor avea de lucru foarte mult pentru a recâștiga încrederea partenerilor europeni, canadieni și a altora, dacă vor mai avea nevoie de cooperarea lor în viitor.
A devenit legitim și chiar posibil ca aliații săi tradiționali, mai ales cei din Europa dar nu numai, să ajungă la consens și la acțiuni concrete pentru un viitor în care SUA să nu mai reprezinte factorul decisiv. Discuțiile s-au intensificat deja pe astfel de teme, dar vor continua și în alte formate, urmând să ajungă la niveluri oficiale în cadrul Uniunii Europene și, de ce nu, chiar și în cadrul NATO. Să nu uităm că europenii ofereau deja sprijin financiar superior celui american, fiind depășiți de SUA doar în ce privește livrările de armament și muniții. Acestea, la rândul lor, nu reprezintă cele mai avansate sisteme, ci unele deja uzate moral. Deci, Rusia nu s-a confruntat până acum cu adevărata putere militară a SUA și a NATO. „Europeanizarea” sprijinului pentru Ucraina ar putea aduce (de ce nu?) armament și muniții de calitate sporită față de ce a oferit până acum „sprijinul” SUA, evaluat abuziv de către președintele american la o cifră departe de realitate. O cifră pentru care acum vrea acces la resursele Ucrainei dar fără a oferi garanții de securitate de acum înainte. Este cu atât mai semnificativ că, la evenimentul din 19 februarie de la Institutul Cultural Italian din București, au venit să-i asculte pe eroii ucraineni mai mulți ambasadori din Uniunea Europeană, alături de reprezentanții SUA și Canadei. Cu toții au ieșit din atmosfera aceea copleșitoare pentru a citi, spre seară, mesajul cu sintaxă moscovită al lui Donald Trump, de pe platforma X.
